Alsacia este ținutul podgoriilor întinse și al vinurilor alese, al satelor medievale de poveste, cu case, canale și podețe înflorate, al bunului gust și al traiului sătesc autentic alsacian. Cunoscută și ca Alsacia-Lorena sau Grand Est, în urma fuziunii celor patru regiuni Alsacia – Lorena și Champagne-Ardenne de la 1 ianuarie 2016, Alsacia este o regiune din estul Franței, cu capitala la Strasbourg, aflată la granița cu Germania, pe malul estic al fluviului Rin care separă cele două țări. Datorită poziționării și suprafeței mari pe care o ocupă, Alsacia (Grand Est) se învecinează cu nu mai puțin de patru țări: Belgia și Luxemburg, la nord-est, Elveția, la sud, granița de est, cea mai mare, fiind cu Germania.
Alsacia este bine integrată astăzi în teritoriul francez, dar nu a fost mereu așa. Atribuită mai întâi Germaniei, în urma partajului Imperiului Carolingian din anul 843, Alsacia a fost anexată de Franța în anul 1681, sub domnia lui Ludovic al XIV-lea. Din acest moment, Alsacia a devenit sursa unor dispute teritoriale franco-germane, fiind pe rând când teritoriu german, când francez. Aceste dispute s-au încheiat odată cu sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, când Alsacia a fost eliberată de sub ocupația nazistă și redată Franței. Ca un simbol al reconcilierii franco-germane, capitala regiunii Strasbourg a fost aleasă în anul 1949 să găzduiască instituțiile europene, după cum se știe, Parlamentul European aflându-se aici.
Influența germană se simte și astăzi din plin și este mai mult decât vizibilă în spiritul locuitorilor, în mare parte de origine etnică germană, dar și în cultura locurilor, în arhitectura caselor și clădirilor. Multe sate și orășele, străzile și piațete, dar și unele vinuri sau produse locale (Exemplu: brezel – covrig sau covrig alsacian) au denumiri germane sau cu rezonanță germană, iar casele și clădirile din cherestea, deși sunt construite și decorate într-un stil arhitectural cu nume francez – Pan de bois („Casă cu cadre de lemn”), sunt după înfățișare cât se poate de germane. Le vei regăsi peste tot dincolo de Rin, în multe orașe germane, ca Freiburg, spre exemplu.
Drumul Vinului și cele mai frumoase sate ale sale
Nu trebuie să fii un împătimit al vinurilor ca să pornești la drum cu entuziasm pe celebra La route des vins d’Alsace. Pe toată întinderea acestui drum, ghidat de indicatoare, sau pur si simplu lăsându-te purtat de frumusețea și pitorescul locurilor, vei întâlni unele dintre cele mai frumoase sate din regiune și chiar din toată Franța. Așezările care îți ies în cale sunt fiecare în parte o delectare, un tablou pitoresc cu tot ceea ce regiunea Alsaciei are mai frumos.
Odată ce ai ajuns în primul sat alsacian, vei fi introdus într-un decor de poveste, un paradis al florilor și bunului gust. Locurile ce îți ies în cale te umplu de uimire și admirație, iar o întrebare iți stăruie în minte în timp ce pașii te poartă printre căsuțele de cherestea decorate din abundență cu flori, pe străzile vechi pietruite, dar atât de curate și îngrijite, pe podețele înflorate ce se arcuiesc peste canale sclipitoare: Oare aceste sate au fost inspirate din povești sau a fost mai degrabă invers!? Se spune, de altfel, că aceste locuri au inspirat decorurile de poveste pentru unele producții Disney, între care filmul animat Frumoasa și bestia din 1991, dar și adaptarea sa din anul 2017.
Ruta Vinului din Alsacia străbate de la nord la sud peste 170 kilometri din regiune, mai exact începe la Marlenheim, un sat aflat în nordul Alsaciei, la câțiva kilometri vest de Strasbourg, și se adâncește mult în sudul regiunii, până la Thann, o localitate aflată la vest de Mulhouse. Traseul este foarte simplu și ușor de parcurs, doar într-o singură zi, fie prin tururi organizate, cu ghid și mici autobuze, sau pe cont propriu, cu mașina ori, așa cum fac mulți turiști, închiriind o bicicletă.
