În prima parte a impresiilor culese din proaspăta noastră vacanță în Apulia (Puglia, în italiană), v-am prezentat aici unul dintre numeroasele locuri ale regiunii în care pot fi găsite plaje cu nisip fin și ape cristaline pentru petrecerea unor vacanțe estivale cu adevărat reușite. Doar că o vacanță în regiunea Apulia, fără vizitarea fermecătoarelor orășele de coastă sau a celor dinspre centrul regiunii, cum este și minunatul și vestitul Alberobello, ar fi la fel de incompletă ca vizitarea Parisului fără Turnul Eiffel, a Romei fără Colosseum sau a Barcelonei fără Sagrada Familia.
Orașele de pe coasta est și din centrul regiunii
Dacă pe coasta de vest și plajele acesteia, vom întâlni mai mult turiști italieni, în parte opusă a „tocului cizmei”, la Marea Adriatică, dar și în centru regiunii, orașele care se întind de-a lungul coastei estice sunt un magnet pentru turiștii străini veniți de peste tot din lume pentru a vizita și admira adevăratele splendori ale regiunii, orașe ca Vieste, Bari, Polignano a Mare, Monopoli, Alberobello, Locorotondo, Ostuni, Brindisi, Lecce, Otranto, ca să le amintim doar pe cele mai cunoscute.
Apulia este divizată în cinci provincii: Bari, Brindisi, Foggia, Lecce, Taranto. Aceste provincii se împart la rândul lor în orașe mai mari sau mai mici, comune și sate pescărești de coastă autentice, adevărate bijuterii turistice vizitate în orice sezon de milioane de turiști din întreaga lume. Străzile și șoselele decorate pe kilometri întregi cu flori de oleandru micșorează parcă distanțele dintre aceste orașe aducând călătoriilor cu mașina un spor de confort și plăcere, dar și convingerea că închirierea unei mașini este cea mai bună opțiune pentru o vacanță în Apulia.
Pe coasta de este, în nordul regiunii, în provincia Foggia, se află Vieste, un sat pescăresc autentic apulian ce se întinde spectaculos în mare pe o limbă de stâncoasă din calcar. Imaginea acestei așezări este una dintre cele mai spectaculoase și impresionante din regiune. Coborând mai spre sud, tot pe coasta de est întâlnim orașul Bari, capitala regiunii și unul dintre cele mai mari și frumoase orașe port din Apulia.
Dacă ajungeți în Bari, chiar în inima Bari Vecchia, partea veche a orașului, vă recomand să treceți si pe Via dell’Arco Basso, strada cunoscută și ca Via delle Orecchiette, întrucât, în discreția și intimitatea acestei străzi înguste și retrase, departe de zgomotul și agitația orașului, veți întâlnit un obicei vechi ce poartă însemnele autenticității, purității, ospitalității și căldurii oamenilor acestor locuri. Deși ne aflăm în sudul Italiei, nu este vorba, așa cum v-ați aștepta, despre obiceiul întinderii rufelor la uscat, pe la ferestre și prin balcoane, pe care îl vom întâlni mai ales pe aceste străzi dosite decorând clădirile până în înaltul lor.
Femei ieșite în fața caselor lor pregătesc orecchiette, un fel de paste mici de casă, tipice pentru Apulia, care au forma unei urechi mici, de aici și denumirea lor. Este o tradiție culinară veche în Bari și regiunea Apulia, care atrage din ce în ce mai mulți vizitatori, chiar și în tururi ghidate. Puteți cumpăra aceste paste direct de la femeile care le pregătesc cu mâinile lor dibace, sau le puteți mânca preparate după diverse rețete, chiar în casele acestor doamne, dar cu rezervare din timp întrucât cererea este mare.
Din Bari, înainte de a vă continua drumul spre celelalte orașe de pe coasta de est a regiunii, puteți da o fugă la Matera, oraș străvechi construit din piatră, cu o înfățișare uimitoare, incredibilă. Matera se află la nici o oră de mers cu mașina de Bari, aproape de tocul cizmei, în partea de sud-est a acesteia, dar în regiunea vecină Basilicata.
