Recomandarea cu care șoferul de taxi ne-a lăsat dimineața devreme la aeroport a fost aceea de a reveni în Dublin pe o vreme ceva mai caldă pentru a ne bucura din plin de orașul său. Într-adevăr, să vizitezi Dublinul în februarie ar putea părea neinspirat, mai ales că peisajul gri și predominant închis al clădirilor orașului devine și mai mohorât și apăsător atunci când afară e frig, plouă sau e înnorat.
Dar în Dublin, cel puțin în lunile de iarnă, vremea e nestatornică, mereu schimbătoare, chiar și pe durata unei zile. Perioadele înnorate și cu ploi scurte alternează cu cele în care cerul se curăță brusc de nori și face loc soarelui, parcă pentru a revigora orașul și a-l face numai bun de străbătut la pas, către și printre atracțiile sale turistice deloc puține, cu cele 8-10 grade constante în termometre până la lăsarea serii.
Nu doar vremea pare englezească în Dublin, dar îndelungata ocupație britanică se vede și se simte în jur de cum ai pus piciorul în oraș, poate mai clar și mai mult decât și-ar dori locuitorii orașului. Casele în stil englezesc, cu fațade maronii din cărămidă sau cele cu elemente din arhitectura medievală a „Tudorilor”, cu ferestre multe și mici, se arată la tot pasul și te acompaniază o bună bucată din drumul de la aeroport spre centrul capitalei. În scurt timp constați că nu doar casele, dar și bisericile, palatele, parcurile, pub-urile, arhitectura orașului și a clădirilor, transportul, dispoziția și ritmul de viață al oamenilor au ceva britanic.
Și totuși, în jur se vorbește și se aude o altă engleză decât cea britanică, una cu cu accent „irish„, atât de pregnant încât nu e chiar ușor să înțelegi ce iese din gura unui irlandez. Dar nu engleza este limba cu care se mândresc irlandezii, ci o limba a lor – limba celtică, chiar dacă recunosc că aceasta nu mai este ce a fost și tinde să se piardă. Această limbă celtică, total nefamiliară unui străin, face trimiteri la primele popoare care au ocupat ținuturile pe care se ridică astăzi orașul Dublin – celții, apoi vikingii, aceștia din urmă fondând în secolul IV o așezare cu numele presupus de Dubh Linn (baltă neagră – o denumire neagreată de toți istoricii, care par mai degrabă să accepte denumirea celtică Baile Átha Cliath).
Spre deosebire de alte orașe europene pe care le-am vizitat toamna sau iarna târziu, Viena sau Budapesta, de pildă, Dublin reușește să rămână un oraș cald și primitor, indiferent de vreme sau anotimp, datorită mai ales oamenilor săi, care, cu ospitalitatea lor „neproverbială”, te fac să te simți un musafir poftit și în largul tău prin oraș. Irlandezii, cel puțin cei pe care i-am întâlnit în Dublin, afișează o anumită curtoazie și par că vor să împărtășească sincer și deschis din tot ce este al lor: cultura, istoria, tradițiile și specificul lor ca popor, unul care deși și-a păstrat influențele britanice inevitabile se dorește a fi cât mai irlandez, rupt de trecutul britanic.
Capitole importante din istoria Irlandei, ca invazia anglo-normandă de la sfârșitul secolului al XII-lea, Marea Foamete de la mijlocul secolului al XIX-lea și fenomenul emigrației în masă a populației în America de Nord și Australia, declanșat de aceasta, obținerea independenței față de Marea Britanie în anul 1922, sunt expuse, prezentate și asociate cu multe dintre obiectivele turistice ale orașului.
Dar Dublin nu înseamnă doar istorie sau trecut, ci mai ales un stil de viață care pare să celebreze cu fiecare ocazie prezentul și ceea ce irlandezii sunt astăzi – una dintre cele mai dezvoltate țări din Uniunea Europeană, cu un spirit liber de invidiat, care prețuiește mai presus de orice libertatea și educația, aceasta din urmă fiind în totalitate gratuită și asigurată de stat (și față de libertatea, statul pare să aibă aceeași preocupare!). Pentru a fi liber, un om trebuie să fie educat, mai presus de orice! – pare sloganul irlandez cel mai important.