Drumul Vinului trece prin nu mai puțin de 70 de sate. Nu toate sunt la fel de frumoase și nici nu este nevoie să le parcurgi de la un capăt la altul, întrucât unele dintre aceste așezări se aseamănă foarte mult. Altele se întrec însă în frumusețe și particularități ce le-au făcut să devină în timp cunoscute, un fel de vedete ale regiunii, ocupând primele locuri în topurile sau preferințele francezilor, dar și ale turiștilor. Acestea sunt mai ales satele aflate la jumătatea acestui traseu, cum ar fi: Saint Hippolyte, Bergheim, Ribeauville, Riquevihr, Kayserberg, Turckheim, Eguisheim, dar și Obernai, „vedeta nordului” de pe Drumul Vinului. Iată satele vizitate de noi pe Drumul Vinului și câte o scurtă prezentare pentru fiecare în parte:
Bergheim – „Cel mai frumos sat din Franța” în 2022
A fost primul dintre satele vizitate de noi pe Drumul Vinului și o revelație printre splendorile Alsaciei. Bergheim este un sat medieval fortificat, cu o istorie străveche, consemnat pentru prima dată în anul 700.
În ciuda vechimii sale, Bergheim este atât de bine conservat încât înfățișarea sa de poveste, magică, proaspătă, strălucitoare și cuceritoare pare darul oferit satului de o zână bună care a poleit totul în jur cu o baghetă magică.
La tot pasul, străduțele și aleile pietruite te vor purta prin mici piețe, printre clădiri, case și căsuțe din cherestea, colorate și decorate din abundență cu flori. Valuri de mușcate se revarsă peste ferestre, terase, balcoane și alei ce te ghidează necontenit pentru a te „prinde” și ține „captiv” într-un tablou desăvârșit ce-ți încântă simțurile.
La intrarea în Bergheim, un indicator informează vizitatorii că satul face parte din topul Cele mai frumoase sate din Franța. Avem ulterior surpriza plăcută să aflăm că Bergheim a fost votat de către francezi Cel mai frumos sat din Franța în anul 2022. Pentru că ne-a impresionat atât de mult, am dedicat satului Bergheim un articol întreg, pe care îl puteți citi aici.
Saint Hippolyte – o bijuterie ascunsă
Cu Saint Hippolyte ne-am întors puțin din drum, cam 4 km, deoarece auzisem că deasupra sa se află un castel cu vederi uimitoare asupra întinderilor rurale alsaciene ce nu trebuie ratate.
Saint Hippolyte te menține în același decor de basm în care Bergheim te-a introdus. Dacă pe acesta din urmă l-am găsit discret și liniștit, Saint Hippolyte ne-a primit într-o zi de duminică pe la orele prânzului cufundat într-o liniște absolută, o amorțeală totuși nefirească, deranjată, poate, doar de mașinile care îl tranzitau spre Château du Haut-Koenigsbourg, castelul medieval de pe munte.
Ni s-a părut, precum în povești, un sat adormit, aproape lipsit de viață, dar uimitor de frumos, un tablou încântător, făcut parcă pentru a fi admirat în liniște și tăcere, ca într-o galerie de artă. Grija noastră de a nu intra fără să vrem în curțile caselor și de a nu ne apropia indiscret de mult de acestea păreau să fie singurele care ne opreau din a nu explora toată acea frumusețe ca pe un loc doar al nostru.
Atracții în Saint Hippolyte
Fiind pe traseul principal care duce spre Castelul Haut-Koenigsbourg, fostul castel al Ducilor de Lorena, construit la începutul secolului al XVII-lea, apoi reconstruit în întregime în secolul al XVIII-lea, Saint Hippolyte nu este un loc foarte vizitat și de aceea nici foarte cunoscut între satele vestite de pe Ruta Vinului.
