Domul din Milano, dincolo de uimitoarea înfățișare exterioară

Domul din Milano impresionează puternic încă de la prima vedere, uimește și chiar tulbură privitorul pe măsură ce grandioasa construcție este descoperită, nu doar la exterior, dar și dincolo de fațada sa fermecătoare, în interiorul său și mai ales pe acoperișul acesteia. Cel care va dori să viziteze faimoasa catedrală din Milano, mai mult decât pentru câteva fotografii, va fi probabil intrigat de această colosală și măreață ctitorie odată ce va păși in interiorul său imens, va călca pe eleganta pardoseală din marmură, îi va privi coloanele gigantice, parcă fără sfârșit, vitraliile uriașe, ori va urca pe acoperiș pentru a rămâne uluit de ce va descoperi acolo.

Cum a fost posibilă o asemenea construcție? Este întrebarea care te va provoca și însoți probabil pe tot parcursul vizitei tale, mai ales dacă îți vei îngădui să privești impresionanta construcție nu doar pe afară sau dinafară, ci și din dinăuntrul ei sau….”dinlăuntrul” tău. Răspunsurile, pe care poate doar le intuiești, nu pot fi în realitate mai puțin spectaculoase decât ceea ceea ce vei vedea acolo, căci tot ce se știe astăzi despre Domul din Milano, tot ce ti se înfățișează aproape ireal în fața ochilor, toată istoria și datele ridicării acestei fabuloase construcții sunt cu adevărat extraordinare, impresionante, unele dintre ele recorduri greu de egalat. Iată câteva dintre acestea:

• Domul din Milano sau Duomo di Santa Maria Nascente, catedrala din Milano închinată Fecioarei Maria, este cel de-al treilea edificiu bisericesc romano-catolic ca mărime din Italia, după Bazilica San Pietro din Roma și Catedrala Santa Maria del Fiore din Florența (Domul din Florența);
• A fost construit la inițiativa arhiepiscopului Antonio de Saluzzo, într-un stil gotic târziu, cu specific mai degrabă francez decât italian, pe parcursul mai multor secole, pe o perioadă de 400 de ani. Construcția a început în anul 1386 și a fost încheiată în 1892, ca urmare a mai multor întârzieri și amânări;
• Catedrala are o suprafață totală de 12000 metri pătrați, o capacitate de peste 40.000 de locuri, lungimea de 157 metri și înălțimea de 108, 5 m, la nivelul celei mai înalte statui, La Madonnina, statuia aurită care o reprezintă pe Fecioara Maria;
• Construcția impresionează nu doar prin grandoarea sa, dar mai ales prin formele estetice și detaliile sculpturale ale celor nu mai puțin de 135 de turle, dintre care cea mai înaltă atinge 108 metri,
• Catedrala este decorată cu 3400 de statui și 700 de figuri în relief, toate din marmură;
• Interiorul catedralei este format din cinci nave gigantice, separate de stâlpi de piatră artistic sculptați. Ferestre uriașe cu vitralii executate cu mare măiestrie decorează interiorul catedralei, între care se disting cele trei ferestre din absidă în formă de roză, executate cu mare măiestrie de artistul italian Filippino de Modena. Fereastra mijlocie este una din cele mai mari ferestre de absidă din lume;
• Planul inițială al catedralei nu a prevăzut un proiect atât de mare, dar pe măsura avansării lucrărilor și trecerii timpului, constructorii au înțeles grandoarea proiectului, astfel că multe schimbări s-au făcut din mers, una dintre acestea fiind înlocuirea pietrei de teracotă, ca material folosit pentru ridicarea pereților, cu marmură adusă din zona Lacului Maggiore. Pentru a fi transportată s-au săpat canale care ajungeau direct la Dom. În Milano au mai rămas şi astăzi două dintre ele;
• Un proiect de o asemenea anvergură avea să atragă de-a lungul timpului mii de artiști, sculptori şi 78 de arhitecți din toată Europa. Deși a fost sfințită în anul în 1418, lucrările au continuat, cu întreruperi, încă 400 de ani;
• Fațada domului a fost finalizată de Napoleon în sec. al XIX-lea. Pe 26 mai 1805, Napoleon fusese încoronat care rege al Italiei chiar în Domul din Milano. Una dintre statuile care se înalță astăzi deasupra domului îi este dedicată;
• Pentru a ajunge pe acoperișul catedralei deschis vizitării de către public, sunt de urcat 200 de trepte, un efort nu prea mare dacă avem în vedere priveliștea magnifică care se deschide de pe acoperiș asupra orașului Milano. O altă răsplată, poate mai mare decât prima, este însăși prezența deasupra acestei construcții grandioase, foarte aproape și printre statuile și operele artistice executate cu măiestri de mari artiști și arhitecți ai Europei;
• Este considerată catedrala cu cea mai lungă perioadă de construcție din lume, sculptori și restauratori lucrând și astăzi pentru conservarea clădirii;
• Deși nu are clopote ca multe alte biserici europene, Domul din Milano beneficiază de o capelă muzicală, înființată pe 2 septembrie 1402, dar care este activă și astăzi. În zilele de duminică și în timpul sărbătorilor religioase, corul acestei capele însoțește momentele ritualice ale slujbelor religioase, alături de orga uriașă, care poate fi auzită uneori și de către turiști răsunând puternic, tulburător, umplând spațiul imens al catedralei.
• Aproape de intrarea principală, poate fi văzut pe podea un cadran solar, plasat acolo încă din 1768, de către astronomii de la Accademia di Brera. În ciuda vechimii sale, acesta este extrem de precis și chiar folosit pentru a regla ceasurile din oraș!

