Toscana, minunata regiune din centrul Italiei, este renumită pentru frumusețea peisajelor sale rurale, pentru văile întinse cu podgorii și livezi de măslini, printre care drumurile cu chiparoși șerpuiesc nestingherit către așezările medievale, atât de căutate de turiști. Pentru că drumurile care străbat Toscana nu sunt drepte, ci șerpuitoare, amețitoare și ademenitoare cu farmecul și splendoarea lor aparte, există „riscul” să te “pierzi” prin văile întinse și să ajungi în altă parte, chiar și atunci când ești convins ca știi pe unde mergi sau unde vrei să ajungi.
Visam să străbatem cunoscuta și minunata Val d’ Orcia, știam câte ceva despre Val d’ Elsa, dar nu auzisem niciodată de Val di Merse. În această vale, într-un loc retras și liniștit, cufundată în frumusețea naturală a câmpiilor întinse și a dealurilor cu podgorii din împrejurimi, am descoperit printre aleile cu chiparoși una dintre comorile toscane, despre care nu auzisem până să ajungem acolo.
Mănăstirea San Galgano
Abbazia di San Galgano este o mănăstire medievală din secolul al XII lea, situată în centrul Toscanei, la 33 de km de Siena, între localitățile Chiusdino și Monteciano, pe Val di Merse. Deși nu are acoperiș și nu mai oferă demult adăpost monahal, mănăstirea este numită pe nedrept „o ruină”, zidurile și înfățișarea inițială fiind foarte bine conservate. Interiorul și zidurile fără acoperiș oferă vederii un spectacol unic, privind cerul albastru, în timp ce păsările zboară nestingherite pe deasupra sau chiar în interiorul mănăstirii, într-un decor incredibil, de neimaginat și nemaivăzut, probabil, în altă parte.
San Galgano este prima biserică gotică construită în Toscana, între 1218 și 1288 de către călugării cistercieni. Aceștia obișnuiau să-și construiască mănăstirile în apropierea râurilor, în acest caz râul Merse, care dă și denumirea zonei Val di Merse.
Mănăstirea a avut parte de o existență zbuciumată, fiind lovită rând pe rând de întâmplări și evenimente care au adus-o în starea în care turiștii o pot vedea astăzi. Mai întâi, în anul 1300, trupele de mercenari comandate de Giovanni Acuto au devastat mănăstirea și împrejurimile. Apoi, foametea din 1329 și ciuma din anul 1348 au lovit mănăstirea atât de rău, încât călugării au fost nevoiți să se mute la Siena. Toate aceste evenimente anunțau începutul decadenței mănăstiri, care a fost abandonată în anul 1400, din ordine monahale. În anul 1787, un fulger a lovit turnul clopotniță, care s-a prăbușit peste acoperiș, acesta cedând în totalitate câțiva ani mai târziu, după care mănăstirea a fost desacralizată.
Povestea cavalerului Galgano Guidotti
Originea acestui loc este una fascinantă, desprinsă parcă din poveștile și legendele cu cavaleri de altădată. Ea este legată de numele cavalerului nobil Galgano Guidotti, născut în Chiusdino, comuna pe teritoriul căreia a fost ridicată mai târziu mănăstirea. Acesta ducea o viață destrăbălată, dedicată plăcerilor de tot felul, pe care avea să o abandoneze, în cele din urmă, alegând să trăiască ca un pustnic undeva în apropierea locului natal. Pentru a simboliza abandonarea vieții sale de cavaler, Galgano și-a zidit sabia într-o piatră, pe un deal în apropierea mănăstirii, pe care călugării cistercieni aveau să o construiască mai târziu în onoarea lui Galgano.
După moartea sa, în anul 1181 a fost construită Capela Schitul Montesiepi, pe locul în care zace și acum sabia lui Galgano, înfiptă într-o piatră. Aici, Galgano si-a trăit viața de pustnic până la moarte. Patru ani mai târziu, în anul 1185, Galgano Guidetti a fost proclamat sfânt, dorindu-se înmormântarea lui lângă piatra în care se păstrează sabia. Nu se știe cu siguranță dacă rămășitele pământești ale lui Galgano s-ar afla în acel loc, dar cercetări făcute în anul 2001 au confirmat că sabia înfiptă în piatră este din epoca medievală, ceea ce sugerează că povestea lui Galgano și a sabiei sale ar putea fi adevărată.
