Calatorii in strainatate

Meteora, atât de aproape de cer

Pe la sfârșitul anilor 90 descopeream Meteora într-un „wallpaper” de pe ecranul unui calculator, uimit și fascinat de imaginea incredibilă peste care dădusem, cumva suspicios că asemenea construcții ar putea exista în realitate. Curând, acea imagine avea să devină un vis de călătorie, o promisiune, o dorință ce a ars intens pentru o vreme, după care s-a stins ușor-ușor aproape dând-o uitări, așa cum se întâmplă uneori cu visurile și dorințele noastre mereu amânate.

La mai bine de 20 de ani distanță, în vara lui 2021, în drum spre una dintre insulele Greciei, am ajuns, în sfârșit, în Kalabaka, orașul Meteorei, într-o după-amiază târzie de august, după un drum lung și obositor cu mașina, dar cu o dispoziție surprinzătoare chiar și pentru mine, poate la fel de senină și revigorantă ca cerul de deasupra Meteorei din acea zi, făcută parcă pentru a împlini un vis de demult.

Am găsit Meteora impresionantă, spectaculoasă, uimitoare, așa cum mă așteptam sau poate mai ceva de atât, cu giganții ei stâncoși înălțându-se dramatic până la cer, dominând zările și întreg orașul Kalabaka, așezat tăcut în umbra acestor coloși în vârful cărora abia dacă puteam desluși conturul mănăstirilor. Îmi amintesc graba cu care voiam să scap de bagaje pentru a-mi începe șederea în Kalabaka cu cea mai rece bere din oraș pe o terasă cu vedere spre înaltul nesfârșit al Meteorei.

O altă chemare, parcă la fel de stăruitoare, părea să vină dinspre parcarea în care ne lăsaserăm mașinile. Nu departe de aceasta, câțiva dintre coloșii Meteorei ațintiți spre hotelul nostru invitau parcă irezistibil la o urcare temerară spre înălțimile lor tainice în prag de seară. Noroc cu oboseala și ora târzie care au pus capăt la timp acestui miraj, lăsând dimineții și zilei ce a urmat toată strălucirea și împlinirea pe care le așteptam.

Originile mănăstirilor Meteora

Tradus din greacă, meteora înseamnă mijlocul cerului, suspendat în aer sau sus în cer, ceea ce îți și sugerează imaginea celor șase mănăstiri clădite pe vârful unor stâlpi stâncoși ce sfidează înălțimile. Aflată în centrul Greciei, la marginea de nord-vest a Câmpiei Tesaliei în apropierea râului Pinos și Munților Pindului, Meteora se bucură de un cadru natural impresionant, unic în lume, copleșitor prin măreția sa pentru orice privitor, contemplativ, mistic și înălțător pentru cel aflat în căutarea conectării cu Divinul sau care se arată deschis îmbogățirii sentimentelor și trăirilor religioase.

Cele șase mănăstiri care formează ansamblul mănăstiresc Meteora sunt construite pe coloane înalte din piatră naturală. Acestea s-au format în urma depunerilor de piatră de râu și nămol care au dat naștere unor formațiuni muntoase și stâncoase colosale. În urma separației geologice a masivilor muntoși, aceste formațiuni muntoase s-au scindat în pietre și stânci uriașe compacte cu înălțimi de până la 400 metri.

Despre originile mănăstirilor Meteora se știe că primii care au folosit aceste stânci din motive spirituale au fost călugării creștini ortodocși pustnici. Încă din secolele al IX-lea și al X-lea, aceștia au ajuns aici pentru a se izola în numeroasele peșteri găsite împrăștiate printre stânci. După această perioadă lungă, întinsă pe mai multe secole, în care călugării au rămas în aceste locuri bazându-se foarte mult pe ajutorul localnicilor și donațiilor materiale ale acestora necesare supraviețuirii, în secolul al XII-lea începe cea de a doua etapă în dezvoltarea tradiției monahale a Meteorei.

În acest secol, un călugăr pe nume Nilos decide să adune călugării pustnici împrăștiați din Meteora într-o comunitate monahală mai organizată, numită Doupiani, după numele capelei în care aceștia se întâlneau în fiecare duminică pentru a participa la slujba religioasă și pentru a împărți provizii. Capela există și astăzi sub o stâncă care poartă același nume, în partea de nord-vest a satului Kastraki, aflat chiar la baza stâncilor înalte pe care se află astăzi mănăstirile.

