Preveza, o surpriză plăcută în drum spre insula Lefkada

Celor mai mulți turiști care călătoresc spre insula Lefkada, orașul Preveza le este cunoscut probabil doar de pe indicatoarele și panourile rutiere întâlnite pe drum, mai ales cele din apropierea tunelului subacvatic care duce pe insulă. În afară poate de rezonanța italiană înșelătoare a numelui (Preveza) și a tentației de a răspunde unei curiozități dată de acest nume, orașul nu pare să spună foarte multe călătorului grăbit probabil să ajungă după un drum lung și istovitor pe insula visată. Deloc italian, ci cât se poate de grecesc, cel puțin după înfățișarea, atmosfera și ritmul său de astăzi, Preveza ar putea fi o surpriză plăcută pentru cei care se încumetă totuși să oprească aici în drum spre insulă sau care se întorc de pe acesta, pentru o vizită de câteva ore în acest oraș, ori pentru o plimbare relaxantă la ceas de seară pe faleza fermecătoare și romantică a portului. 

Situat în nord-vestul Greciei, în regiunea Epirului, orașul Preveza ocupă cea mai mare parte a peninsulei pe care se află, fiind cuprins la vest de Marea Ionică și la est de Golful Ambracian (Amvrakikos, în greacă), numit astfel după orașul străvechi Ambracia (orașul Arta, astăzi) situat lângă țărmurile golfului. Capitală a prefecturii cu același nume, Preveza are o istorie remarcabilă și în același timp fascinantă, începând chiar cu numele său care, după cele mai multe opinii, ar avea origini slave, ajungând la forma actuală din limba albaneză, preveza însemnând pasaj, trecere.

Prima atestare documentară provine din anul 1292, dar se pare că orașul a fost fondat de albanezi pe la sfârșitul secolului al XIV, pe locurile tribului grecesc antic al Cassopeanilor. Remarcabilă în istoria orașului și a întregii regiuni rămâne celebra bătălie navală de la Actium (astăzi satul Aktio, în apropierea căruia se află Aeroportul Aktion și care este legat de Preveza prin tunelul subacvatic deja amintit), din 2 septembrie, anul 31 î.Hr. în care împăratul roman Caesar Augustus (Octavian) și armata sa au învins forțele lui Marc Antoniu și ale Cleopatrei, regina Egiptului.

Dată fiind așezarea sa între Marea Ionică și Golful Ambracian, un ecosistem de o excepțională biodiversitate, Preveza a fost cucerit și locuit încă din cele mai vechi timpuri de diverse popoare, a căror urme sunt într-o anumită măsură vizibile și astăzi în înfățișarea și arhitectonica orașului. Orașul a fost cucerit și ocupat, rând pe rând, când de venețieni (1684 și 1717), când de otomani (1477 și 1699). Preveza s-a aflat un an și sub stăpânire franceză, după Tratatul de la Campo Formio (17 octombrie 1797), când Napoleon Bonaparte a decretat dizolvarea definitivă a Republicii Venețiene, iar toate posesiunile venețiene din Albania și Grecia (inclusiv Preveza) au revenit Franței. Napoleon Bonaparte și francezii nu au fost însă ultimii stăpânitori ai Prevezei. În timpul celui de-al doilea război mondial, orașul s-a aflat pentru doi ani (1941-1943) sub ocupația Italiei fasciste și un an (1943-1944) sub cea a Germaniei naziste. 

Preveza are o bogată tradiție comercială fiind și astăzi după secole întregi, așa cum îi sugerează și numele, un punct de trecere, o punte de legătură importantă cu țări din întreaga Europă de Vest, în special cu Italia, dar și cu Africa, în special cu Egiptul. De aici și principalele îndeletniciri ale celor 23.000 de locuitori – activitățile portuare, cele comerciale și turismul. În Preveza se găsește o academie militară, dar și câteva muzee și o sală de teatru. Principala atracție a orașului rămâne însă fermecătoarea faleză întinsă pe 4-5 km de-a lungul Golfului Ambracian, loc de promenadă și o delectare pentru localnici și turiști. Aceștia se adună aici în număr mare, mai ales seara când, după zilele lungi și toride de vară, se pot răcori și relaxa la terasele care se întind de-a lungul falezei, pe partea opusă a portului, dar chiar și la marginea acestuia.

Mulți turiști și localnici vin aici la ceas de seară și pentru plimbări romantice și fotografii, pentru atmosfera încântătoare și vibrantă a portului, ori, pur și simplu, pentru a admira imaginea încântătoare portului scăldat în lumina iahturilor cu catarge înalte (sau chiar a lunii, așa cum a fost și în prima noastră vizită în Preveza, într-o noapte cu lună plină), sosite și acostate aici de peste tot din lume, lucru vizibil după pavilioanele și stegulețele arborate la bordul navelor, printre care am zărit și unele din România.

Cu străzile sale lungi și înguste, dar suficient de largi cât să încapă câteva mese și scaune pentru a savura în tihnă o băutura rece, Preveza te îmbie la plimbări plăcute, relaxante și romantice, mai ales spre seară când orașul se trezește din nou la viață, străzile, magazinele, parcurile și mai ales restaurantele, cafenelele si puzderia de terase întinse pe trotuare, pe străzile înguste și pe faleza orașului fiind cuprinse toate de o forfotă incredibilă și de neimaginat la orele prânzului, pe timp de vară.

