Pe coasta de est a regiunii italiene Apulia, la doar 35 minute de Bari, capitala regiunii, coborând mai la sud pe țărmurile Mării Adriatice, se află Polignano a Mare, un orășel pescăresc care întruchipează traiul dulce, atât de caracteristic regiunii Apulia. Considerat de mulți turiști cel mai frumos oraș din regiune, Polignano a Mare este o așezare străveche, cu origini din câte se pare grecești, orașul fiind atestat încă din secolul al IV-lea î.Hr ca orașul grec antic Neapolis, întemeiat de Dionisie a II-lea de Siracuza.
Neapolis a primit apoi sub stăpânire romană numele de Polineanum. Prezența romanilor este atestată și vizibilă astăzi prin numeroase vestigii, între care spectaculosul viaduct și principal punct de atracție al așezării, Ponte Lama Monachile. Acest vechi pod roman era inclus cândva în Via Traiana, drumul roman construit de împăratul Traian ca o prelungire a legendarei Via Appia, de la Benevento (Beneventum, regiunea Campania) până la Brindisi (Brindisium), vechiul oraș-port, capitală a provinciei cu același nume, situat la 55 min de Polignano a Mare. Astăzi, Ponte Lama Monachile traversează un vechi curs de apă și foarte frecventatul golf Cala Porto. Aici se află Spiaggia di Cala Porto, frumoasa și frecventata plajă cu pietriș scăldată de apa verde cristalină a Mării Adriatice.
După perioada romană, orașul a fost apoi când bizantin, când normand, dar a cunoscut și domnia angevină și aragoneză, apoi pe cea venețiană. Aceste ocupații și-au lăsat amprenta arhitecturală și culturală asupra orașului de astăzi. Una dintre aceste dovezi este Arco Marchesale, impresionanta poartă în piatră de intrare în orașul vechi. Odată trecut prin această poartă, orașul vechi te întâmpină cu micuța piață centrală plină de terase, apoi te poartă pe străduțele vechi, înguste, întortocheate și frumos decorate cu flori multicolore spre balcoane, terase și locuri de belvedere cu priveliști uimitoare spre mare.
Orașul de astăzi își întâmpină vizitatorii cu o înfățișare uimitoare. Polignano a Mare este clădit pe o temelie stâncoasă ce se întinde spre largul mării, fiind parcă rupt de țărmuri, atras, absorbit de mare.
Atracțiile orașului
Străzi, străduțe și alei către….mare
Toate aceste străzi și alei ce șerpuiesc printre clădiri și case albe decorate cu flori duc surprinzător spre albastrul întins și tulburător al mării. Ele par să ascundă sau să spună povești al căror început și sfârșit este mereu marea. Aproape inevitabil, de după fiecare colț te va întâmpina briza răcoroasă a mării și sunetul valurilor lovind temelia stâncoasă pe care este clădit orașul.
Pe străduțele întortocheate, trecătorul atent va observa inscripțiile poetice pictate în alb și negru impregnate prin toate ungherele aleilor, pe zidurile și treptele clădirilor. Unele aparțin unor autori prestigioși ca Torquato Tasso, poet italian, reprezentant de seamă al Renașterii italiene. Toate acestea fac din Polignano a Mare un oraș cochet, romantic și fermecător, strălucitor, o adevărată „perlă” a Mării Adriatice, așa cum este adesea numit.
Așa cum se știe, mai toate aceste orășele de coastă din sudul Italiei, ca și cele din „tocul cizmei italiene”, sunt cuprinse la orele prânzului de tradiția siestei. Întregul oraș cade într-o letargie adâncă, în care liniștea și discreția domnesc peste tot până spre orele târzii ale după-amiezii. Orașul tăcut, doar cu câțiva turiști rătăciți pe străzile albe decorate din loc în loc cu flori de oleandru, prinde din nou viață odată ce soarele retrăgându-se către apus face loc brizei răcoroase a serii. Pustie cu câteva ore înainte, urbea se umple în chip bizar și enigmatic de oameni, ieșiți parcă laolaltă, nu se știe de unde, pentru a da din nou viață străzilor, teraselor și falezelor strălucitoare, întregului oraș.