De numele unui alt călugăr, Athanasios, este legată însă întemeierea primei mănăstiri dintre cele șase ale complexului, așa cum arată ele astăzi. În secolul al XIV-lea, acesta s-a cățărat pe a doua dintre cele mai înalte stânci ale locului pentru a construi în vârful acesteia prima dintre mănăstirile Meteorei, Marele Meteoron. Athanasios este considerat astăzi una dintre cele mai importante figuri din lunga istorie a mănăstirilor Meteora, drept fondator al acestei importante comunități monahale a Bisericii Ortodoxe, a doua ca mărime și importanță după cea de la Muntele Athos. Până în secolul al XVI-lea, perioadă considerată apogeul acestei mari așezări monahale, au fost ridicate nu mai puțin de 24 de mănăstiri, dintre care astăzi au mai rămas active doar 6, declinul și prăbușirea mănăstirilor începând în secolul al XVII-lea până în secolul XX.

Cele șase mănăstiri

Dintre cele 6 mănăstiri care mai sunt active astăzi, inclusiv pentru vizitare, 2 sunt mănăstiri de călugărițe (Agios Stefanos și Roussanou), iar restul de 4 sunt mănăstiri de bărbați călugări (Mănăstirea Marelui Meteoron, Mănăstirea Varlaam, Mănăstirea Sfintei Treimi, Mănăstirea Sf. Nikolaos). În total, în aceste mănăstiri mai trăiesc astăzi aproximativ 50 de călugărițe și 17 călugări. Toate cele șase mănăstiri sunt construite în vârful unor piloni din piatră și oferă priveliști spectaculoase asupra înălțimilor și împrejurimilor.

1. Mănăstirea Marelui Meteor sau Mănăstirea Schimbării la Față

Este cea mai veche și mai mare dintre cele 6 mănăstiri fiind ocupată în permanență de la începuturile sale. A fost fondată în secolul al XIV-lea de Sfântul Atanasie Meteoritul, primul ctitor al mănăstirii și organizatorul monahismului sistematic pentru toată regiunea Meteora. Un prinț greco-sârb pe nume Ioannis Uresis Paleologos este sărbătorit de această mănăstire ca cel de-al doilea întemeietor al Marelui Meteoron. Ioannis, care ulterior a primit numele de călugăr Joasaph, a renunțat la vârsta de 22 de ani la toate titlurile regale și l-a urmat pe Athanassios pentru a se călugări.

Biserica Mănăstirii Marele Meteor

În a doua jumătate a secolului al XIV-lea, Joasaph a ridicat în mănăstirea nou întemeiată o biserică elegantă, mărturie a acesteia astăzi fiind o mică parte a zidului său încorporată în biserica din secolul al XVI-lea, astăzi biserica principală a mănăstirii. Mănăstirea Marelui Meteor este închinată Schimbării la Față a Domnului și este decorată cu frumoase fresce din secolul al XVI-lea. Turiștii pot vizita în incinta mănăstirii Muzeul de Istorie și Folclor și Muzeul Ecleziastic. Priveliștile amețitoare asupra golului imens de dedesubt și satului Kastraki răsfirat peste întreaga vale sunt căutate însă de cei mai mulți turiști.

2. Mănăstirea Varlaam

Este a doua cea mai mare mănăstire din Meteora, situată foarte aproape de Mănăstirea Marelui Meteoron. Aceasta a fost fondată la mijlocul secolului al XIV-lea de către un călugăr pe nume Varlaam, care a reușit să urce pe stâncă în jurul anului 1350, urmat de alți câțiva călugări pentru a ridica mănăstirea. Această capelă dedicată „Celor Trei Ierarhi” a fost însă abandonată de ceilalți călugări după moartea lui Varlaam, în jurul secolului al XV-lea.

Biserica Mănăstirii Varlaam

La începutul secolului al XVI-lea, doi frați din Ioannina, preoții-călugări Teofan și Nectarie, au decis să reactiveze mănăstirea lui Varlaam. Cei doi frați s-au stabilit pe stâncă petrecând mulți ani, timp în care au construit o nouă capelă, în anul 1541, cu hramul „Toți Sfinții”. Teofan și Nectarie sunt prăznuiți astăzi ca ctitori ai mănăstirii Varlaam. Pe lângă priveliștea încântătoare, Sfânta Mănăstire Varlaam oferă vizitatorilor săi și un muzeu frumos nou, în care sunt expuse multe relicve, arta și manuscrisele valoroase ale mănăstirii.  

