Credeam ca eu sunt “puțin bolnav” după Grecia, dar când văd ce se întâmplă în celebra de acum vamă Kulata, se pare că suferința altora este mult mai mare, că există forme ale bolii mult mai grave și mult mai greu de tratat. De fapt, singurul tratament aparent eficient este chiar Grecia însăși, cu insulele sale însorite. Vama Kulata, păstrând bineînțeles proporțiile, seamănă cu un câmp de luptă, o încleștare în care nici una dintre tabere nu vrea să renunțe.
Cu cât simt mai mult că Grecia se îndepărtează de ei, de visul lor, iar lunga lor așteptare pare să fi fost în zadar, dorința turiștilor devine și mai aprinsă iar lupta de a ajunge acolo și mai aprigă. Nu pandemia de coronavirus, ci Grecia, frica și temerea ca nu vor ajunge acolo unde au visat un an întreg, că vor rata vacanța mult așteptată, pare să fie adevărata boală care-i sperie pe unii dintre noi, nu putini la umăr. De partea cealaltă, grecii nu vor să renunțe, nici la turiști, dar nici la prevenirea unui pericol mai mare decât veniturile aduse de turiști economiei din acestă parte a Greciei. Pentru noi, românii, sau pentru mulți dintre noi, Grecia pare să fi devenit în aceste zile noul tărâm al făgăduinței, Paradisul promis, locul căruia nu-i poți rezista orice ai face.
De fapt, dând puțin timpul înapoi, îți vei aminti poate că te-ai declarat învins încă de atunci, de prima dată, când Grecia te-a fermecat și te-a prin în mrejele ei cu albastrul tulburător al mării, cu plajele sale fierbinți, cu peisajele sale fermecătoare, trăindu-i, înțelegându-i și gustându-i povestea, prin taverne, pe străzi, străduțe, terase, în parcuri, grădini și piețe, pe faleze, pe plaje, stânci și vârfuri golașe admirând infinitul mării, spectacolul soarelui răsărind din mare sau scufundându-se în aceasta, seara la apus. Aruncând asupra ta tulburătoarea-i vrajă și nesfârșitu-i farmec, Grecia te-a făcut captiv pentru totdeauna. Te-ai declarat atunci învins, cu mâinile goale, vulnerabil, dar cu sufletul încărcat și luminat de fericire, fără ca măcar să-ti fi propus să lupți în vreun fel. Ai acceptat înfrângerea capitulând, renunțând irevocabil la o orice luptă. Grecia te-a făcut prizonierul ei pentru totdeauna.
Aparent, dependența de Grecia și de vacanțele sale nu se poate trata sau vindeca atât de ușor, prin renunțare, așteptare sau amânare. Totul trebuie sa se întâmple când e făcut sa se întâmple, adică acum și nu mai târziu. Pentru Thassos, Lefkada, Halkidiki, Kavala, Salonic, Meteora si tot ceea ce Grecia oferă turiștilor români, care obișnuiesc să călătorească cu mașina prin nordul Greciei spre aceste destinații, cozile de zeci de km, orele pierdute și nedormite pe drum, testarea și retestarea nu sunt decât „mici” sacrificii „incluse”, ingrediente de vacanță presupuse, probabil asumate și acceptate, lucruri firești.
De fapt, toate acestea, nu sunt decât mici încercări și provocări care, în multe cazuri, nu fac decât să aprindă și mai tare dorința, să ațâțe ambițiile, să scurme orgoliile, forțele și energiile ascunse, să adune resursele pentru a a învinge cozile kilometrice și obstacolele celor care pregătesc exsudatele. Credința în binefacerea și fericirea vacantelor în Grecia este mult mai puternică, incomparabilă cu cea în coronavirus. De fapt, cele doua sunt total incompatibile și nu pot încăpea în același „bagaj”. Nu te poți gândi la Grecia bâzâit fiind mereu, nu de cicadele invizibile, ci de gândul că ar exista vreun virus care să-ți strice vacanța.
Grecia, vacantele în general, înseamnă libertate, visare, rătăcire, suspendare, uitare a grijilor și problemelor și trăirea clipei cât mai intens. Grijile, problemele rămân sau trebuie lăsate acasă, căci în bagaje nu este loc decât pentru entuziasm, libertate, veselie, zâmbete, bună dispoziție, fericire. Cum ai putea sa te bucuri de tot ce îți oferă o vacanță în Grecia cărând sau ducând cu tine grija, frica de COVID-19?
Tocmai din aceste motive, am renunțat la minunata și grozava vacanță pe care o plănuisem în Grecia anul acesta. Poate și de frică, din cauza incertitudinii, a neliniștii, temerilor și neîncrederii și lipsei acelui sentiment de siguranță și, mai ales a libertății cu care ar trebui să călătorim pentru a trăi din plin vacanța și tot ceea ce aceasta ne oferă. Nu-mi place aglomerația, nu cea sufocantă, dar nici plajele pustii, terasele, străzile sau piețele goale. Mă întristează și să văd oameni triști în vacante, apăsați de griji, temeri, responsabilități și probleme. Nu-mi place să mă ascund, în niciun caz în vacanțe, dar nici să fiu iresponsabil, să mă port senin, să mimez firescul, să mă prefac și să mă port „normal”, ca și cum nimic grav nu s-ar întâmpla în lume.
Nu aș călători niciodată doar pentru a bifa ceva și nici nu aș merge într-un loc doar pentru a spune lumii ca am fost acolo, dacă acest loc oricât de frumos, de căutat și vestit ar fi, nu este cel “căutat”. Nu aș putea călători decât purtând în bagaje toată libertatea, entuziasmul și fericirea pe care m-am obișnuit să le port cu mine peste tot atunci când călătoresc și pe care călătoriile și vacanțele mi le inspiră și le aduc la viață călătorind. Grecia nu pleacă nicăieri, mai poate aștepta!
Se spune că poți îmbătrâni așteptând, după cum poți și întineri, depinde cum și mai ales ce aștepți, căci așteptarea poate fi plumb ce te apasă și înțepenește sau poate fi ușoară ca un fulg ce-ti atinge și mângâie dulce și delicat chipul, purtându-te încet, dar plăcut și sigur către atingerea visurilor tale.
Păstrează în gând amintirea sau imaginea de altădată a mării nesfârșite. Grecia te va răsplăti într-un final, căci marea ei pare fără sfârșit. Oricât de lung ți-ar fi drumul și așteptarea, o vei întâlni din nou, indiferent pe unde te vor purta pașii, înfrumusețând și dând un farmec aparte locurilor și orașelor pe care le vei străbate. Cu toată frumusețea și farmecul său, Grecia nu pleacă nicăieri, va rămână mereu acolo așteptându-te, și peste un an, și peste doi sau trei. Tocmai pentru că este atât de frumoasă și atrăgătoare, vei învăța, probabil, s-o aștepți.
La revedere și pe curând, Grecia!
Niciun comentariu