Ca oraș turistic, mai ales pentru iubitorul de istorie, artă și cultură, Viena este aproape de necuprins, greu, dacă nu chiar imposibil de concentrat într-un top al atracțiilor sale sau într-o vizită de câteva zile. Un city break de două – trei zile este indiscutabil prea puțin pentru a vizita abundența de obiective turistice pe care o vei găsi aici, astfel că va trebui să te limitezi la cele mai importante, fără a avea certitudinea că ceea ce ai omis nu e o pierdere și că nu va trebui să te întorci, nu o dată, chiar de mai multe ori, pentru ceea ce ți-a rămas de vizitat și, bineînțeles, pentru ceea ce ai vrea să revezi.
Pe de altă parte, măreția și strălucirea (chiar și la propriu) a unora dintre clădirile, monumentele, statuile, palatele și grădinile imperiale habsburgice, dacă nu te vor lăsa rece tocmai prin măreția și opulența lor, te vor uimi și lăsa cu gura căscată, îți vor lua ochii și chiar te-ar putea “orbi” astfel încât să nu mai poți vedea și altceva din ceea ce Viena are din belșug de arătat.
Mă refer, bineînțeles, la alte locuri, atracții și obiective turistice din Viena, poate mai puțin frecventate și cunoscute turiștilor, cum ar fi pleiada da de muzee (Viena este un oraș al artei și muzeelor, dincolo de cele două mari și cunoscute muzee, Muzeul de Istoria Artei – Kunsthistorisches Museum și Muzeului de Istorie Naturală -Naturhistorisches Museum, Viena are câte un muzeu, sau chiar mai multe, aproape pentru sau despre orice), parcul de distracții Prater, „casele” Vienei: Casa Mării sau Haus des Meeres, Casa Muzicii, Hundertwasser Haus, Kunst Haus, Casa lui Sigmund Freud și casele altor personalități vieneze celebre, astăzi muzee. Cartierul Muzeelor, plimbările cu vaporul pe Dunăre sau, mai ales, atracțiile de pe malul nordic al Dunării, ca parcul Donaupark și uimitorul turn Danube Tower, sunt alte atracții cu care Viena și-ar putea surprinde plăcut vizitatorii.
Când rostim Viena, în mintea noastră se produce un amalgam de imagini, figuri, clădiri și monumente denumiri, epoci, nume, stiluri arhitecturale, etc., despre care știm sau credem că știm câte ceva din auzite, filme, emisiuni, relatări, etc., și cu care, odată ajunși la „fața locului” ardem de nerăbdare și curiozitate să avem întâlniri și experiențe cât mai plăcute și mai ales „palpabile”. Astfel, Viena nu este doar capitala Austriei, ci și „capitala valsului”, „capitala visului freudian” sau capitala Imperiului Habsburgic, ,,orașul cu cea mai bună calitate a vieții din lume“.
Pornind de la aceste repere, putem analiza, diseca și concretiza și mai minuțios spunând că Viena este capitala palatelor, parcurilor și grădinilor imperiale, a muzicii, valsului și a „Dunării albastre”, a stilurilor arhitecturale (gotic și baroc, minimalist și Art Nouveau, etc), a poveștilor și istoriilor romanțate, fascinante sau, dimpotrivă, întunecate și tragice, cu împărați și împărătese, duci și ducese, nobili, medici și arhitecți, artiști, pictori și sculptori. Viena este și capitala muzeelor, a palatelor, monumentelor și mărturiilor istorice, a unora dintre cele mai mari și vestite nume ale științei, artei și culturii universale: Mozart. Strauss, Schubert, Haydn, Brahms, Mahler, Otto Wagner, Klimt, Freud, Adler, Jung etc . Iată o carte de vizită cu care Viena se mândrește, atrage și fascinează milioane de vizitatori din întreaga lume.
Și totuși, în Viena am trăit un paradox pe care nu l-am mai întâlnit în niciun alt mare oraș turistic european vizitat până acum. Deși are atâtea și atâtea atracții turistice, sau poate tocmai din acest motiv, Viena nu reușește să fie tot atât de turistică, de caldă și de primitoare, pa măsura renumelui său și a abundenței de obiective turistice pe care o vei găsi aici. Poate nici nu-și dorește asta. Sau poate Viena este așa pentru că oamenii săi sunt astfel. Ori poate doar eu nu am reușit să rezonez cu locurile și orașul, așa cum mă așteptam, însuflețit și încurajat de așteptări poate prea mari, de aceea ce știam despre Viena înainte să ajung aici.
Ei bine, știu, nu suntem în Italia, la Roma, sau în alte orașe italiene, ori în Spania, la Barcelona, sau în Franța, la Paris. Și aici, în Viena, vei fi întâmpinat cu zâmbete, chiar de la aeroport, acolo unde poți avea parte și de o glumiță de bun venit chiar de la ofițerul care îți verifică documentele de sosire. Și aici fruntea ți se va descreți, ochii lumina și chipul însenina de cum vei păși în aeroport și apoi mai departe pe străzile și autostrăzile largi, la primul contact cu orașul.
Zăbovind puțin asupra acestei întâlniri de început cu orașul, străzile, bulevardele, parcurile, piațetele și mai ales transportul, atât de important într-un oraș turistic, toate acestea mi s-au părut ireproșabile în Viena, aproape fără cusur. Apropo de transport, totul este atât de riguros și atent gândit încât să poți ajunge acolo unde îți dorești în timp util, cu orice mijloc de transport ai alege: metrou, autobuz, tramvai, mașină personală, bicicletă sau…trăsură. Da, Viena este și orașul trăsurilor (sau caleștilor, ca să rămânem în ton cu denumirea oficială de la Viena, unde, bineînțeles, există și un astfel de muzeu al caleștilor folosite odinioară la curtea vieneză), le vei întâlni peste tot, alături de celelalte mijloace de transport din oraș.