Înapoi pe coasta de este a Apuliei, la doar 35 minute de Bari, coborând și mai mult spre sud, se află pitoreasca și fermecătoarea localitate Polignano a Mare, o încântare pentru iubitorii de peisaje marine, un loc cu priveliști seducătoare unice spre mare. Considerat de mulți turiști cel mai frumos oraș din regiune, Polignano a Mare este o așezare străveche, cu origini din câte se pare grecești, așezarea fiind atestată încă din secolul al IV-lea î.Hr ca orașul grec antic Neapolis, întemeiat de Dionisie a II-lea de Siracuza.
Îndelungata sa istorie este prezentă și vizibilă încă și astăzi în partea veche a orașului, pe străzile înguste ce șerpuiesc printre multe clădiri și case vechi, frumos colorate și decorate cu flori multicolore. Plimbările pe străzile vechi, înguste și întortocheate ale orașului sunt o adevărată delectare, mai ales că toate aceste străzi, străduțe și alei duc surprinzător spre albastrul întins și tulburător al mării. Aproape inevitabil, de după fiecare colț te va întâmpina briza răcoroasă a mării și sunetul valurilor lovind temelia stâncoasă pe care este clădit orașul. Priveliștile de pe terasele și punctele de belvedere care înconjoară așezarea sunt cu adevărat uimitoare.
Principalul punct de atracție al orașului este Lama Monachile, un golf mic cu apă limpede și plajă cu pietriș aflat între stâncile abrupte impresionante pe care sunt cocoțate clădirile orașului. Lama Monachile se vede cu adevărat spectaculos și impresionant de pe podul roman. Acesta trece peste legendara Via Traiana, vechiul drum roman construit de împăratul Traian ca o prelungire a Via Appia, de la Benevento (Beneventum, regiunea Campania) până la Brindisi (Brindisium), vechiul oraș-port, capitală a provinciei cu același nume, situat la 55 min de Polignano a Mare.
Continuând spre sudul regiunii ajungem în Monopoli, o altă bijuterie a regiunii, croită parcă după vecinul său Poligano a Mare, cu aceeași dispunere spectaculoasă pe coasta stâncoasă a mării și cu aceleași deschideri generoase și fermecătoare spre mare, dar în plus cu portul vechi înconjurat de clădiri medievale și străduțe vechi și înguste ce șerpuiesc către captivantul centru istoric.
După Polignano a Mare și Monopoli, în numai 27 de minute puteți ajunge în minunatul Alberobello (“copac frumos”}, micuțul oraș cu înfățișare de basm datorită căsuțelor Trulli, situat în provincia Bari, în nordul regiunii, spre centrul acesteia, între cele două țărmuri, al Mării Ionice și al Mării Adriatice. Povestea și originile căsuțelor Trulli sunt legate de primii proprietarii ai acestor pământuri. Contele Giangirolamo al II-lea (1600-1665) a ridicat un han cu cârciumă și oratoriu și a început urbanizarea pădurii pe care o deținea cu construirea câtorva case mici.
Înaintea sa însă, în urma unui edict al Regatului Napoli din secolul al XV-lea, numit Prammatica De Baronibus și care supunea fiecare nouă așezare unui tribut, conții de Conversano D’Acquaviva D’Aragona au impus locuitorilor începând cu anul 1481 să-și construiască locuințele uscate, fără a folosi mortar, pentru a putea fi configurate ca clădiri precare și ușor de demolat. Fiind nevoiți să folosească numai pietre, țăranii au găsit în forma rotundă cu acoperiș și cupolă autoportantă cea mai simplă modalitate de a construi aceste case.