3. Mănăstirea Roussanou

A fost înființată în secolul al XIV-lea cu numele de „Roussanou”, după câte se pare numele primul pustnic-călugăr care a locuit pe stâncă în acea perioadă. Cu înfățișarea sa aproape ireală, această mănăstire pare cea mai spectaculoasă dintre toate cele șase. Cu o singură clădire care ocupă întreaga suprafață disponibilă a stâncii, construcția lasă impresia că a fost sculptată direct din stâncă părând o prelungire a acesteia.

Din cauza suprafeței mici disponibile pe stâncă, mănăstirea a fost construită pe verticală, pe trei niveluri principale, în secolul al XVI-lea, într-un efort de a mări spațiul disponibil în interior. Un avantaj pe care îl prezintă această mănăstire este acela că, față de alte stânci pe care s-au construit mănăstiri, cea de la Roussanou având o cotă mai mică, este mai accesibilă. Mănăstirea a suferit avarii grave în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pierzându-și mult din înfățișarea veche, cea căpătată în urma ridicării sale de către călugări. Ceea ce vedem astăzi, cel puțin la exterior, este rezultatul mai multor restaurări, așezământul devenind mănăstire relativ recent, în anul 1988. În Mănăstirea Roussanou mai trăiesc astăzi 15 măicuțe.

4. Mănăstirea Sfântul Ștefan

Mănăstirea Agios Stefanos sau Sfântul Ștefan pare cea mai accesibilă mănăstire dintre cele șase. Dacă accesul celorlalte mănăstiri se face pe trepte numeroase și abrupte, pentru a ajunge la această mănăstire nu trebuie decât să traversezi un pod. Aceasta o face ideală pentru vizitatorii cu probleme de mobilitate.

Foto: Infotouristmeteora

Începutul mănăstirii Agios Stephanos datează de la începutul secolului al XII-lea când primii călugări pustnici au urcat și s-au retras pe stâncă pentru a locui aici. Secole mai târziu, sunt menționați ca fondatori mai mulți călugări – Hosios Antonios și Hosios Philotheos, în prima jumătate a secolului al XV-lea, și Agios Stephanos, care a construit actuala biserică, în 1545.

Mănăstirea Agios Stefanos are două capele; vechea capelă a Sfântului Ștefan din secolul al XV-lea, care a fost grav avariată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și în timpul Războiului Civil grecesc, și catedrala principală din secolul al XVIII-lea, care este dedicată Sfântului Charalambos și include sfintele sale moaște.

5. Mănăstirea Sfintei Treimi

Cele mai multe date indică existența acestei mănăstiri din anul 1362. Se crede că primul ctitor al mănăstirii a fost un călugăr pe nume Dometious, care a locuit pe stâncă în secolul al XIV-lea. Capela principală a mănăstirii este dedicată Sfintei Treimi, construită, din câte se pare, în sec. al XV-lea.

Și această mănăstire, ca și majoritatea celorlalte mănăstiri din Meteora, a căzut în declin fiind abandonată la începutul sec. XX. În 1909, un mic grup de arheologi greci care examinau mănăstirea a descoperit accidental o criptă care conținea 47 de pergamente rare și coduri antice. În 1925, episcopul localului cu ajutorul localnicilor a terminat construcția scărilor pentru a face accesul în siguranță. În timpul celui de-al doilea război mondial, Mănăstirea Sfintei Treimi a suferit avarii grave, una dintre clădirile sale principale arzând din temelii.

Foto: Infotouristmeteora

Mănăstirea Sfintei Treimi a fost renovată extensiv în anii ’70 și astăzi rămâne o mănăstire activă și deschisă pentru vizitare. Este singura dintre cele 6 mânăstiri care a a apărut într-un film artistic, mai exact în filmul James Bond, din anul 1981, intitulat „Numai pentru ochii tăi”, cu actorul Roger Moore în rolul principal.