Principalele obiective turistice în Dublin
Dacă întrebi un localnic cu ce ar trebui să începi o vizita în Dublin, cel mai probabil el îți va răspunde Guinness Storehouse, depozitul destinat turiștilor sau muzeul fabricii de bere care produce faimoasa bere neagră irlandeză Guinness. Dacă vei strâmba cumva din nas la propunerea făcută, el îți va indica un loc în care se găsește și mai multa bere, muzică live, distracție și veselie – The Temple Bar. Chiar dacă nu ești un mare iubitor de bere, este bine să începi totuși cu acestea, nu doar pentru că aici vei găsi o bună parte din cultura și spiritul irlandez, dar și pentru că astfel vei putea începe „periplul” prin oraș ceva mai….”binedispus”.
Depozitul Guinness (Guinness Storehouse)
Guinness este un nume răsunător nu doar în Dublin și Irlanda, ci în întreaga lume, în parte și datorită Guinness Storehouse, o atracție turistică aflată în incita fabricii St. James’s Gate Brewery, cea care produce vestita bere neagră Guinness.
Milioane de vizitatori vin aici în fiecare an pentru a cunoaște povestea acestei beri, începuturile sale și, bineînțeles, procesul prin care este obținută una dintre cele mai apreciate beri din lume. Totul a început în anul 1759, atunci când Arthur Guinness, un antreprenor și filantrop irlandez, a inventat berea Guinness și a fondat fabrica din St. James’s Gate.
Clădirea în care se află Depozitul a fost construită în 1902 ca instalație de fermentație pentru fabrica de bere. A fost folosită în acest scop până în 1997, când a fost transformată în Guinness Storehouse, înlocuind Guinness Hop Store, centrul destinat vizitării fabricii de bere până atunci.
Guinness Storehouse are șapte etaje, ultimul, cel mai spectaculos, găzduiește Gravity Bar, un atrium de sticlă în formă de halbă Guinness, în care vizitatorii pot savura o bere Guinness, inclusă în prețul de vizitare, dar și priveliștile spectaculoase peste orașul Dublin.
Parterul prezintă cele patru ingrediente ale berii (apă, orz, hamei și drojdie) și pe fondatorul fabricii de bere, Arthur Guinness. Celelalte etaje prezintă istoria reclamei Guinness, din anii 50, când a apărut prima reclamă, până astăzi, precum și câteva dintre „secretele” calității berii și ale procesului de producere. De asemenea, este inclusă și o expoziție interactivă, cu degustare, despre CÂT și CUM se consumă berea Guinness.
Biletele de vizitare pot fi achiziționate on-line de pe site-ul oficial Guinness Storehous.
The Temple Bar
Cei mai mulți turiști cred despre Temple Bar că este un pub irlandez din centrul orașului Dublin, ceea ce într-o anumită măsură este adevărat.
Clădirea cochetă a pub-ului, astfel decorată și amenajata pe afară încât să atragă atenția celor care trec pe acolo, a devenit imaginea simbol și reperul a ceea ce Temple Bar reprezintă de fapt: “cartierul cultural” din Dublin, centrul vieții de noapte al orașului, un obiectiv turistic, poate cel mai popular din Dublin, aici turiștii putând gusta din cultura, atmosfera și spiritul autentic irlandez.
Se crede că strada sau cartierul Temple Bar și-a luat numele de la familia Temple, mai exact de la sir William Temple, un englez care s-a mutat în Dublin și a devenit mai târziu preot la Trinity College. Acesta a construit în zona Temple Bar de astăzi o casa și grădini, la începutul anului 1600.
Pe lângă numeroasele pub-uri cu muzică live, în special irlandeză, zona este locația unui număr de instituții culturale importante în Dublin.
Pe timp de noapte, zona este un centru pentru viața de noapte, cu diverse cluburi de noapte, restaurante și baruri dedicate turiștilor, mai ales.
Colegiul Trinity, Biblioteca și Cartea lui Kells (Trinity College and Book of Kells)
Pentru mulți turiști, Trinity College și Book of Kells sunt cele mai răsunătoare nume din Dublin, principalele sale atracții turistice, cel dintâi motiv pentru care își doresc să ajungă aici. Trinity College se mândrește cu o listă impresionantă de absolvenți, între care nume vestite ale literaturii universale, ca Bram Stoker, Oscar Wilde și Jonathan Swift.
