Toamna – un anotimp bun pentru călătorii
Din multe motive, toamna este un anotimp foarte bun pentru călătorii, “ieșiri”, vacanțe sau excursii scurte. Prețurile sunt mai mici, orașele și atracțiile lor sunt mult mai aerisite și pot fi toamna mai lesne de explorat și descoperit, cu un consum mai mic de efort, chiar și atunci când străbați la pas străzile sau traseele dintre obiectivele turistice. Toamna, în multe locuri și orașe turistice, vremea și temperaturile sunt, departe de căldurile sufocante ale verii, ideale pentru mersul pe jos, iar dacă plouă sau e frig, vei avea motive în plus să te oprești de mai multe ori pentru odihnă și o băutură caldă.
În plus, peisajul seducător al toamnei, cu emoția, farmecul și splendoarea înfățișării sale cromatice poate colora și da farmec călătoriilor și vacanțelor noastre, făcându-le mai atractive, romantice și de neuitat. Unii dintre noi aleg să călătorească toamna din aceste motive. Pentru alții, toamna este prin ea însăși un motiv de evadare din peisajul gri al orașelor. Este adevărat, toamna își arată peste tot câte puțin dintre splendorile sale, chiar și printre blocuri, în parcuri sau piețe, nu doar în mijlocul naturii. Sunt însă locuri din natură în care spectacolul acestui anotimp, mai ales spre capătul lunii octombrie, este unul sublim, revigorant și împlinitor, unul care nu trebuie pierdut.
De la Marginea, la Cacica, splendorile toamnei ne opresc din drum
Un astfel de loc, în care să ajungi sau să te oprești toamna, am descoperit de curând în județul Suceava, venind dinspre comuna Marginea, vestită pentru Centrul de ceramică neagră care se găsește aici, aflat nu departe de Sucevița și mănăstirea cu același nume. Cum ai ieșit din localitate, șoseaua începe să se unduiască spectaculos în valuri ce urcă abrupt și coboară la fel de vertiginos, de parcă ți-ai da drumul pe o pârtie de schi sau într-un roller-coaster ceva mai pașnic. După câțiva km, șoseaua se liniștește și urcă domol, când drept, când în curbe, spre Solca și Cacica, lăsând în urmă multe alte sate răsfirate pe marginea drumului, într-un peisaj de toamnă încântător.
Pe toată această porțiune de drum, mai ales pe partea sa dreaptă, toamna se arată în imagini și culori seducătoare, parcă insistând să te oprești pentru a-i admira și contempla întreaga-i măreție și frumusețe.
După ultima curbă mai strânsă, cea din dreptul drumului care duce spre satul Runcu și care te anunță printr-un indicator că ai intrat pe teritoriul comunei Cacica („kaczka” înseamnă “rață”, în limba poloneză, denumire dată de muncitorii polonezi aduși aici de către Imperiul Habsburgic, la sfârșitul sec. XIX, pentru a lucra la Salina Cacica. Denumirea face referire la rațele sălbatice care trăiau în stufărișul mlaștinilor ce împânzeau localitatea la acea vreme), drumul se așază pe un platou lin și drept ce te ispitește să-i dai mașinii zor spre casă. Dacă reziști tentației de a nu apăsa pedala de accelerație, poți surprinde pe partea dreaptă a drumului un loc pitoresc de o frumusețe naturală aparte, pe care toamna, spre sfârșitul lunii octombrie, îl face cu adevărat spectaculos și încântător.
Cu soarele la apus pe urmele noastre, gata să se ascundă la orizont, după cel mai înalt contur unduitor al munților îndepărtați, am lăsat mașina pe marginea drumului și am coborât valea încă verde și udă de roua serii, pentru a ne afunda cât mai adânc în acel paradis al toamnei, care, parcă la fel ca noi, voia să ne cuprindă strâns cu întreaga-i splendoare.