6. Mănăstire Sfântul Nicolae Anapafsas

Pe traseul recomandat cu mașina prin satul Kastraki, Mănăstirea Agios Nikolaos este prima pe care o veți întâlni în cale. Poziționarea acesteia, mai jos, spre baza lanțului stâncos al complexului Meteora, ar putea indica faptul că mănăstirea a servit pelerinilor drept loc de odihnă înainte de a continua urcușul pe jos spre celelalte mănăstiri. Cuvântul anapafsis înseamnă în greacă odihnă, astfel că Agios Nikolaos Anapafsas s-ar putea traduce ca Sfântul Nicolae „Odihnitorul”.

Foto: Infotouristmeteora

Și această mănăstire, la fel ca Roussanou, a fost construită pe verticală, pe mai multe etaje, având în vedere suprafața restrânsă a stâncii. Accesul la toate etajele se realizează printr-o scară încorporată. La intrarea în Mănăstire se află Biserica Sfântul Antonie și cripta în care au fost depozitate anterior codurile și moștenirile mănăstirii. Pe pereți se pot vedea picturi din secolul al XIV-lea.

Cum ajungem la mănăstiri

O bună ocazie pentru a vizita Meteora și totodată o varianta ideală de călătorie pentru a ajunge aici, dar și în pitorescul sat dintre munți Metsovo, este dacă te îndrepți cu mașina din România prin Bulgaria spre insulele grecești ale Mării Ionice (Corfu, Lefkada și Kefalonia sau Zakynthos), deviind de pe autostrada Egnatia Odos spre Veria, Ioannina, după Grevena urmând indicatoarele spre Meteora și Kalabaka. Bineînțeles, puteți ajunge aici doar pentru Meteora, cu mașina sau cu avionul, cel mai apropiat aeroport fiind cel din Ioaninna, situat la aproximativ 68 km.

La sosirea în Kalabaka, acolo unde vă veți caza, veți primi probabil o hartă (Meteora Map) foarte utilă, cu cele șase mănăstiri de vizitat, programul lor și cele mai bune trasee către acestea, cu mașina sau pe jos. Traseul pe jos pleacă din centrul orașului Kalabaka și vă duce către două mănăstiri (Mănăstirea Sfintei Treimi și Mănăstirea Sfântul Ștefan), urmând vechiul traseu al călugărilor de la mănăstiri spre orașul Kalabaka, pe o scurtătură care vă duce prin Orașul Vechi la poalele stâncilor. Poteca urcă apoi printre stânci până la Mănăstirea Sfintei Treimi, una dintre cele șase mănăstiri, considerată cea mai fotografiată datorită așezării sale spectaculoase exact pe vârful unei stânci, la 300 m înălțime, și panoramei uimitoare care se deschide asupra orașului Kalabaka.

La doar 10 minute de mers pe jos de Mănăstirea Sfintei Treimi, foarte aproape de aceasta, se află Mănăstirea Sfântul Ștefan, una dintre cele două mănăstiri de călugărițe, alături de Mănăstirea Roussanou.

Pentru accesul și vizitarea celorlalte 4 mănăstiri este preferabil traseul cu mașina, fie pornind din Kalabaka, apoi prin satul Kastraki (traseul ales cel mai frecvent), urcând pe șoseaua ce devine din ce în ce mai abruptă și șerpuitoare, până la Mănăstirea Marelui Meteor („Megalo Meteoron”), cea mai mare dintre cele șase și, de regulă, prima mănăstire cu care turiștii încep itinerariul vizitării celor patru mânăstiri aflate la mică distanța una de cealaltă. O altă variantă, dacă sunteți cazați în partea de sud a orașului, la intrarea în acesta dinspre Trikala, este să porniți de aici cu mașina și să înconjurați lanțul muntos prin partea opusă, așa cum este redat foarte clar și pe harta pe care probabil o veți primi.

Programul de vizitare al mănăstirilor

Dacă doriți să vizitați Meteora cu toate cele șase mănăstiri ale sale, dar și cu bisericuțele, chiliile și peșterile ascunse printre stânci încă din vremurile de început ale acestor locuri, va trebui să vă rezervați mai multe zile. Luați în calcul și aglomerația, căldura, urcușul greoi, chiar și cu mașina, găsirea uneori dificilă a unui loc de parcare, dar și faptul că programul de vizitare al mănăstirilor, pe care îl găsiți aici, diferă de la o mănăstire la alta. Totuși, orice ați reuși să vedeți și să vizitați, este foarte posibil să vi se pară suficient sau îndestulător. Nimic din ce înseamnă Meteora nu poate lăsa urme de îndoială sau dezamăgire pentru vizitatorul sau călătorul venit să-i admire măreția.