Totuși, localitatea este faimoasă pentru vinul Rouge de Saint Hippolyte (Pinot Noir), pentru familiile de viticultori și casele lor arătoase, unele vechi, bine păstrate și restaurate în stil renascentist ((secolul al XVI-lea) și baroc (secolul al XVIII-lea).
Zidul fortificat al orașului, construit în 1316, apoi întărit de mai multe ori în secolele al XIV-lea și al XV-lea, este o mărturie a vechimii așezării. Acesta înconjoară și astăzi satul, dar fără cele două porți fortificate și cele patru turnuri de apărare, răpuse de vreme în anul 1862.
Totuși, există „Turnul Berzei” (Tour des Cigognes), singurul turn rămas din cele de odinioară, care se înalță în partea de sud-est a așezării. La fel ca în Bergheim, și aici există un traseu al meterezelor. În interiorul acestora, micuțul Saint Hippolyte te poartă ca într-o poveste pe străzile sale pitorești spre centrul său, acolo unde se află Primăria, cu micuța, dar superba sa piață, în care se află o fântână din anul 1555.
Biserica parohială din secolul al XIV-lea, modificată în secolul al XV-lea, biserica este și un reper de orientare în interiorul, dar și în afara satului, datorită turnului clopotniței adăugat în 1822, ceea ce o face să amintească de o biserică gotică italiană. În interior, pot fi remarcate bolta de cor din secolul al XIII-lea și un altar din 1766 care conține rămășițele Sfântului Hippolit (Saint Hippolyte).
Ribeauville – vibrant și seducător
Ribeauville este următorul sat pe Drumul Vinului după Bergheim, aflat la dor 4,4 kilometri de acesta, fiind și unul dintre cele mai mari sate de pe acest traseu. În Evul Mediu, Ribeauville, la fel ca Bergheim, s-a aflat sub stăpânirea familiei Ribeaupierre (de unde și numele așezării) și a fost chiar reședință a Lordului de Ribeaupierre.
Familia Ribeaupierre a construit 3 castele fortificate, ale căror ruine domină încă maiestuos satul și dealurile din jur. Imaginea pitorească a acestora însoțesc turiștii care înaintează pe strada principală din Ribeauville. Toate trei sunt accesibile printr-o potecă de drumeții, pe versantul muntelui: Castelul Haut-Ribeaupierre, așa cum sugerează și numele, este cel mai înalt dintre cele 3 castele; Castelul Saint Ulrich, este cel mai vechi și cel mai important dintre cele 3; Castelul Girsberg, foarte deteriorat, mai mult o amintire a ceea ce a fost cândva.
Plimbările pe strada principală din Ribeauville, printre casele vechi din cherestea decorate cu flori, printre cafenelele și restaurantele ce păstrează atât de autentic înfățișarea și parfumul vremurilor de odinioară, printre multe gospodării de viticultori și crame de vin cu degustare, pe aleile înguste înflorate ce duc în piețe mici cu statui ornamentale, sunt o delectare pentru turiști.
Ribeauville este ceva mai viu fiind și mai aglomerat, unul dintre cele mai cunoscute și vizitate sate de pe Ruta Vinului. Ceea ce îl recomandă, pe lângă farmecul specific alsacian, sunt numeroasele atracții care se găsesc aici, festivalurile organizate în Ribeauville, dar și unele posibilități de cazare.
Există multe clădiri care merită vizitate, între care: „Hôtel de Ville” (Primăria) – o clădire din secolul al XVIII-lea în care se află și prestigioasa sa colecție de pahare de argint (cupe de băut), dăruite orașului de conții de Ribeaupierre. „Tour des Bouchers” (turnul măcelarilor) – un turn cu ceas construit în secolul al XIII-lea, foarte bine întreținut care decorează frumos cu înălțimea sa întregul peisaj al așezării. „Maison des Ménétriers”, sau Casa lăutarilor, este o casă cu o fațadă fermecătoare datând din 1683).