Domul din Milano, prin ochii noștri

Odată ajuns în Piazza del Duomo (Piața Domului), probabil nu vei găsi strălucirea la care te așteptai, la care visai poate sau pe care ți-o imaginai din fotografiile, filmele și albumele ce înfrumusețează mai tot timpul realitatea, chiar și acest loc, mai mult decât ar trebui sau ar avea nevoie.

Prima impresie ar putea fi una dezamăgitoare, căci aglomerația și forfota care domină întreaga piață și înconjoară catedrala, deși aparent firești, obișnuite, o „normalitate” acceptată de toată lumea, nu par totuși a i se potrivi acestui loc, care se cere mai degrabă admirat și contemplat în tihnă, în liniște, poate chiar în tăcere. Și totuși, calmul și smerenia, liniștea și contemplația într-un loc cu atâta fast, creat parcă pentru a fi etalat și admirat, făcut pentru spectacol, pentru a aduna lumea, pentru a produce larmă, animație și exaltare, nu sunt trăiri atât de ușor de obținut.

Respirăm un alt aer și parcă ne simțim mai în largul nostru abia după ce părăsim aglomerația și forfota pieței și pătrundem în interiorul uriaș, elegant și impunător dar deloc sobru al catedralei. Aici, tot ce ni se înfățișează în fața ochilor ne lasă cu gura căscată, căci totul este imens, într-un anumit fel opulent, grandios, colosal, uimitor și dătător de fiori, chiar și ecoul prelung al pașilor noștri timizi, al vocilor reținute care rătăcesc în spațiul imens, al aparatelor foto și telefoanelor care nu pot fi ținute în frâu de dorința vizitatorilor de a surprinde tot ce se poate.

Privim spre înaltul nesfârșit al tavanului susținut de coloane gigantice din marmură care ne poartă parcă într-o lume a uriașilor, în care noi, vizitatori, arătăm ca niște omuleți rătăciți sau pierduți printre întrebări, căutând nedeslușit răspunsuri. DE CE, CUM si CINE a creat așa ceva? îmi tot răsună în minte, în timp ce ochii îmi fug de pe coloanele falnice, imposibil de cuprins dintr-o privire, spre una dintre ferestrele uriașe decorate cu vitralii înfățișând diferite scene biblice.

Trecem pe lângă statuia Apostolului Bartolomeu, sfântul patron al tăbăcarilor, care ne produce fiori cu înfățișarea sa, reprezentat cu pielea atârnându-i pe după umeri ca o amintire a martiriului său. Știm că undeva în spatele altarului se află un obiect dintre cele mai de preț pentru credincioși – unul dintre cuiele folosite la răstignirea lui Hristos. Nu sperăm să-l vedem, pentru că știm de asemenea că acesta este arătat publicului doar o data pe an, în sâmbăta cea mai apropiată de data de 14 septembrie.

Ieșim din catedrală, cum altfel dacă nu uimiți, apăsați și tulburați de senzația de prea mult. În ciuda atmosferei din interior și a tot ceea ce am văzut acolo (sau, poate, tocmai din acest motiv), aproape pierd din vedere că ceea ce am vizitat este, totuși, o biserică. Uit să-mi fac semnul crucii și îmi amintesc că nici la intrare nu am făcut-o, deși, de cum am intrat, eram încercat parcă de un gest pentru a-mi exprima uimirea. „Și Dumnezeu ar fi uimit. Și El s-ar „rătăci” aici”, îmi scapă un gând nerostit, în timp ce arunc o ultimă privire spre interiorul imens al catedralei.