Cei care iubesc cărțile, bibliotecile, cultura și istoria, probabil vor sosi mai întâi aici, căci vechiul colegiu constitutiv al Universității din Dublin, construit în anul 1592, găzduiește una dintre cele mai vechi și frumoase biblioteci din lume – Biblioteca Veche, cu uimitoarea sa Cameră Lungă (Long Room), care găzduiește 200.000 dintre cele mai vechi cărți ale Bibliotecii.
În uimitoarea Cameră Lungă (Long Room) se află expusă Gaia, o lucrare de artă a artistului britanic de instalații luminoase Luke Jerram. Gaia, care în mitologia greaca este o personificare a Pământului (Zeița Pământului), a fost reprezentată de artistul britanic printr-un glob uriaș care redă imaginea detaliată NASA de 120 dpi a suprafeței Pământului. Acesta arată planeta plutind în trei dimensiuni, așa cum este privită din spațiu.Gaia va mai rămâne o perioada la Colegiul Trinity, după care va călători spre alte destinații și locații din lume, așa cum face de când a fost creată, în anul 2018.
Tot în Camera Lungă se află expusă și Trinity College Harp sau Harpa lui Brian Boru, un instrument muzical medieval care se crede că ar fi aparținut cândva lui Brian Boru, rege al Irlandei. Harpa lui Brian Boru apare pe stema Irlandei și pe logoul Guinness.
Cartea lui Kells, considerată o adevărată capodoperă, este un manuscris iluminat creștin timpuriu, o carte de Evanghelie celtică, cu texte în latină, ilustrații și ornamente ale celor patru Evanghelii ale Noului Testament. Manuscrisul a fost scris, din câte se pare, în anul 800 d.Hr,, fie în Irlanda, fie în Scoția, și și-a luat numele după Abbey of Kelles, o fostă mănăstire din localitatea Kells, comitatul County Meath, aflat la 59 km de Dublin, unde manuscrisul a fost păstrat timp de mai multe secole.
Astăzi, Cartea lui Kells se află expusă la Trinity College și poate fi vizitată într-un tur care începe cu expoziția Book of Kells „Turning Darkness into Light”, continuă cu Trezoreria, unde poate fi văzut un volum original din Cartea lui Kells (acesta nu poate fi fotografiat) și alte manuscrise conexe, și urcă apoi către minunata Cameră Lungă a Bibliotecii Vechi. După vizitarea bibliotecii, turiștii pot continua vizita cu un tur al campusului Trinity admirând clădirile de vechi ale colegiului, curtea verde întinsă decorată cu statui.
De asemenea, nu departe de vechea clădire a bibliotecii, se află un pavilion de culoare roșie, special construit pentru a reda The Book of Kells Experience cu ajutorul tehnologiei moderne, cum ar fi realitatea augumentată. Magazinul de suvenire care vă așteaptă în ultima încăpere, după încheierea turului, nu vă va lăsa sigur să plecați cu mâna goală.
Biletele pot fi achiziționate și on-line de pe site-ul oficial Visit Trinity College Dublin.
Catedralele St Patrick
Cele două catedrale din Dublin formează o pereche izbitoare și atrag mai ales prin înfățișările exterioare vechi, dramatice, impunătoare și intrigante. Aflată în zona medievală a orașului, catedrala Sfântul Patrick a fost construită lângă o fântână în care sfântul patron al Irlandei i-a botezat pe convertiți. Biserica a fost fondată în anul 1220 și are un interior atrăgător, plin de monumente și vitralii din secolul al XIX-lea.
EPIC – Muzeul Emigrării Irlandeze
Aflat în clădirea Custom House Quay, de pe malul râului Liffey, Muzeul Migrării Irlandeze – EPIC te poartă într-o manieră modernă, atractivă și spectaculoasă, prin sunet și imagine, în trecutul diasporei irlandeze. Muzeul prezintă fenomenul emigrării populației irlandeze, încă de la începuturile sale, și explorează călătoriile a peste 10 milioane de oameni care au părăsit țărmurile Irlandei de-a lungul istoriei.
Sunt redate mărturii, povești, relatări și imagini cu cei care au emigrat spre împlinirea unui vis sau a celor care au fost nevoiți să-și părăsească țara pentru a se salva de foamete, boli și suferință.
Multe dintre aceste mărturii sunt dramatice și emoționante. Altele impresionează prin povestea lor de succes, prezentând irlandezi sau nume faimoase de actori, cântăreți sau președinți cu origini irlandeze: Peter O’ Toole, Pierce Brosnan, Liam Neeson, Colin Farrell, Kenneth Branagh, Brendan Gleeson, Daniel Day Lewis, Walt Disney, J.F. Kennedy, etc.
