Putem răspunde simplu “bifând” un anumit loc (Roma, Barcelona, Paris, Veneția, Viena, Amsterdam, etc.). Putem, de asemenea, bifa “din plăcere”, ori, după caz, “în interes de serviciu”. Sau putem găsi toate râspunsurile (sau pe cele mai multe) într-un singur loc, ori călătorind pur și simplu de dragul călătoriei, fără a bifa neapărat ceva.
Și totuși, de ce călătorim? Câte experienţe, trăiri, emoții și amintiri, probabil, tot atâtea răspunsuri.
Călătorim pentru a învăța și pentru a (ne) cunoaște, pentru a căuta și găsi (fericirea, de cele mai multe ori), pentru a ne inspira și inspira pe alții, pentru a ne pierde și regăsi, pentru a visa, pentru a trăi, a ne aminti și povesti, pentru un nou început.
Astfel privită sau trăită, orice călătorie este (sau ar trebui sa fie) o poveste de neuitat, unică, scrisă sau spusă de fiecare în felul lui, inspirată de locurile pe care le-a văzut, de oamenii pe care i-a întâlnit, de cei cu care a călătorit, de clipele și aventurile pe care le-a trăit…“acolo”. Deși ascunsă în intimitatea celui care a trăit toate momentele ei pe viu, această poveste vrea să fie spusă, povestită, împărtășită, cunoscută, pentru a inspira și alți călători.
Se întâmplă astfel ori de câte ori dorul nostalgic este ațâțat de o imagine, sunet, miros, cuvânt sau poveste, iar amintirile năvălesc peste noi și ne poarta din nou prin locurile prin care pașii ne-au purtat cândva, rătăcind ca într-un vis frumos, fără a ne pierde pe drumuri necunoscute, doar regăsindu-ne cu drag pe acestea, de fiecare dată pentru un nou început.
Călătorind învățăm că fericirea vine de cele mai multe ori pe drum, în timp ce călătorim și nu la capătul acestuia. Că atunci când călătorești, alergând grăbit după fericire (destinație), e ca și cum ai fugi de aceasta, sau ai căuta ceva cu ochii închiși, pentru că nu poți vedea, din cauza vitezei, tot ce îți iese în cale pe drum. Că poți călători și de dragul călătoriei și nu doar pentru a ajunge într-un anumit loc.
Că atunci când călătorești, cu sufletul și mintea deschise, nu vei pierde nimic din toată fericirea care îți va iesi în cale. Că te poți rătăci călătorind fără să te pierzi. Că, aşa cum începutul unei călătorii aduce mult entuziasm, speranțe și așteptări, capătul ei ne umple bagajele cu experiente noi, aventuri, locuri, povesti și amintiri de neuitat, dar ne aduce și regretul unui sfârșit ce am vrea parcă să nu mai vină.
Că mai trist decât sfârșitul unei călătorii este uitarea ei, atunci când povestea sa rămâne nespusă, când praful se așterne ușor-ușor peste ea, ori, și mai trist, atunci când în urma ei nu rămâne decât un alt loc vizitat sau… “o alta destinație bifată”
Niciun comentariu