Când toamna face ca natura să arate astfel, cuprinsă de o frumusețe atât de impresionantă și autentică, locurile sale nu au nevoie să fie înfrumusețate, transformate în altceva mai puțin natural, dar mai spectaculos și ochios decât sunt ele în realitate. Ceva, un telefon sau o cameră foto, care să capteze cât mai fidel ceea ce vezi cu ochiul liber, să nu distorsioneze sau urâțească realitatea, dar nici să o înfrumusețeze fals sau excesiv, este tot ce îți trebuie dacă vrei să iei cu tine aceste locuri ca amintire.
La un an distanță, pe același drum, cuceriți de spectacolul toamnei
De curând, am revenit prin aceste locuri, la un an distanță și la o alta oră din zi, încredințați, de data din calendar și vremea de afară, că ceea ce vom găsi pe același drum va fi cel puțin la fel de spectaculos ca prima dată
Tot în dreptul satului Runcu, pe ambele părți ale șoselei, făcând de această dată drumul invers, dinspre Păltinoasa, spre Cacica, Marginea și, in final, Sucevița, peisajul toamnei, întins cât vezi cu ochii peste dealuri, munți și văi unduitoare, ne-a surprins cu frumusețea și măreția sa, așa cum nu credeam că o mai poate face după ultima noastră vizită aici.
Din nou la Sadova, prin Pasul Curmătura Boului
Dacă pe văile și dealurile încă verzi ale comunei Cacica am găsit acest peisaj cromatic încântător, întins până spre orizont, cu arborii livezilor și pădurilor de foioase pictați în culori brune, ruginii, portocalii, galbene sau chiar roșii, cu câteva ore înainte, drumul ce șerpuiește abrupt dinspre Sadova spre Moldovița și Sucevița, prin Pasul Curmătura Boului (despre care am mai povestit aici) ne-a scos în cale peisaje de toamnă nu atât de colorate, totuși spectaculoase și captivante, specifice înălțimilor mari, cu pete răzlețe de culoare ascunse printre brazi sau răsfirate pe povârnișuri.
Iată câteva imagini din această minunată întâlnire cu toamna.
În loc de….epilog
Poate că urâțenia lumii, a oamenilor, a lucrurilor, atât de des invocată astăzi, dincolo de realitatea vremurilor noastre adesea grăitoare, vine și din felul în care ne-am obișnuit să privim în jurul nostru. Nu degeaba se spune că “frumusețea stă în ochii celui care privește”.
La fel, sentimentul de singurătate, însingurarea sau înstrăinarea pe care le resimțim adesea, într-o lume percepută ca fiind tot mai tulburată și nesigură, vin și din lipsa noastră de deschidere și conectare, cu oamenii, cu lucrurile din viața noastră. Ne-am obișnuit să privim de la distanță, rece și distant, spectacolul unei lumi cu o singură versiune, una creată și oferită de alții, una pe care alții vor să o vedem.
Adesea, pare tot mai greu să găsești, ori să extragi ceva frumos, senin, cald și curat, neprihănit din cotidianul vremurilor noastre, alergând tot mai mult, fugind tot mai aprig și cu privirea în pământ de temerile care par să ne urmărească zi de zi. Vestea bună e că putem evada din această stare, oprindu-ne măcar pentru puțin, ridicând privirea, uitându-ne în jur, pentru a regăsi frumusețea lucrurilor simple, a oamenilor, a naturii, a toamnei, pentru a ne conecta cu acestea și a crea propria noastră poveste, cu căldură, cu dragoste de viață, compasiune și recunoștință pentru ceea ce ne-a fost dat să avem.
Așa cum spuneam cu alte ocazii, locurile nu sunt mereu așa cum le știm din auzite, cum ți-au fost descrise, spuse, povestite sau arătate de alții, ci așa cum le descoperi și ajungi să le cunoști de unul singur, cu proprii ochi, cu propria-ți minte, inimă, emoție sau trăire. Vă invit, așadar, să evadați în natură și să descoperiți singuri aceste locuri și, poate, multe altele în care ai vrea să ajungi toamna, pentru a trăi “pe viu” spectacolul nemărginit și impresionant al splendorilor sale.
