De pe la sfârșitul lunii mai până spre jumătatea lui iunie și uneori chiar spre capătul acesteia, vârfurile înalte ale munților noștri capătă încântătoare nuanțe de roz datorită înflorii bujorului de munte. Cum o așa frumusețe nu este foarte ușor de cucerit, eforturile trebuie să fie pe măsură, căci bujorul de munte crește și înflorește doar la altitudini înalte, totuși nu atât de înalte încât frumusețea acestei plante să nu poată fi admirată și de drumețul obișnuit, Numit și smârdar sau cocăzar, bujorul de munte face parte din genul botanic Rhododendron, gen extrem de variat ce cuprinde diferite specii care cresc doar la altitudine înaltă și se extind din Himalaia, Caucaz, Carpați până în Munții Alpi și Pirinei.
Originar din zona Balcani, bujorul de munte este una dintre cele mai rare plante ale munților și tocmai din acest motiv este și foarte prețuită și îndrăgită de iubitorii muntelui. La noi, se întâlnește în zonă Carpaților, la altitudini înalte, în tufe dese cu înălțimea de 20 -25 cm, fiind protejat de lege. Tocmai de aceea, culegerea, ruperea sau deteriorarea sa se pedepsește cu amenzi foarte mari. Fiind o floare sensibilă, care crește și înflorește doar în anumite condiții, bujorul de munte nu poate fi mutat și plantat în grădini, de aceea nu trebuie cules, sau smuls cu rădăcină pentru că moare în doar câteva ore și nu se poate adapta la altitudini mai mici. Oricum, acestă floare nu ar supraviețui în alte condiții decât în cele de umiditate, lumină și temperatură pe care i de oferă înălțimile munților, bujorul de munte fiind doar o floare a munților.
Unde poate fi întâlnit bujorul de munte. Trasee în Masivul Ciucaș
Aflat în Carpații de Curbură, într-o arie protejată situată pe teritoriile județelor Brașov și Prahova, Munții Ciucaș sunt alcătuiți din două culmi principale, Ciucaș – Bratocea pe aliniamentul SV-NE și Gropșoarele – Zăganu pe direcția NV-SE, unite prin înșeuarea muntelui Chirușca. Cel mai înalt punct este Vârful Ciucaș (1 954m). Pe alocuri, Masivul Ciucaș amintește la înfățișare de Munții Bucegi, mai ales că și aici se găsesc niște babe, Babele la Sfat, formațiuni stâncoase înalte și țuguiate, nu prea robuste, tocite, șlefuite și rotunjite, chiar și la vârfuri, „modelate” de curenții de aer ai înălțimilor. Acestea imită siluete și chipuri umane, ce stau apropiate una de cealaltă, parcă purtând o conversație. Babele pot fi întâlnite pe traseul Cabana Ciucaș-Vârful Ciucaș, probabil cel mai ușor traseu dintre cele șapte din Munții Ciucaș, foarte frecventat, cu durata de aproximativ 2 ore.
Traseu 1 – Cabana Muntele Roșu – La Răscruce – Vf. Roșu (Muntele Roșu) – Vârful Gropșoarele. Triunghi roșu, 2 ore și 30 minute, dificultate medie.
Masivul Ciucaș este străbătut de iubitorii de munte și drumeții pe nu mai puțin de șapte trasee marcate, unele de dificultate ușoară și medie. Unul dintre aceste trasee, foarte căutat și frecventat de turiștii care vin în zonă, este cel care duce de pe DN1A, din apropierea localității Cheia, spre Muntele Roșu (1,765 m), urmând indicatorul de pe marginea șoselei, pe care scrie „Muntele Roșu”. Acest indicator vă va duce mai întâi, pe o porțiune de drum asfaltat, spre Cabana Muntele Roșu, închisă temporar, probabil pentru lucrări de reabilitare. De la cabană, unde vă puteți lăsa mașina, începe traseul propriu-zis, pe jos, spre Muntele Roșu. De aici încep mai multe secțiuni de traseu, toate având ca punct final Vârful Ciucaș (1.954 m).
