Acum câteva seri s-a luat lumina, atât cât să îmi amintesc și să încerc în zadar să uit momentele de frustrare ale copilăriei și de…. “cât de bine era atunci”, înainte de ‘89. Am retrăit fără să vreau și fără pic de nostalgie serile întunecoase în care povesteam, scriam și citeam la lumina lumânărilor, ori ne uitam minute și chiar ore în șir la televizorul negru, rece și înghețat din sufragerie. Nu…
Calator printre ganduri
31 decembrie 2018
Copilăria în comunism – “mai binele” de atunci și cel de acum