Dintre festivalurile din Ribeauville, cel mai cunoscut este „Pfifferdaj” (Festivalul Lăutarilor), care perpetuează amintirea întâlnirii frăției lăutarilor care s-au adunat din 1481 la Ribeauvillé pentru a-și alege regele. Este cel mai vechi festival din Alsacia, organizat în fiecare duminică a lunii septembrie în Ribeauville, după o temă legată de epoca medievală, care se schimbă în fiecare an.
Riquevihr – „Gem of the Alsace Vineyards”
După ce ai părăsit Ribeuaville, următorul sat, Riquevihr, pare la o aruncătură de băț, căci imaginea atât de pitorească a satului adunat într-un mănunchi de case ascunse între vii ți se arată ademenitor chiar după prima curbă.
Riquevihr este un sat medieval situat între vârfurile munților Vosgi și Câmpia Alsaciei, chiar în inima podgoriilor alsaciene. Datorită în special calității vinurilor de renume mondial care se produc aici, a primit porecla de „Gem of the Alsace Vineyards”. De asemenea, Riquevihr mai este apreciat și ca fiind „un muzeu în aer liber”, deoarece a reușit să păstreze arhitectura și caracterul autentic al caselor, clădirilor și zidurilor înconjurate astăzi de viță de vie.
De cum ai pășit pe Rue du Général de Gaulle, strada principală, înțelegi de ce și Riquevihr a fost clasificat printre „Cele mai frumoase sate din Franța”. Riquevihr pare să aibă câte puțin din toate celelalte sate de pe Drumul Vinului, dar, bineînțeles, și ceva în plus, unic, doar al său, ceea ce îl face să fie cel mai popular între toate aceste sate. Este vorba de atmosfera turistică, mai primitoare și vibrantă, cu mai multe restaurante, cafenele, terase, magazine și spații de cazare aglomerate, care te face să te simți ca într-un mare oraș turistic, deși Riquevihr arată, cel puțin de la distanță, ca toate celelalte sate de pe Ruta Vinului.
Peisajul atrăgător este dominat și aici de casele cu modele din cherestea, care datează din secolele al XV-lea – al XVIII-lea, de aleile din piatră înflorate, de micile piațete și curți interioare înfrumusețate și decorate cu flori și mici fântâni, de asemenea, ornamentale.
Pe lângă acestea, Riquevihr iți încântă turiștii cu unele atracții care merită vizitate. Iată câteva dintre acestea: Bbiserica Notre Dame de Riquewihr, o capodoperă arhitecturală în stil gotic, cu un interior impresionant și vitralii de admirat; Turnul Hoților (fosta închisoare din Riquewihr); Casa Vinificatorului, care datează din secolul al XVI-lea; Turnul Dolder (fostă poartă defensivă din secolul al XIII-lea); Poarta de Sus și zidurile medievale de apărare, construite spre sfârșitul secolului al XV-lea pentru a dubla fortificațiile și a consolida astfel apărarea așezării.
Dacă primăvara și vara, orașul este o splendoare verde și înflorată, Riquevihr se transformă magic iarna în culorile Crăciunului, căpătând înfățișarea și atmosfera unui loc cu adevărat de poveste, ce îmbină magia Crăciunului cu tradițiile alsaciene.
Kaysersberg – „Cel mai frumos sat din Franța” în 2017
Din cauza distanțelor mici dintre satele alsaciene de pe Drumul Vinului, am fost foarte aproape să ratăm satul Kaysersberg, unul dintre cele mai captivante de pe acest traseu. Kaysersberg este un sat medieval al cărui nume provine din germană (Kaysersberg – Muntele Împăratului). Denumirea face referire la Frederic al II-le, împărat al Sfântului Imperiu Roman sau Sfântul Imperiu Romano-German, care a cerut construirea aici a unui castel pe un versant din spatele așezării, pentru a bloca drumurile care vin din Lorena, în timpul războiului dintre Imperiu și Ducii de Lorena. A fost ales în 2017 „Cel mai frumos sat din Franța”, iar înfățișarea sa generală pare și astăzi cea a unui loc făcut să fie premiat și apreciat așa cum se cuvine.
