Dacă toate drumurile duc la Roma, se pare că cei mai mulți turiști care ajung în Cetatea Eternă, judecând după cozile imense de la bilete, merg să viziteze Muzeele Vaticanului (Musei Vaticani) și Capela Sixtină. Aici găsiți unul dintre cele mai complexe și atrăgătoare obiective turistice din Roma – un muzeu uriaș cu 30 de colecții separate, găzduite în 1400 de încăperi.
Muzeele Vaticanului, deschise publicului încă din sec. al VIII lea, surprind și fascinează deopotrivă prin măreția operelor care sunt expuse în galeriile acestuia. Nume și opere celebre au fost adunate aici de-a lungul istorie în colecții uriașe, care atrag, fascinează și încântă mulțimile de vizitatori.
Istoria acestui complex muzeal începe în sec. al XVI lea, avându-l ca inițiator pe Papa Iulius al II lea, care a expus faimoasa statuie a lui lacoon cu fii săi în Cetatea Vaticanului, mai exact în curtea Palatului Belvedere. În aceeași perioadă, la cerința Papei Iulius al II lea, apartamentele papale private au fost redecorate de Rafael, Bramante a început construcția noii biserici Sf. Petru, iar Michelangelo a fost comisionat să realizeze fresca de pe tavanul Capelei Sixtine.
Inițiativa Papei Iulius al II lea a fost continuată de alți papi care s-au succedat de-a lungul istoriei, astfel că astăzi Muzeele Vaticanului surprind și fascinează deopotrivă prin măreția operelor care sunt expuse aici. Iată câteva dintre secțiunile muzeului:
Pinacoteca, cuprinde colecții de picturi și tapiserii purtând numele unor artiști celebri precum Gioto, Rafael, Tițian.
Curtea Pinecone (Cortile della Pigna), una dintre curțile interioare ale muzeului numită astfel după statuia din bronz expusă într-o nișă, reprezentând un con de brad (pinecone).
Muzeul Chiaramonti, cuprinde o colecție de statui și busturi de împărați și zei, expusă după un sistem original de numerotare, folosit pentru prima dată de Antonio Canova.
Curtea Belvedere (Cortile del Belvedere) și Muzeul Pio Clementino, este o altă curte interioară a muzeului ce găzduiește câteva dintre sculpturile celebre expuse în nișele laterale ale Curții Octogonale, cum ar fi statuia lui Apollo Belvedere.
Coridoarele decorate, cuprind mai multe galerii între care și Galeria Hărților, cunoscută mai ales datorită tavanului cu tentă cromatică aurie, decorat de un grup de pictori manieriști.
Camerele lui Rafael sunt o serie de încăperi redecorate de Rafael cu opere ale acestuia, pentru a fi folosite de Papa Iulius al II lea.
Capela Sixtină (Cappella Sistina), derivă din numele lui Papa Sixtus al IV – lea, cel care a comandat lucrările în anul 1475, dar este legată de numele și geniul lui Michelangelo Buonarroti, cel care a primit sarcina de a crea o imagine monumentală pe o suprafață de 500 m pătrați, cu scene din Geneză. Este, probabil, principala atracție a complexului muzeal, cea mai căutată de turiști, și tocmai de aceea și cea mai bine semnalizată în muzeu, cu indicatoare care te îndrumă la tot pasul.
Fotografierea în capelă este interzisă, iar oamenii de ordine îndeamnă mereu la liniște pentru a „asculta” liniștea încăperii, pentru a observa, admira și contempla în liniște și cu smerenie incredibila lucrare de artă. Deși acel „silenzio”, ori „silence”, răsună în toată încăperea cam o dată la cinci minute, pe măsură ce capela se umple de vizitatori până la un număr dinainte stabilit, liniștea devine din ce în ce mai greu de păstrat. Din această cauză, apelul la liniște devine uneori mai ferm, insistent și chiar personal, adresat celui sau celor care sunt observați vorbind ori făcând fotografii: „Te rog, taci, acesta este un loc sfânt”.
Capela mai este cunoscută drept locația conclavelor papale sau Capela Papală, întrucât una dintre funcțiile sale principale este aceea de loc pentru alegerea fiecărui papă succesiv într-un conclav al Colegiului Cardinalilor.
Alte muzee și atracții găzduite de Muzeele Vaticanului, la fel de valoroase și apreciate ca cele enumerate deja sunt: Muzeul Egiptean Gregorian, Muzeul Etrusc Gregorian, Colecția de Artă Religioasă, Muzeul Istoric, Biblioteca și scara în spirală proiectată de Giuseppe Momo în anul 1932.