Cazare în Kalabaka și satul Kastraki

Kalabaka, orașul Meteorei

Kalabaka, numit și Kalambaka ori Kalampaka, este unul dintre orașele care aparține de unitatea regională Trikala, aceasta făcând parte la rândul său din Tesalia, una dintre regiunile mari ale Greciei. Meteora, vestitul complex de mănăstiri ortodoxe care se ridică la marginea orașului, captează într-atât interesul vizitatorilor încât Kalabaka, micuțul, dar încântătorul oraș, rămâne nu doar la propriu, dar și la figurat și pe nedrept în umbra acestor giganți pe umerii cărora se înalță ireal construcțiile mănăstirilor făcute parcă să uimească privitorul.

Am descoperit în Kalabaka un oraș cochet, elegant și modern, plin de viață și de forfota turiștilor ce mișună prin oraș și umplu străzile și terasele tavernelor și restaurantelor, mai ales spre seară până noaptea târziu, când atmosfera orașului devine una turistică, vibrantă, departe de monotonia și liniștea apăsătoare pe care ne așteptam să le găsim aici, într-un oraș înconjurat de mănăstiri.

Restaurant cu terasă în Kalabaka

Strada Trikalon traversează întreg orașul prin mijlocul său, având în dreapta, pe sensul de intrare în oraș dinspre Salonic și Trikala, cel pe care am sosit și noi, spectaculosul complex de mănăstiri Meteora. Cercetările și documentele istorice indică începuturile acestei așezări cu mai bine de 3000 de ani în urmă, o inscripție grecească descoperită pe pereții uneia dintre bisericile vechi ale orașului arătând existența unei așezări antice grecești sub numele de Aginion, înfloritoare în timpul secolului al IV-lea î.Hr. De asemenea, tot din aceeași perioadă, în zidurile bisericii Adormirea Maicii Domnului, cea mai veche și renumită din oraș, datând din secolul al X-lea, au fost descoperite încorporate relicve ale unui templu grecesc antic – probabil al zeului Apollo. Potrivit documentelor istorice, numele bizantin al orașului ar fi fost Stagi, în perioada când acesta devenise un centru semnificativ al Imperiului Bizantin.

Imagine nocturnă cu centrul orașului Kalabaka

Denumirea modernă de Kalabaka provine din cuvintele turcești kale-bak (castel de prestigiu), dată orașului în zilele stăpânirii Imperiului Otoman. Imaginea modernă a orașului, deși are o istorie atât de lungă, se datorează faptului că acesta a fost aproape în totalitate reconstruit, după ce a fost incendiat de armata germană, în timpul ocupației germane a Greciei, între anii 1941 și 1944.

Deși principala atracție a orașului rămâne complexul de mănăstiri Meteora, Kalabaka oferă vzitatorilor săi și alte obiective turistice, atracții sau activități de petrecere a timpului și recreere. Între acestea se numără vizitarea bisericilor vechi din oraș, Sfântul Ioan Botezătorul și Adormirea Maicii Domnului (sec X), cartierul vechi și pitoresc al orașului (Old Town), pe ale cărei străduțe înguste pietruite ce șerpuiesc printre casele vechi, unele dintre ele construite chiar la poalele stâncilor, puteți descoperi farmecul unic și istoria îndelungată a orașului. Spre marginea de sud a așezării, aproape de orașul vecin Trikala, se află Muzeul de Istorie Naturală și Muzeul Ciupercilor, iar chiar în centrul orașului, Muzeul Culturii Elene. În oraș există agenții de turism care organizează tururi ghidate pentru toate aceste obiective, dar și pentru vizitarea mănăstirilor Meteora.

Satul Kastraki

Urcând șoseaua din ce în ce mai abruptă care duce spre mănăstiri, dacă porniți din orașul Kalabaka, veți ajunge imediat în Kastraki, satul vecin aflat exact la poalele stâncilor pe care se află cele șase mănăstiri. Dacă la urcare satul trece aproape neobservat, la coborâre, cei mai mulți turiști se opresc aici și umplu terasele, unele așezate în curți umbroase, printre case și pe sub pomi, exact în locurile potrivite și întocmai cu nevoile turiștilor vlăguiți după turele solicitante pe stânci, unde temperaturile pot fi sufocante vara, cu soarele arzând mereu, parcă mai aprig cu cât urci mai mult.

