Calatorii in Romania

De la Bicaz, la Poiana Largului, din nou pe drumul suspinelor

Despre drumurile de la noi, indiferent că trec prin sate sau orașe, pe la câmpie sau munte, ori te duc spre mare și spre alte destinații de la noi sau din alte țări, se știe și se spune tot mai adesea că sunt vechi, proaste, aglomerate, pline de gropi și de șoferi nervoși, uitate de vreme și de autorități, oricând gata să te atragă în cine știe ce aventură nedorită ori să-ți provoace palpitații vecine cu panica. Deși, dintr-un simț critic tot mai ascuțit, susținut probabil de unul patriotic tot mai tocit, de multe ori generalizăm sau exagerăm peste măsură cu răul de la noi, putem totuși conchide că multe dintre drumurile pe care le străbatem zilnic sunt alegeri pe care nu le-am face niciodată de bunăvoie, ci doar pentru că nu avem….pe unde apuca prin altă parte.

Doar că unele dintre acestea drumuri, mai ales cele montane, nu te fac să suspini doar de supărare și necaz, după cum nu sunt nici doar “veritabile capcane ale răului” și nu aduc doar surprize neplăcute celor care le străbat. Uneori, zonele montane prin care trec aceste drumuri, așezările pitorești și priveliștile care se deschid de pe marginea lor sunt o binecuvântare, mai ales pentru călătorul sau turistul în căutare de frumos, relaxare, bună dispoziție, fotografii, clipe, amintiri și emoții de neuitat.

Drumuri montane cu peisaje încântătoare, dar și bune, reabilitate și modernizate!? Iată o condiție esențială pentru ca turiștii și toți cei care străbat aceste drumuri să se poată bucura de întreaga lor frumusețe și de splendorile pe care aceste drumuri ni le scot adeseori în cale. Iată un deziderat ce pare să devină realitate, deși ritmul cu care se produce această schimbare face să pară că ne bucurăm mai degrabă de o iluzie sau că batem pasul pe loc.

De curând, drumurile și călătoriile pe meleagurile patriei ne-au adus din nou prin zona Bicazului, pe unul dintre cele mai frumoase trasee montane din țară, chiar pe drumul pe care am sosit aici și în urmă cu doi ani.

Lacul Izvorul Muntelui (Lacul Bicaz), vedere de pe DN15, Bicaz – Poiana Largului

Trebuie spus că orașul Bicaz este situat la poalele Munților Ceahlău și este cunoscut mai ales datorită lacului de acumulare Izvorul Muntelui (Lacul Bicaz, așa cum este mai degrabă cunoscut), situat pe cursul mijlociu al râului Bistrița. Lacul, cu o lungime de 32,6 km pătrați, s-a format după construirea, între anii 1950 și 1960, a barajului uriaș, înalt de 127 metri și lat de 119 – o altă atracție turistică a zonei – care alimentează hidrocentrala de 210 MW. Construcția barajului și amenajarea lacului s-au făcut cu imense sacrificii umane, 22 de sate fiind strămutate din zonă, iar peisajul natural a suferit schimbări radicale, fiind declarat rezervație acvatică naturală în urmă cu aproape 20 de ani.

DN15 – Bicaz – Poiana largului – Google Maps

Unul dintre drumurile spre orașul Bicaz, spre baraj și Lacul Izvorul Muntelui este DN 15, cel care pleacă din Poiana Largului, o localitate care aparține de comuna Poiana Teiului din județul Neamț. Acest drum, care se întinde pe unul dintre malurile lacului Bicaz, aproape pe întreaga sa suprafață, mai este numit de către șoferi și drumul suspinelor, din cauza stării sale deplorabile, dar și a priveliștilor încântătoare care se deschid aproape de pe întreaga lungime a drumului asupra lacului înconjurat de munți. Din orice direcție ai veni, mai ales dacă treci pe aici pentru prima oară, este imposibil ca peisajele uimitoare de pe acest drum să nu te rețină măcar pentru un scurt popas și câteva poze ca amintire.

Abia ce auzisem că drumul dinspre Bicaz spre Poiana Largului, închis în urmă cu vreo doi ani pentru reabilitare, fusese redeschis circulației doar de vreo 2-3 zile, ceea ce ne-a încurajat să ne îndreptăm într-acolo cu încrederea și speranța că acest drum va arăta altfel decât îl lăsasem în urmă cu doi ani. Am luat așadar drumul Bicazului trecând iute prin oraș și peste impresionantul baraj, mânați de curiozitate și de dorința de a ajunge pe noul drum, în locurile de belvedere atât de dragi.

Curând, am început să urcăm și drumul nou ni s-a arătat îndată ca o binecuvântare mult așteptată, mașina alunecând lin și silențios, parcă fără să atingă proaspătul asfalt. Am continuat cam un km prin curbe din ce în ce mai strânse, furați de peisajul ce se arăta de după brazii înalți spre lac, cu crestele Masivului Ceahlău atingând cerul și desenând în valuri linia îndepărtată a orizontului. Doar că această delectare s-a încheiat subit după alte câteva sute de metri, când mașina a început să se scuture nervoasă din toate încheieturile, parcă vrând să ne trezească din visul dulce în care căzuserăm, fascinați de frumusețea peisajelor din jur.

Lacul Izvorul Muntelui (Lacul Bicaz), vedere de pe DN15, Bicaz – Poiana Largului

Am aflat ulterior că acest drum, închis pentru mai bine de doi ani, primise doar mici reparații și cosmetizări prin locurile esențiale și periculoase, adică prin cele 73 de puncte de calamitate, zone afectate de alunecările de teren, lucrări încheiate cu un an întârziere, spre disperarea localnicilor. Un alt proiect de asfaltare și modernizare ar trebui să fie demarat, dar cel mai probabil cu noi (și vechi!) tergiversări și întârzieri din cauza unor neînțelegeri dintre autoritatea contractuală și constructor. Chiar și așa, dacă ajungeți în zona Bicazului în perioada următoare, vă recomand să nu ocoliți acest drum, pe care se poate circula cu viteză redusă și cu ceva prudență pentru a nu vă avaria mașinile, dar și pentru a vă putea bucura de peisajele încântătoare din jur.

Poteca de marginea drumului, spre locul de popas și belvedere

Pentru a admira în tihnă întreaga splendoare a acestor peisaje și pentru a face fotografii, vă recomand cel mai bun loc de popas și belvedere asupra lacului, situat undeva în apropierea localității Potoci, în unul dintre cele mai înalte puncte de pe acest drum. Mergeți pe o potecă de pe parte dreaptă drumului, venind dinspre Poiana largului spre Bicaz, și înaintați pe aceasta cam 100 de metri. Veți ajunge într-un loc parcă binecuvântat și creat special de natură pentru a ne bucura de întreaga-i splendoare și de măreția la care muntele ne face părtași cu generozitate de fiecare dată, fără a ne cere altceva în schimb în afara respectului nostru.

Vă invit să veniți aici cu acest spirit și cu atitudinea respectului cuvenit muntelui și naturii, luând cu voi la plecare tot ce natura și muntele au mai frumos și ne oferă cu generozitate, lăsând în schimb doar o mică parte din voi, cea mai frumoasă.

Călătorie plăcută!

Articole similare

Niciun comentariu

Lasă un comentariu