După ce ai încheiat maratonul printre încăperile și coridoarele numeroase și imense ale muzeului, probabil extenuat, vei căuta un loc mai retras și ceva mai liniștit în care să-ți tragi sufletul. Ieșind din muzeu, în Cortile del Belvedere, una dintre curțile interioare ale muzeului, vei da peste un colț de rai, un loc potrivit pentru a nu face nimic, ci doar pentru a respira în tihnă pe o bancă, admirând aleile cu portocali, verdele curat și proaspăt al ierbii care inundă curtea, sau cupola Bazilicii Sf. Petru ce se înalță în apropiere.
Pentru cei care vor să viziteze Muzeele Vaticanului, iată câteva informații și recomandări necesare:
- Rezervați-vă 2-3 ore pentru vizite, dacă ați achiziționat biletele online, și încă 1-2, dacă trebuie să stați la coada lungă care se întinde de-a lungul zidurilor Vaticanului.
- Odată intrat, așteaptă-te la controale de securitate precum cele din aeroporturi.
- La biroul de informații de la intrare vei găsi hărți cu traseele recomandate.
- Alege un astfel de traseu întrucât este imposibil de văzut toate secțiunile într-o singură zi.
- Toate itinerarele duc la Capela Sixtină.
- Preturile biletelor și orarul le găsești aici, pe siteul oficial al muzeului
Bazilica și Piața Sf. Petru
În mod firesc, după vizitarea Muzeelor Vaticanului, traseul ar trebui să continue cu vizitarea Bazilicii și a Pieței Sf. Petru.
Bazilica Sf. Petru poate fi vizitată gratuit, dar pentru a admira cupola (una dintre capodoperele lui Michelangelo), Piața Sf. Petru și orașul, de la înălțimea domului catedralei, trebuie să stai la coadă și să cumperi biletul care costă 10 euro. Putem doar bănui că priveliștea de acolo de sus te face să reziști la cozile care se întind uneori departe, spre capătul opus al pieței imense.
În interiorul catedralei vei vedea, protejată de o sticlă groasă, Pieta, o reprezentare emoționantă a morții lui Hristos, realizată de Michelangelo la tinerețe, când artistul avea doar 25 de ani. Pășind spre naosul central, veți întâlni statuia lui Sf. Petru, operă a lui Arnolfo de Cambio și una dintre puținele opere de artă care au rămas din structura mai veche. Această statuie din sec. XIII este reprezentarea oficială a Sf. Petru. De sute de ani, piciorul statuii este atins de mulțimile de pelerini și turiști. Tot aici se află și statuia din bronz Baldacchino realizată de Bernini, în anul 1624, la comanda Papei Urban al VIII lea .
Dacă ai urcat în domul Bazilicii Sf. Petru, probabil ai admirat deja de sus această imensă piață. De jos, din mijlocul ei, piața în formă de cheie te copleșește prin mărimea și arhitectura ei vastă și solemnă. În mijlocul pieței, proiectată de Gian Lorenzo Bernini, între anii 1656 – 1667, la comanda Papei Alexandru al VII lea, se află impunătorul obelisc egiptean, adus la Roma de împăratul Caligula.
Obeliscul de 40 de metri este încadrat de două fântâni mari, una pe latura de nord, alta pe latura de sud a pieței. Accesul în piață este gratuit.
Castelul Sant’Angelo
Mergând dinspre Piața Sf. Petru pe Via della Conciliazione (strada largă construită de Musolini în 1930 pentru a uni centrul Romei de Piata Sf. Petru), nu departe, pe malul stâng al Tibrului, se înalță impunător Castelul Sant’Angelo. Preturi bilete – 10 euro și 5 euro redus.
Clădirea datează din anul 138 î.e.n. și a servit drept mausoleu pentru împăratul Hadrian și familia sa, până în sec. V, când a fost transformat în fortăreață, mai apoi primind numele de Castel Sant’Angelo, de la Papa Grigore cel Mare, în anul 590.
Castelul găzduiește artefacte din diferite perioade ale istoriei romane, dar și picturi, tapiserii și fresce, la etajele doi și trei.
Terasa cafenelei, situată la ultimul nivel al castelului, dar și acoperișul acestuia sunt locuri ideale pentru a admira de la înălțime priveliștile spectaculoase asupra Tibrului si Podului Sant’ Angelo, dar și o parte a orașului, cu domul Bazilicii Sf. Petru în depărtare.
Dacă veți trece pe acolo seara, la asfințit, așa cum am făcut și noi, nu veți rezista, probabil, să nu luați câteva poze ca amintire cu apusul soarelui strecurându-se la orizont printre faimoșii pini ai Romei. Este imaginea plăcută și memorabilă cu care am rămas părăsind castelul Sant-Angelo, târziu, când soarele dispăruse deja, lăsând în urmă orizontul aprins și colinele Romei învăluite în culori roșiatice.
Niciun comentariu