Apucăm pe latura din stânga a domului, spre cele două intrări care duc pe acoperișul catedralei – cea pe scări și cea cu liftul. Doar bănuim că ceea ce ne așteaptă acolo sus, trebuie să fie măcar la fel de măreț, de impresionant, de spectaculos. Nu ne ia mai mult de un minut să ajungem cu liftul pe unul dintre nivelurile inferioare ale acoperișului. După câțiva pași, ne trezim printre statui, arcade, turle și mici pasaje de trecere pe sub arcade și coloane, pe care cu câteva zeci de minute în urmă doar le dibuiam din depărtare, din josul pieței. Urcăm și mai sus, cât se poate și ne este permis de sus, chiar pe acoperișul domului, de unde totul se vede și se trăiește….amețitor.

Abia acum putem observa și admira măiestria, grija și eleganța cu care toate aceste forme decorative, statui și figuri din marmură au fost create, parcă de o mână dumnezeiască. Printre creneluri, statui, forme și figuri cu o anumită simbolistică privim în hăul imens de dedesubt „lumea mică de jos”, piața împânzită de ființe mici ce mișună parcă dezorientate ca într-un mușuroi de furnici.

Acorduri amestecate se aud urcând nedeslușit dinspre piața ce le este scenă artiștilor stradali. Mai captivantă ni se pare însă priveliștea ce se deschide larg asupra orașului Milano, cu zgârie-norii săi atingând în depărtare cerul, străpungând cu vârfurile ascuțite linia orizontului pentru a se amesteca în albastrul limpede al cerului, surprinzător de senin pentru o zi de început de martie.

Cei mai mulți turiști fac poze, unii admiră în tăcere împrejurimile, parcă hipnotizați de formele și figurile abstracte pe care le pot atinge acum, în sfârșit. Alții contemplă înaltul cerului întinși cu fața în sus, ca pe o plajă cu nisip fin sau o pajiște cu iarbă deasă și moale, deși dedesubt e „doar” marmură, cât vezi cu ochii. Toți par împliniți, satisfăcuți de prezența lor pe unul dintre cele mai râvnite și vestite acoperișuri ale lumii. Printre noi însă senzația de amețeală și rău de înălțime pare să anunțe o capitulare subită.

Coborâm în grabă, nu înainte de a arunca o ultimă privire spre La Madonnina, statuia aurită care ne orbește cu strălucirea ei din înaltul cerului, mai ceva decât soarele care se revarsă generos peste imensul acoperiș. Cu toată graba noastră și strălucirea orbitoare a neprețuitei statui, parcă vedem și înțelegem mai bine, acum decât la urcare, tot ce am văzut de când am ajuns în piață.

Această coborâre cu picioarele pe pământ are darul revelator de a ne arăta o nouă imagine a domului, alta decât cea cu care am început vizita noastră. Este una în care, dincolo de simbolismul religios, această imensă și fastuoasă catedrală pare mai degrabă un simbol al puterii și forței economice de peste veacuri și secole a Lombardiei. Nu avem nici un dubiu că e așa, atunci când pășim cu sfială pe unul dintre culoarele luxoase ale galeriei Vittorio Emanuele al II-lea, despre care voi povesti cu o altă ocazie.

Informații utile

• Unde se află: Piazza Duomo, Milano, Lombardia, Italia
• Transport: Metropolitana Milanese (linia de metrou) – are trei linii ce acoperă întreg orașul inclusiv suburbiile. Dacă circulați din Gara Centrală din Milano, punctul principal al sosirilor și plecărilor în/din acest oraș, inclusiv cele dinspre si spre cele trei aeroporturi (Milan Linate, Malpensa și Bergamo Orio al Serio), vă recomand să circulați spre Piazza del Duomo cu metroul, pe linia galbenă San Donato până în stația Duomo. Veți ajunge în inima pieței, exact în fața catedralei. Alte variante de transport sunt: autobuzul 54 și liniile de tramvai 1,2,3,12,20,23,24,27.
• Program de vizitare: Puteți vizita Catedrala din Milano zilnic între orele 8:00 – 19.00. Pe acoperiș se poate urca zilnic, în același interval orar, 8.00 – 19.00.
• Bilete: Pentru vizitarea catedralei trebuie să achiziționați bilet de vizitare – 5 euro, prețul întreg, 2 euro, biletul redus. Prețul pentru vizitarea acoperișului catedralei diferă în funcție de preferințe: pe scări sau cu liftul. Se poate cumpăra, de asemenea, Duomo Pass, în două variante – Duomo Pass Lift și Duomo Pass Stairs, care include accesul pe terase, în zona arheologică, vizită la muzeu și la biserica San Gottardo. Acest card e valabil 72 de ore de la validare. Biletele pot fi achiziționate on-line (de aici) sau de la fața locului, din Muzeul Domului, aflat în apropiere, pe latura dreaptă a catedralei.