În Polignano a Mare nu e la fel, cel puțin nu întotdeauna. Am găsit orașul aproape de orele prânzului fremătând de turiști și localnici, nevoiți să renunțe la vestita siestă, unii pentru a petrece, probabil, cât mai mult timp în oraș și a se bucura de toate frumusețile sale, ceilalți, localnicii, pentru a le asigura primilor o ședere cât mai plăcută și primitoare. De altfel, Spiaggia di Cala Porto, vestita și spectaculoasa plajă din oraș, este neîncăpătoare pe tot parcursul zilei în sezonul estival. Polignano a Mare, ca multe alte orașe italiene, de coastă sau nu, mai mari sau mai mici, nu are timp de odihnă decât noaptea, și atunci doar pentru câteva ore.
Atelierul lui Peppino Campanella
Și totuși, turistul sau călătorul care va rătăci pe străzile minunate ale orașului, însoțit mereu de sunetul și briza mării, este posibil să ajungă și pe Via Conversano, nr. 9, într-un loc retras și mult mai liniștit. Aici, ferit de agitație, se află deschis vizitatorilor atelierul lui Peppino Campanella, una dintre atracțiile ascunse și mai puțin cunoscute ale orașului, dar care impresionează și încântă privitorul odată ce este descoperită. Peppino Campanella este sculptor în sticlă și fiu al locurilor, revenit în orașul natal și la sursele de inspirație de acasă, după ce a studiat la Florența. El creează cu mare migală și talent corpuri de iluminat din sticlă colorată, arta sa fiind inspirată din pasiunea pentru mare, pentru culorile nuanțate și lumina contrastantă a apei mării. Pasiunea și ideea care îl însoțesc în toată munca sa, chintesența acesteia, este prelucrarea sticlei astfel încât aceasta să reproducă reflexele lichide ale mării. Operele sale sunt cu adevărat impresionante.
Faceți cunoștință aici cu Peppino Campanella și atelierul său minunat! Nu evitați să-i faceți o vizită și să-l salutați dacă ajungeți în Polignano a Mare! Se va bucura să afle că munca și creațiile sale sunt atât de apreciate și atât de departe cunoscute.
Grotta Palazzese
Este un restaurant, probabil unic în lume, pe care cei mai mulți turiști, având în vedere prețurile foarte mari (o bere costă aici 35 euro, un prânz sau cină 180 euro/persoană) îl vizitează „doar” pentru amplasamentul spectaculos, pentru priveliștea magnifică asupra mării, pentru câteva poze și amintirile de neuitat. Grotta Palazzese este situat într-o peșteră cu deschidere și vedere spre mare, chiar pe malul apei, în partea de sud a orașului, fiind vizibil de pe celelalte terase cu vedere spre mare.
Statuia lui Domenico Modugno, autorul cunoscutului refren „Volare”
În partea de sus a orașului, amplasată simbolic pe malul mării, se află Statuia lui Domenico Modugno, interpretul melodiei “Nel blu dipinto di blu”, mult mai cunoscută după refrenul „Volare„. Domenico Modugno s-a născut în Polignano a Mare, în anul 1928. Cei care iubesc Italia, ritmul său dulce, orașele cu locurile lor romantice, fermecătoare, este posibil să vadă în statuia lui Modugno nu doar un simbol al acestui micuț și încântător oraș, ci al întregii regiuni, poate chiar un simbol al Italiei. Simțind, trăind și visând într-un oraș ca Polignano a Mare, nu se putea naște decât un cântec cu versurile și melodicitatea lui „Volare”, interpretat cu pasiunea și emoția unui fiu al locului, precum Domenico Modugno.
Dacă iubești Italia, sudul său și mai ales „tocul cizmei italiene”, cu fermecătoarele sale orășele de coastă și sate pescărești, Polignano a Mare te va primi cu brațele deschise, precum sugerează și statuia lui Domenico Modugno, chiar și fără planuri, itinerarii, hărți sau ghiduri de călătorie, doar cu inima la fel de deschisă și senină ca cea a lui Modugno. Oricum ai călători, cu o mașină închiriată, cu trenul sau cu autobuzul, etc., micuțul oraș pescăresc îți va ieși în cale chemându-te stăruitor, făcându-te să rămâi mai mult decât te-ai fi așteptat, plecând poate cu dorințe și promisiuni de întoarcere.
Niciun comentariu