Foto: România Travel Guide
Dacă sosiți în aceste locuri în perioada potrivită, adică pe la începutul lunii iunie, șansele cele mai mari să dați peste splendoarea roz-roșiatică a bujorului de munte vi le oferă evident Muntele Roșu, această secțiune muntoasă cu pajiști verzi înclinate și peisaje uimitoare ce și-a luat numele de la minunea cromatică a bujorului de munte care preschimbă temporar verdele crud al pajiștilor alpine în nuanțe de roz și roșu fermecătoare.
Traseu 2 – DN1A Cheia (Keia – Furnizor de apă îmbuteliată) – Cabana Ciucaș – Vârful Ciucaș. Marcaj: dungă roșie. Timp: 1 oră și 30 minut. Dificultate: medie
Un alt traseu, cel cu care noi am început căutările bujorului de munte în Masivul Ciucaș, începe de la Cabana Ciucaș și continuă abrupt spre înălțimile Vârfului Ciucaș. La Cabana Ciucaș se ajunge ieșind de pe DN1A, de lângă localitatea Cheia, spre Keia, producătorul de apă minerală din zonă. În dreptul acesteia se află o parcare neamenajată, mai degrabă un loc bun de lăsat mașinile, de unde se poate urca spre cabană pe jos, cam într-o oră, sau cu mașinile de teren, în 15-20 min. Deși mulți turiști aleg să meargă pe jos până la cabană, există alternativa mult mai scurtă și ușoară de a parcurge tot acest drum greoi și nu foarte trăgător, cu mașini de teren puse la dispoziție de cei de la cabană, pentru 15 lei cursa/adult și 10 lei pentru copii.
În ciuda planificărilor, eforturilor și entuziasmului cu care ne-am pregătit și am pornit la drum în căutarea bujorului de munte, am ratat cu câteva zile întârziere acest spectacol cromatic încântător, poate și pentru că, fiind o plantă sensibilă, fragilă, bujorul de munte are o perioadă de viață înfloritoare destul de scurtă, uneori imprevizibilă, greu de anticipat. Doar tufele goale și câteva fire pierdute printre jnepeni am întâlnit rămase din ceea ce, cu câteva zile în urmă fusese splendoarea roz a vârfurilor de munte. Chiar și așa, în lipsa seducătoarei flori, ne-am ales cu un câștig poate la fel de mare: frumusețea răpitoare a Munților Ciucaș, a căror urcare temerară ne-a răsplătit cu mult peste așteptările noastre, cu priveliștile lor uimitoare, dar mai ales cu spectacolul și măreția înălțimilor lor.
Niciodată, parcă pe nici un alt munte pe care am urcat până acum, nu am mai fost și nu m-am simțit atât de sus, atât de aproape de cerul mângâiat și străpuns parcă de vârfurile înalte și ascuțite, învăluite de norii jucăuși care alergau în acea zi ca nebunii, purtați de curenții înălțimilor, pe cer, dar și pe pământ, călărind cu umbrele lor piscurilor și văile, când ținând captiv soarele, când eliberându-l înseninând și luminând piscurile și văile, chipurile și inimile noastre.
Muntele ne învață mereu, cu fiecare urcare și coborâre a înălțimilor sale, că trebuie să-l iubim îndeajuns de mult pentru a-i putea vedea toate splendorile, întreaga-i măreție, pentru a-i pătrunde tainele, pentru a te vedea și înțelege pe tine exact așa cum ești, așa cum nu reușești în niciun alt loc, prin nicio altă metodă sau încercare. Din tot grupul nostru, Alex, cel mai atent observator și talentat culegător de dovezi ale frumuseții și măreției munților, a reușit să surprindă frânturi din ceea ce muntele are mai frumos și spectaculos de arătat celor care îl iubesc și respectă cu adevărat. Vă invit, așadar, într-o scurtă călătorie în Munții Ciucaș, pentru câteva clipe de relaxare, visare, rătăcire și…uitare. Adăugați în bagajul vostru și un strop de imaginație și unul de culoare, poate roz, poate cea a bujorului de munte. Astfel veți auzi și mai stăruitor chemarea acestor locuri.
Niciun comentariu