Chiar în fața Muzeului Emigrării, pe malul râului Liffey, se află Monumentul Foametei, un grup de statui ce înfățișează bărbați, femei și copii în timpul Foametei („Famine”) dintre anii 1845-1849, o perioadă de foamete, epidemii și emigrații care va schimba complet destinul statului irlandez.
Ceva mai încolo, la câțiva zeci de metri, se află „The Jeanie Johnston: An Irish Famine Story„, o replică a unei bărci cu trei catarge acostată la Custom House Quay, care spune povestea adevăratei Jeanie Johnston, corabia care a salvat numeroase vieți în timpul Foametei irlandeze. Jeanie Johnston a făcut nu mai puțin de 16 călătorii cu emigranți din Irlanda în America de Nord și, deși era autorizată să transporte doar 40 de persoane, inclusiv echipajul, barca a transportat pe 17 aprilie 1852, de la Tralee (Irlanda) la Quebec, un număr de 254 de emigranți, cel mai mare număr de pasageri transportat vreodată de o astfel de ambarcațiune. În ciuda numărului mare de pasageri, cu mult peste capacitatea bărcii, și deși călătoriile erau foarte lungi durând de la săptămâni până la luni întregi, la bordul Jeanie Johnston nu s-a pierdut vreodată nicio viață, a echipajului sau a vreunui pasager.
Muzeul Emigrării Irlandeze, Monumetul Foametei și „The Jeanie Johnston: An Irish Famine Story” comemorează cea mai grea perioadă din istoria Irlandei – Marea Foamete și efectele ei asupra populației și destinului Irlandei.
Dublinia sau Dublinia Viking Museum
Este o călătorie fascinantă înapoi în timp, în vremea Dublinului viking și medieval. Muzeul recreează în detalii convingătoare decorul, costumele, obiceiurile, atmosfera și stilul de viață al acelor vremuri. Sunt reproduse târguri, jocuri și lupte medievale. Sunt organizate vizite în turnul de observare Sf. Mihail, de la sfârșitul sec. al XVII-lea, dar și ocazii de instruire și învățare activă și interactivă în domeniul turismului cultural și de patrimoniu. Mai multe informații, bilete și programul de vizitare, pot fi accesate pe site-ul oficial al muzeului: dublinia.ie
Muzeele gratuite din Dublin
Pe lângă EPIC și Dublinia, în Dublin există o serie de alte muzee importante cu intrare gratuită: Muzeul Național al Irlandei – prezintă galerii de animale din Irlanda, precum și exponate geologice dintr-o colecție totală de aproximativ două milioane de exemplare științifice; Galeria Națională a Irlandei – include minunate arte plastice europene și irlandeze, între care o colecție apreciată de lucrări ale pictorului irlandez Jack B Yeats; Muzeul Național de Arte Decorative și Istorie – este o filială a Muzeului Național al Irlandei și deține colecții istorice și contemporane legate de istoria militară și artele decorative, cu colecții de bază referitoare la evenimente istorice irlandeze; Hugh Lane Gallery este un muzeu de artă fondat de renumitul colecționar de artă Sir Hugh Lane, care găzduiește colecții de artă, în special ale artiștilor irlandezi, între care Atelierul lui Francis Bacon, renumit pictor figurativ britanic născut în Irlanda.
Castelul Dublin
A fost construit pe locul unei fortărețe vikinge daneze din 930 d.Hr de către regele Ioan al Angliei, în 1230. Sub stăpânirea britanică din acel moment, până în 1921 a fost curte regală, apoi fortăreață, chiar un loc de execuție în timpul său, iar arhitectura sa a evoluat de-a lungul timpului, modificările fiind impuse și de rolurile care i-au fost atribuite. O mare parte din clădirile actuale datează din secolul al XVIII-lea, iar interiorul evidențiază pregnant principalul rol jucat în trecutul său, ca sediu al unor conducători sau guverne care s-au succedat în istoria Irlandei: cel englez, apoi britanic, al Irlandei sub domnia Irlandei (1171–1541), Regatul Irlandei (1541–1800) și Regatul Unit al marii Britanii și Irlandei (1800–1922).
