Bine ați venit în Piazzale Michelangelo, locul din care Florența poate fi cuprinsă și îmbrățișată în toată splendoarea ei dintr-o singură privire! Numită și Terasa Florenței datorită priveliștilor uimitoare care se deschid asupra orașului, Piazzale Michelangelo este o piață publică cu belvedere, creată parcă special pentru ca vizitatorii Florenței să-i poată scruta și admira de la înălțime întreaga-i măreție și splendoare. Ponte Vecchio și celelalte poduri de pe râul Arno, Santa Maria del Fiore (Domul din Florența) – vestita capelă și simbol al orașului de sute de ani, Palazzo Vecchio, biserica Santa Croce se înalță semețe printre multe alte edificii, muzee, biserici, monumente și clădiri istorice importante, unele adăpostind comori neprețuite, atât de râvnite de turiștii și vizitatorii Florenței din întreaga lume.
Dedicată lui Michelangelo Buonarotti
Situată la sud de centrul orașului, în cartierul Oltrarno (dincolo de Arno), pe unul dintre cele mai înalte dealuri ale Florenței, Piazzale Michelangelo a fost proiectată în anul 1869 de arhitectul italian Giuseppe Poggi (1811-1902). Proiectul a făcut parte dintr-un amplu program de reînnoire urbană, în perioada în care Florența a fost capitala Regatului Italiei (1865-1971). Poggi a sistematizat și igienizat centrul orașului, a amenajat bulevardele din Oltrarno demolând a treia centură de ziduri de apărare construite pe malul sudic al râului Arno, între 1284-1333.
După cum arată și numele, piața i-a fost dedicată lui Michelangelo Buonarotti, în centrul pieței fiind amplasată o replică din bronz a lui David, una dintre capodoperele lui Michelangelo. Deși este doar o replică a originalului aflat în Galleria dell’ Accademia din Florența, David poate fi admirat și aici, înălțându-se pe un piedestal decorat cu replici ale celor patru sculpturi alegorice (Ziua, Noaptea, Aurora și Amurgul) realizate de Michelangelo pentru capela familiei Medici din biserica San Lorenzo. În spatele statuii lui David, imediat peste strada care trece pe lângă piață se află Loggia în stil neoclasic pe care Giuseppe Poggi a proiectat-o ca muzeu pentru operele lui Michelangelo. Cu toate acestea, construcția nu și-a îndeplinit niciodată scopul inițial, ea găzduind încă din 1867 restaurantul cu terasă La Loggia.
Apusul
Piazzale Michelangelo este căutată de localnici și de mulțimile de turiști mai ales spre seară pentru a prinde și admira apusul magnific care învăluie Florența în zilele senine. Treptele largi și încăpătoare care urcă până în centrul piațetei sunt ocupate până la refuz, astfel încât cu greu mai găsești un loc liber dacă întârzii la întâlnirea cu acest spectacol fermecător, ori dacă vrei să te strecori pentru a explora și admira piața din toate colțurile sale, sau priveliștile încântătoare care se deschid spre oraș.
Ca într-o sală de spectacole cu casa închisă, „spectatorii” așteaptă cuminți și răbdători momentele sublime în care soarele coboară agale spre apus revărsându-se în lumini aurii peste întregul oraș, până când, în cele din urmă, dispare cu totul peste zidurile și acoperișurile cetății Forte Belvedere, colorând în nuanțe galbene și portocalii orizontul, în timp ce razele calde, blânde și revigorante ale soarelui par să se fi ascuns în sufletele și pe chipurile senine ale turiștilor care zâmbesc încântați și mulțumiți de spectacolul la care au luat parte. Forfota plăcută, artiștii stradali – mimi, pictori și cântăreți – continuă spre seară și întregesc atmosfera plăcută, relaxantă, vibrantă și plină de viață a acestui loc (cu excepția numeroșilor și, uneori, agasanților vânzători stradali de chilipiruri, care strică imaginea acestui loc), mai ales vara, când Florența, deși departe de cei care o privesc, pare mai aproape ca niciodată de inimile lor.
Cum se ajunge în Piazzale Michelangelo
Florența este atât de ofertantă și încântătoare încât trebuie parcursă la pas, chiar și spre acest loc, ceva mai îndepărtat de centrul vechi al orașului, acolo unde se află concentrate faimoasele atracții turistice ale Florenței. Autobuzele 12 și 13 te pot duce aproape din orice punct al centrului istoric spre Piazzale Michelangelo.
Un traseu mai scurt și ușor de parcurs pe jos (o „scurtătură”, așa cum am numit-o noi) este, dacă vă aflați în centrul vechi, să traversați râul Arno peste Ponte Vecchio, apoi să urmați Lungarno Torrigiani și Lungarno Serristori, pe malul râului Arno, până în Piazza Giuseppe Poggi (ușor de recunoscut după turnul înalt, vechea poartă San Niccolo – Porta San Niccolo), după care urcați abrupt pe Viale Giuseppe Poggi până în Piazzale Michelangelo.
Acest traseu poate fi și mai mult scurtat după ce ați traversat Ponte Vecchio, urmând străzile Via de’ Bardi, apoi Via di San Niccolo, Via San Miniato, trecând prin Porta San Miniato, și Via del Monte alle Croci, care vă va duce chiar în Piazzale Michelangelo. Plimbările romantice pe malul râului Arno admirând în depărtare podurile vechi, apoi urcând prin frumoasa piață Giuseppe Poggi, îi fac pe mulți turiști să aleagă tot mai des primul traseu, chiar dacă acesta pare mai lung și mai greu din cauza străzilor și aleilor șerpuitoare și abrupte care duc spre piață.
În Piazzale Michelangelo se poate ajunge și pe un drum ceva mai lung, urmând pe jos traseul autobuzelor 12 și 13, pe Viale Galileo, pornind din cartierul Oltrarno, mai exact dinspre vechea Porta Romana, cândva principala poartă de intrare în oraș. Este un traseu recomandat celor care preferă mersul pe jos sau plimbările lungi, dar și bicicliștilor și, mai ales, amatorilor de jogging. Pe Viale Galileo, în drum spre Piazzale Michelangelo, la câteva sute de metri de aceasta, veți întâlni pe partea dreaptă a șoselei treptele largi și abrupte care duc într-un punct și mai înalt deasupra Florenței, acolo unde se află Abbazia di San Miniato al Monte, despre care voi povesti cu o altă ocazie.
Niciun comentariu