Locorotondo („loc rotund”), un alt minunat orășel aflat în inima regiunii, la numai 11 minute de Arbelobello, este la fel de încântător pe cât îi sugerează și numele. Centrul său istoric este perfect rotund, cu alei și străduțe care se strecoară pe sub balcoanele umplute cu flori, ori printre clădirile vechi, mai toate prevăzute la intrare cu ceva ademenitor pentru turiști: suvenire, prăvălii cu bucate și băuturi autentice, terase, magazine și ateliere mici de artizanat, toate evocând un ritm de viață lent și relaxat, specific acestor locuri din sudul Italiei.
Locorotondo este un oraș alb la propriu, dar și prin aspectul său curat, elegant și îngrijit. Tot un oraș alb, datorită clădirilor sale astfel colorate, este și Ostuni, mult mai cunoscut decât Locorotondo și de aceea și mult mai vizitat și aglomerat, mai ales în sezonul vacanțelor. Între Locorotondo și Ostuni sunt doar 27 km, o distanță mică, așa cum sunt mai toate drumurile între aceste orășele si sate încântătoare, scurte, nu neapărat și foarte bune sau bine asfaltate, acesta fiind unul dintre puținele minusuri pe care le-am întâlnit într-o regiune, cea a sudului Italiei, recunoscută totuși ca fiind cea mai puțin dezvoltată din această țară. Oricum, dacă vreți să vă bucurați în condiții confortabile de toate frumusețile Apuliei, închirierea unei mașini este de departe cea mai bună opțiune.
Alte orașe interesante sunt Gallipoli (dacă le includem și pe cele de pe coasta de vest) și Otranto, dar și mult mai modernul și elegantul oraș port Brindisi, capitala provinciei cu același nume, cu portul si faleza sa fermecătoare, mai ales la ceas de seară, când briza răcoroasă a mării și lumina aurie a apusului se revarsă strălucitor și romantic peste întregul port transformându-l într-un loc magic.
Iubitorii artei baroce nu pot rata orașul Lecce, cel mai mare din peninsula Salento și capitală a provinciei cu același nume. Numit și „Florența Sudului” datorită numeroaselor clădiri și monumente în stil baroc, Lecce își atrage și încântă vizitatorii cu centrul său istoric exuberant, acolo unde sunt concentrate cele mai multe clădiri în stil baroc: biserici, monumente, palate, muzee și edificii de artă și cultură sau de administrare locală, dar și o puzderie de restaurante cu terase, magazine de suvenire, mai mici sau mai mari, clădiri și străzi cu aspect medieval și chiar atracții cu origini mai vechi, așa cum este Amfiteatrul roman, cel mai important monument roman din Lecce, descoperit la începutul sec. XX în Piazza Sant’Oronzo.
Chiar în călcâiul cizmei italiene se află Santa Maria di Leuca, orașul cu țărmurile scăldate de cele două mări, Ionică și Adriatica, și care încheie itinerariul orașelor propus de noi pentru o vacanță în Apulia.
Scurta noastră prezentare a orașelor din regiunea Apuliei este evident doar o trecere în revistă a acelor mai cunoscute și vizitate locuri din această regiune. Îi rămâne turistului sau călătorului care sosește aici, poate în alt anotimp și cu mai mult entuziasm, plăcerea de a descoperi de unul singur alte locuri, orașe și atracții de care regiunea nu duce evident lipsă.
După o săptămâna petrecută aici în plină vară, când temperaturile sunt destul de ridicare, inconfortabile și greu de tolerat, cred că împlinirea unei astfel de plăceri, aceea de a vizita în tihnă și pe îndelete orașele cunoscute ale Apuliei sau de a descoperii unele noi, are mai mari șanse de reușită în perioade din an cu temperaturi ceva mai blânde, primăvara și toamna fiind cele mai recomandate pentru turistul sau călătorul care iubește cu adevărat Italia și frumusețile sale, inclusiv pe cele ale sudului și mai ales pe acelea din „tocul cizmei” italiene.
Niciun comentariu