Pe lângă Parlament, pe Ringstrasse se află unele dintre cele mai importante, vestite și spectaculoase clădiri și monumente din Viena, adevărate capodopere ale arhitecturii: Opera de Stat din Viena (construită în stil neorenascentist), Primăria Rathaus (în stil gotic flamand), Burgtheater (stil neobaroc), Universitatea (stil neorenascentist), Muzeul pentru Artă Aplicată, Bursa Vieneză şi Biserica Votivă (stil neogotic), ridicate toate în cea de-a doua parte a secolului 19. Remarcabile sunt şi Muzeul de Istorie a Artei şi Muzeul de Istorie a Naturii, ambele construite în stil neorenascentist.
Sunt benzi de circulație special delimitate si marcate pentru fiecare tip de transport. În ciuda acestui conglomerat de vehicule cu două sau patru roți, cu doi sau mai mulți cai, transportul nu este haotic, ci cât se poate de ordonat și aerisit. Rar apar blocaje, ambuteiaje nici vorbă, nu se claxonează din și cu disperare, nu auzi urlete, țipete, nervi în trafic sau înjurături. Aici, transportul și traficul de zi cu zi sunt departe de jungla lui „care pe care”. Fiecare își vede de treaba lui în liniște. Chiar te întrebi uneori cum de reușesc să rămână atât calmi, rezonabili și cumpătați în acest amalgam de străzi, străduțe, linii de tramvai, marcaje si suprafețe carosabile diferit colorate.
Acest oraș aproape perfect organizat are și unele neajunsuri care îți sar în ochi sau care îți ies în cale fără a căuta nodul în papură. Nu este vorba neapărat de arta graffitti (eu nu am putut să o numesc „artă stradală”), care colorează haotic și pestriț multe dintre locurile și zidurile Vienei, nu doar cele periferice, ascunse, retrase, și care urâțește, schimonosește și strică înfățișarea unor clădiri și aspectul elegant al orașului.
Nici de ceea ce pare, mai ales pentru turistul sau vizitatorul sosit pentru prima dată în oraș, un inconvenient destul de frustrant – lipsa indicatoarelor pentru obiectivele turistice. Dacă ești pe jos și fără o hartă la tine poți rătăci în neștire pe străzi, în căutarea uni muzeu, parc, piață sau a unei săgeți care să-ți arate pe unde trebuie să apuci. Noroc cu gheretele Wurststand, unde pe lângă vestiții carnați vienezi, la nevoie poți cere și primi în limba engleză și câteva informații pentru orientarea prin oraș.
Dacă pe timpul zilei, Viena pare un loc aproape ideal de vizitat, pentru că iți oferă cam tot ce îți trebuie pentru a te bucura în voie de frumusețile și atracțiile orașului, odată cu apusul și lăsarea serii, mai ales în zilele scurte de toamna și iarnă, orașul pare cuprins de o nefirească și neplăcută amorțeală, o atmosferă mult prea discretă, tăcută și apăsătoare care se revarsă peste străzi ș bulevarde, prin piețe și parcuri, muzee și palate, ca și cum orașul s-ar grăbi să meargă la odihnă și culcare.
Străzile, piețele și parcurile aproape pustii și luminate difuz, fără strălucirea la care te-ai fi așteptat, te obligă parcă și pe tine să-ți închei ziua și să te retragi spre casă pentru că orașul cu tot ce este al său turistic și local: magazine, restaurante, muzee, parcuri, dă semne premature de oboseală și parcă vrea să te alunge acasă pentru că ora sa de închidere a sosit. Pentru cineva obișnuit cu după-amiezile și serile lungi, ca cele italiene și grecești, de pildă, acest program ar putea părea frustrant și derutant, căci acolo, la aceste ore târzii ale după-amiezii, orașele abia se deschid, viața și ritmul lor trepidant abia încep.
Deci, dacă vrei un șnițel sau un ștrudel e bine să-l cauți ziua, în amiaza mare, în niciun caz la cină. Foarte puține spre deloc vei găsi restaurante vieneze sau cu specific local dacă te apucă foamea spre seara, după o zi întreagă de mers pe jos și hălăduit pe străzile Vienei. Vei găsi în schimb multe restaurante deschise cu specific indian, italian, turcesc, grecesc, franțuzesc, asiatic, etc. etc. Este foarte probabil ca aceste locuri în care să te retragi seara pentru o băutură, cină sau o gustare să existe in Viena si noi să nu le fi descoperit, deși chiar le-am căutat bine prin centrul Vienei. Mai toate erau închise sau se pregăteau de închidere pe la 6-7 seara.
Poate din aceste motive, dar și a zilelor de toamnă petrecute în Viena, cam răcoroase și mai mult mohorâte, cu soarele apărând și dispărând de după nori atât cât să ne facă să-i simțim și mai mult lipsa, Viena nu mi s-a părut un oraș cald, primitor, un dulce și rătăcitor răsfăț, un oraș cu adevărat turistic, foarte deschis turismului sau turiștilor, deși pare să aibă tot ce-i trebuie pentru a fi astfel. Viena pare toamna un oraș trist și parcă are nevoie de lumina și căldura soarelui pentru a fi cu adevărat strălucitor și primitor. Poate o întoarcere aici în alt anotimp, unul cu zile mai lungi, mai senine și călduroase, primăvara sau vara, ar face din vizita la Viena o experiență de călătorie cu adevărat memorabilă.
Niciun comentariu