Peisajul pitoresc al așezării este dominat și aici de casele cu modele din cherestea, colorate și decorate din abundență cu flori. Din acest peisaj idilic face parte și castelul medieval care domină așezarea de pe un versant din spatele acesteia, iar râul Weiss, care străbate satul de la un capăt la altul, sporește înfățișarea de basm, seducătoare a întregii așezări, cu podurile sale vechi și înflorate ce leagă cele două maluri.
Kaysersberg este captivant și prin numeroasele festivaluri, târguri și sărbători care au loc aici pe parcursul întregului an, în funcție de sezon sau anotimp. Iată doar câteva dintre acestea:
- Târgul sau Piața de Paște, organizat cu 15 zile înainte de Paște și dedicat expoziției cu vânzare de ouă împodobite;
- Festival de jocuri de rol, are loc la începutul lunii mai și constă din prezentarea de scenete și momente de divertisment pe teme diverse, cu personaje costumate, o piață a artiștilor locali, dar și o expoziție de benzi desenate cu autori din toată Franța;
- Piața Olarilor, este organizată în prima săptămână din luna septembrie, când aproximativ patruzeci de olari vin în fiecare an din toată Franța pentru a-și expune creațiile;
- Târgul autentic de Crăciun, debutează la începutul lunii decembrie și ține patru săptămâni (program 10.00 – 20.00), timp în care așezarea este cuprinsă de atmosfera și freamătul specifice sărbătorilor de iarnă. Căsuțe cu meșteri și produsele și creațiile lor, decorațiuni luminoase, concerte, expoziții, ateliere, etc., toate transformă Kaysersberg într-un loc magic.
Eguisheim – un sat foarte premiat
Este ultimul sat vizitat de noi pe Drumul Vinului, dar nu și cel din urmă. De fapt, Eguisheim a fost un fel de Crème de la crème care ne-a lăsat cu gura căscată, muți de uimire, crezând că, după satele pe care le vizitasem până la Eguisheim, nimic nu ne mai poate surprinde, nimic nu poate fi mai…presus. Și totuși, Eguisheim ne-a înseninat un capăt de zi care părea a se posomorî cu cei câțiva stropi de ploaie, cu soarele la apus, dar și cu noi storși de energie după atâta umblat.
Eguisheim este o poveste greu și poate inutil de descris în cuvinte, pentru că se cere a fi trăită pe viu și experimentată de fiecare vizitator în parte, chiar de acolo din mijlocul său. Pe lângă casele și cramele de cherestea ale viticultorilor, micile restaurante, cafenele și terase, ori magazine de suvenire, toate decorate și aici din abundență cu flori, ne-au impresionat mai ales micile piețe cu fântâni și ornamente florale, așa cum este Place du Château, în mijlocul căreia se înalță statuia Papei Leon al IX-lea, născut în Eguisheim.
Eguisheim este format dintr-o țesătură de străzi și alei care te poartă toate printr-un paradis floral nemaivăzut. Datorită mai ales acestora, Eguisheim a fost nominalizat în anul 2003 printre Cele mai frumoase sate din Franța, distincție pe care a câștigat-o zece ani mai târziu, în 2013. De asemenea, în anul 1989 a primit premiul și eticheta Villes et Villages Fleuris (Orașe și sate înflorite), pentru că în anul 2006 să câștige medalia de aur în competiția europeană Entente Florale (Acord floral).
Satele de pe Drumul sau Ruta Vinului din Alsacia prezentate de noi sunt doar câteva repere (probabil cele mai importante). Călătorul sau vizitatorul care sosește aici poate descoperi de unul singur alte sate de pe acest traseu, poate la fel de frumoase și captivante. Oricum, satele de pe Ruta Vinului surprind de obicei turiștii, care vizitează Alsacia. Aceștia vin „nepregătiți” străbătând printre vii șoselele Alsaciei spre alte destinații turistice mai populare, așa cum sunt Colmar, Strasbourg sau Europa-Park. În acest fel, satele de pe La route des vins d’Alsace pot fi adevărate revelații turistice.
Niciun comentariu