Vedere din curtea Mănăstirii Marelui Meteor asupra satului Kastraki,

Satul Kastraki datează din secolul al XVI-lea și are astăzi o populație de aproximativ 1500 de oameni. Aceștia au ca îndeletniciri principale agricultura și turismul. Satul s-a dezvoltat foarte mult datorită turismului, fiind apreciat pentru caracterul autentic grecesc al așezării, atât de căutat, mai ales de turiștii străini, cu casele localnicilor în mare parte din piatră, decorate cu acoperișuri din țiglă de lut roșu și împodobite în curți și la ferestre cu flori, foarte multe flori. Restaurantele și tavernele care se găsesc aici respectă cu strictețe caracterul autentic și tradițional al bucatelor grecești. Nu lipsesc din meniul lor mâncărurile grecești, atât de cunoscute și apreciate: Salata grecească, Gyros, Souvlaki, Moussaka, sosul Tzatziki, delicioasa plăcintă cu spanac și brânză feta Spanakopita și multe altele.

Kastraki este un sat pitoresc, cu o așezare unică, impresionantă și spectaculoasă, casele sale revărsându-se peste întreaga vale, printre stâncile înalte, odihnindu-se parcă la umbra acestor coloși. Tocmai datorită poziționării sale spectaculoase și priveliștilor uimitoare, mulți turiștii preferă cazarea aici, în pensiuni, hoteluri sau apartamente și locuințe private, puse la dispoziție cu multă ospitalitate de către localnici.

Meteora văzută la apus din cel mai înalt și spectaculos punct al său

Dacă aglomerația și căldurile sufocante din timpul zilei v-au împiedicat să vă bucurați și să admirați în voie priveliștile uimitoare ce se deschid de la înălțimea acestor coloși asupra imensului adânc de dedesubt, asupra satului Kastraki și orașului Kalabaka, vă puteți întoarce aici după-amiaza târziu, aproape de apusul soarelui, pentru o experiență vizuală (și nu numai!) cu adevărat unică, memorabilă. De pe marginea șoselei înalte care traversează pe deasupra lanțul muntos pe care se află mânăstirile, se deschid vederi uimitoare spre depărtări și împrejurimi, un decor încântător mai ales la apus când lumina aurie învăluie depărtările și stâncile înalte cu mănăstirile cocoțate ireal în vârful lor.

Întreaga câmpie a Tesaliei, cu șoseaua care șerpuiește printre stâncile înalte până spre valea satului Kastraki și mai departe spre orașul Kalabaka, râul Pinos și Munții Pindului, se vede într-o imagine impresionantă. În cel mai înalt punct panoramic al acestui loc, cam pe la jumătatea distanței dintre cele două trasee spre mănăstiri deja prezentate mai sus, turiștii se adună pe un platou stâncos pentru a scruta orizontul îndepărtat, înalt și spectaculos, scăldat în lumina galben-roșiatică a apusului. Priveliștea este uluitoare, atât de impresionantă încât te lasă fără cuvinte.

Am găsit acest loc strălucind, poate mai presus decât mi-l imaginam, învăluit în lumina fermecătoare a apusului și cufundat într-o liniște deși parcă nefirească, chiar bizară, totuși plăcută și înălțătoare, cu turiștii răsfirați pe stâncile înalte parcă până la cer, sau adunați în grupuri contemplând depărtările, pierduți parcă în taina lor printre murmure de încântare.

Mănăstirea Sfântul Ștefan, în depărtare

Este imaginea cu care am părăsit a doua zi devreme Kalabaka, cu gândurile noastre zburând spre mult așteptata și râvnita mare. Din mersul grăbit al mașinii, uriașii stâncoși înalți până la cer se arătau acum din ce în ce mai mici și nedeslușit, în timp ce Meteora se îndepărta tot mai mult de noi în soarele strălucitor al acelei dimineți de august, lăsând în urma sa amintiri, poate regrete, un vis împlinit.

Articole similare

Niciun comentariu

Lasă un comentariu