Noi am ajuns în oraș într-o după-amiază târzie de august, cu urbea surprinzător de tăcută și liniștită dând primele semne de dezmorțeală abia în jurul orei 18.00. Am găsit chelnerii trebăluind și alergând de ici-colo, aranjând mesele si scaunele de pe terase, vânzătorii deschizând agale prăvăliile, ridicând obloanele și storurile umbroase ale magazinelor, micii comercianți și vânzători ambulanți cu tot felul de obiecte – jucării și suveniruri, dar și fructe, dulcețuri, mirodenii și altele de-ale gurii reluându-și locurile pe faleză și înalte locuri aglomerate, toți pregătind parcă trezirea orașului după câteva ore de pauză și letargie habituală.

Această atmosferă de forfotă și agitație la o oră așa târzie din zi, când prin multe alte locuri, inclusiv la noi, oamenii se pregătesc să încheie ziua, ni s-a părut nu doar neobișnuită, poate și ușor bizară, dar mai ales plăcută și revigorantă prin optimismul și entuziasmul pe care părea să-l aducă în dispozițiile tuturor. Viața de seară și de noapte părea să cuprindă încet încet orașul prinzându-ne și pe noi în mijlocul acestei atmosfere vii, parcă nepregătiți, luați prin surprindere, dar totuși curioși să gustăm măcar puțin din farmecul său.

Trotuarele și străzile lungi și înguste, frumos decorate cu flori de leandru și arbori de citrice devin neîncăpătoare la aceste ore. Pe câteva astfel de străzi șerpuind printre clădiri și case înghesuite, pe sub ferestre și balcoane prin care lesne se poate auzi și vedea în interior, ne-am îndreptat din port spre simbolul orașului, Turnul venețian cu ceas sau „Horoskopeion”, ridicat în 1792 prin contribuția locuitorilor orașului.

Imediat în apropierea turnului se află Catedrala Agios Charalambios, construită în secolul al XVIII-lea în perioada de dominație venețiană. Deși exteriorul este mai puțin relevant, capela fiind foarte mică și înghesuită, ascunsă după turn și mascată de zidul care o înconjoară, interiorul este impresionant, combinând influențe occidentale catolice cu elemente locale ortodoxe. Astfel, dacă pe tavan și pereții laterali sunt prezente picturi în ulei ce redau copii după lucrările unor mari artiști italieni, elementele ortodoxe sunt redate prin frumoasa catapeteasmă aurită, împodobită cu scene din viața Sfântului Haralambie, dar și prin lucrăturile fine în lemn ale amvonului și tronului episcopal.

În această zonă se află așa-numitul Seitan Bazaar, centrul comercial al orașului, o zonă înțesată de magazine de tot felul (de la suveniruri, la haine și încălțăminte, la bijuterii și parfumerii, etc.), dar și prăvălii și magazine mai mici, de cafea, mirodenii, dulciuri, pescării și, bineînțeles, cafenele, restaurante și taverne cu multe, multe terase. Denumirea turcească a acestui centru comercial are legătură, potrivit unei legende urbane, cu metoda găsită de localnici, în perioada otomană, de a unge cu grăsime pavajul pentru a-i face pe soldații turci care patrulau pe străzi să alunece. Se spune că, după o astfel de întâmplare nefericită, unul dintre soldați ar fi exclamat că locul e „seitan bazaar”, adică „piața diavolului”.

Cele mai multe străduțe din Seitan Bazaar duc către Plateia Androutsou, principala piață a Prevezei, numită astfel după Ulise Androutsos, un erou al Războiului de Independență, a cărui statuie domină această piață. Tot aici se află Castelul Saint Andrew/Agios Andreas, cea mai veche fortificație din oraș, ridicată de otomani în 1701-1702 în cel mai înalt punct situat în zona portuară. Această piață este locul din care pleacă kiki-carul, un mic vehicul pentru plimbări prin oraș, pe un traseu care durează în jur de 50 de minute și care vă poartă prin unele dintre cele mai frumoase locuri din oraș, cu vederi încântătoare, mai ales la asfințit, asupra lagunei și a Mării Ionice. Traseul se încheie în partea opusă a orașului, la Castelul Pantokratoras, un obiectiv nu foarte atrăgător din cauza stării avansate de degradare în care se află.

Din Lefkada până în Preveza sunt 26 de km care pot fi parcurși lejer cu mașina, cam în jumătate de oră. Cei care își doresc să evadeze de pe insulă măcar pentru câteva ore de tihnă și relaxare, ar putea descoperi Preveza, la fel ca noi, la ceas de seară, cu portul scăldat în lumina fermecătoare și romantică a apusului, ca fiind o alegere inspirată, o surpriză plăcută, chiar revelatoare, mai ales pentru turiștii care iubesc Grecia, dar și pentru călătorul autentic, cel care își hrănește pasiunea descoperind noi și fascinante locuri.