Nuntă (scoțiană) în Toscana
Am sosit la Mănăstirea San Galgano într-o zi însorită de iunie, venind dinspre Siena, urmând pontul gazdei noastre italiene din Sovicille, locul de lângă Siena care ne-a fost gazdă pentru câteva zile în minunatele ținuturi toscane. Din depărtare, mergând pe aleea cu chiparoși ce duce spre mănăstire, am fost întâmpinați surprinzător, nu de cântece religioase sau de vreun cor de călugări, ci de sunetul puternic al unui cimpoi scoțian care răsuna neobișnuit de tare pentru liniștea acelui loc aparent pustiu, și nefiresc pentru locurile în care ne aflam.
Apariția unui scoțian îmbrăcat din cap până în picioare în costum tradițional, cu kilt, șosete groase din lână, pantofi cu vârf ascuțit, gentuță croșetată și sabie la cingătoare, ne-a ațâțat și mai mult imaginația, dar și bănuiala că nimerisem în alt loc, poate chiar într-unul în care cine știe ce societăți secrete, religioase sau nu, obișnuiesc să-și dea întâlnire aici, departe de ochii lumii. Am aflat ulterior că nu fusesem foarte departe de adevăr, dar nu și atunci, în acea zi, când în mănăstirea San Galgano era oficiată o frumoasă nuntă în stil….scoțian.
La intrarea în mănăstire, într-o încăpere aflată în partea dreaptă a intrării, am fost invitați să ne procurăm bilete, dar și să așteptăm câteva minute pentru încheierea ceremoniei.
Cum pregătirile (sau mireasa!) întârziau, am primit acordul de a intra în mănăstire, sub cerul liber și albastru, asigurându-i pe cei de acolo de toată discreția noastră. Astfel că ceremonia, pe lângă invitați a avut parte și de câțiva spectatori nepoftiți, care trăgeau cu ochiul la cele derulate acolo. În fond, nu-ți este dat să întâlnești prea des o nuntă scoțiană în Toscana. Dar mai impresionante decât nunta ni s-au părut acele ziduri gotice care se înălțau până la cer atingând parcă cu vârfurile lor norii jucăuși de deasupra.
Am făcut cu toții poze, ei cu nunta și mănăstirea, noi cu ei, cu noi și mănăstirea, astfel încât nimeni și, probabil, nimic nu a rămas imortalizat. Prezența în această mănăstire în stil gotic, din secolul al XII-lea, în care acoperiș îți este doar cerul înalt, poate fi, pentru turistul sau călătorul îndrăgostit de artă și natură, una dintre cele mai spectaculoase și intense experiențe emoționale și vizuale.
După vizitarea mănăstiri și a capelei în care se află sabia înfiptă în piatră, turistul se poate delecta cu o băutură si cu o gustare, în imediata apropiere a mănăstirii, făcând drumul de întoarcere pe aceeași alee flancată de chiparoși, la un local amenajat pentru turiști într-o casă toscană, care are amenajată o terasă și un loc de joacă pentru copii.
Cum poți ajunge la Mănăstirea San Galgano
Mănăstirea San Galgano se află în Val di Merse, la 33 de km de Siena, distanță ce poate fi parcursă cu mașina în aproximativ 45 de minute. Puteți ajunge aici, așadar cu mașina, dacă veniți dinspre Siena, dar și dinspre Florența (aflată la 88 de km distanță și mai mult de o oră de parcurs cu mașina), urmând indicatoarele către Chiusdino și Strada Provinciale 73 bis. Biletul de vizitare costă 4 euro, sau 3 euro pentru vârstnici, elevi, studenți și grupuri organizate. Acest bilet include vizitarea Mănăstirii San Galgano, a Capelei din Montesiepi, în care se află sabia înfiptă în piatră, dar și vizitarea Muzeului San Galgano din Chiusdino, aflat la opt km distanță și la 10 minute de mers cu mașina.
Niciun comentariu