Vechea tradiție a castelului s-a păstrat într-o anumită măsură și astăzi, aici fiind găzduite ceremonii și evenimente politice, diverse recepții de stat, în numeroasele apartamente, camere și săli, între care: Sala Sfântului Patrick, Camera tronului, Salonul de Stat, Sala de mese de stat, Dormitoare de stat, Coridorul de stat.
O atracție specială a castelului este micul său parc sau grădină, „Dubh Linn” Gardens (sau Grădinile Castelului), aflat în apropierea acestuia, mai exact în spatele său, un loc de delectare și relaxare într-un decor natural, în care predomină verdele proaspăt înconjurat de alei și straturi înflorate.
Grafton Street
Pentru amatorii de cumpărături, dar și de divertisment și artă stradală, în Dublin există Grafton Street. Pe strada lungă și largă se găsesc magazinele unor dintre cele mai populare branduri. Artiști stradali sunt văzuți aici, în special cântăreți, pictori și desenatori stradali. Dar pe Grafton Street vin să cânte, cu diferite ocazii, și artiști consacrați, între care Bono, solistul trupei irlandeze U2, a cântat aici în Ajunul Crăciunului. În timpul sărbătorilor de iarnă, această stradă este decorată cu mii de beculețe strălucitoare.
Pe Grafton Street s-a aflat, timp de mai mulți ani, statuia lui Molly Malone, soție de pescar (vânzătoare de pește ziua și prostituată noaptea, zic gurile rele!), un personaj îndrăgit în Dublin, mai mult fictiv decât real, a cărei poveste este redată într-un cântec vesel, devenit în timp un fel de imn neoficial al orașului.
Statuia a fost mutată în anul 2014 pe strada Suffolk, pentru a face loc unei extinderi a sistemului de tramvai care traversează Grafton Street.
Parcurile Orașului
Dublin este un oraș al parcurilor și grădinilor, astfel că în sezonul cald plimbările prin aceste parcuri mari, verzi și înflorate sunt o delectare. Nu mai puțin de 13 parcuri emblematice, exceptându-le pe cele comunitare, există în Dublin, dintre care câteva dintre acestea merită cu adevărat a fi vizitate dacă ajungeți în Dublin. În centrul orașului se află Parcul verde Sf. Ștefan sau St. Stephen’s Green Park, un loc încântător și primitor, numai bun pentru câteva momente de relaxare după orele lungi de hălăduit prin oraș.
Phoenix Park este cel mai mare parc din Dublin și unul dintre cele mai mari parcuri urbane din Europa, potrivit și pentru plimbările cu bicicleta, dar căutat și pentru a admira turma mare de căprioare care se găsește aici. Merrion Square este un parc public atractiv aflat într-o zonă a orașului Dublin la fel de atrăgătoare, înconjurat de case și clădiri în stil georgian, în care au locuit cândva personalități locale, precum Daniel O’Connell și WBYeats. În parc se află o statuie înfățișându-l pe Oscar Wilde întins pe o piatră. Chiar în spatele Castelului Dublin se află micuța dar fermecătoarea grădină „Dubh Linn” Gardens sau Grădinile Castelului, exact ce îți trebuie pentru un „refugiu” din forfota și aglomerația orașului.
Micul Muzeu din Dublin
O atracție deosebită în Dublin este acest mic muzeu excentric de lângă Parcul St Stephen’s Green, cu o colecție de articole interesante donate de înșiși locuitorii orașului. Muzeul oferă vizitatorilor o incursiune în istoria mai intimă a Dublinului în sec. XX, prin fotografie, scrisori, publicitate și artă. Fanii muzicii se vor bucura în special de expoziția de la etajul doi – U2 Made in Dublin, care prezintă povestea celei mai faimoase trupe rock din oraș, din 1976 până în prezent. Până în 2022, la subsolul clădirii care găzduiește muzeul se află Hatch & Sons, un restaurant specializat în produse irlandeze, inclusiv blaas, pește afumat, brânză de fermă și beri artizanale. Din păcate acesta s-a închis din cauza numărului mic de clienți și a veniturilor scăzute în timpul pandemiei. Sunt însă speranțe pentru o revenire.
Cam atât despre Dublin, deși s-ar putea scrie și povesti mult mai multe, dar unde ar mai fi farmecul unei vacanțe sau vizite aici dacă am dezvălui chiar tot? În plus, nimic nu se compară cu ceea ce trăim, vedem și simțim de unii singuri într-o călătorie sau vacanță, mai ales una în Dublin!
Niciun comentariu