La limita județelor Covasna și Harghita, în Munții Perșani, se află Cheile Vârghișului, o arie protejată de interes național, numită astfel după râul Vârghiș care izvorăște din Munții Harghitei și formează aceste chei, una dintre cele mai mari regiuni carstice ale Ținutului Secuiesc. Locul, de o frumusețe uimitoare pe măsură ce îl descoperi, este mai puțin cunoscut decât alte chei și locuri asemănătoare din țară, mult mai vestite și cunoscute turiștilor. Este, probabil, și secretul frumuseții răpitoare a acestui loc, retras, parcă special ascuns pentru a fi descoperit cu uimire și recunoștință doar de cel care iubește și respectă cu adevărat muntele si natura.
Se spune că pentru a-și putea etala întreaga frumusețe și măreție, natura nu are nevoie decât de apropierea noastră caldă, admirativă și prietenoasă lăsându-i neîntinat ce-i al ei – candoarea, simplitatea, frumusețea pură, neprihănită, sălbăticia, fără a schimba nimic din ce nu prisosește sau nu urâțește. La Vârghiș, omul pare să fi respectat acesta dorință nerostită a naturii intervenind cat mai puțin, lăsând muntele, râurile, pădurile, viețuitoarele și vegetația în mâinile dibace și ocrotitoare ale naturii, dându-i acesteia doar o mână de ajutor din când în când, la nevoie, ori pentru ca frumusețea și spectacolul ei să nu rămână necunoscut, ci văzut și admirat de noi toți.
Trasee în Cheile Vârghișului
Fie că porniți dinspre Vârghiș (Covasna), fie dinspre Merești (Harghita), Cheile Vârghișului pot fi parcurse de la un capăt la altul prin traseul cu cruce albastră. Traseul are o lungime de 4 km și poate fi parcurs în 2 ore de mers lejer, fără grabă și eforturi prea mari. Nu este un traseu dificil, dar este necesară o încălțăminte adecvată, întrucât pe porțiuni mici traseul este pietros si ușor abrupt necesitând cățărare. În grupul nostru au fost și doi drumeți mai mici care s-au descurcat foarte bine, unul de 10 ani, celălalt de 4.
Venind dinspre Vârghiș și urmând mereu crucea albastră, după câteva sute de metri prin mai multe poienițe frumoase pătrunzi imediat în chei, printr-un tunel format de ramurile copacilor ce par agățați de munte, dar de fapt bine înfipți în acesta pentru a nu o lua la vale.
Încă de la primii pași în chei ai sentimentul că pătrunzi într-o pădure fermecată, că te pierzi în adâncul magic al acestui loc ce te face captiv și nu te eliberează până ce nu-i pătrunzi întreaga-i taină și frumusețe. Pe poteci înguste sau mai largi, pe podețe și punți unduitoare, prin grote, galerii si peșteri, prin vegetația deasă și neobișnuită prin alte locuri, traseul înaintează când abrupt și greoi, când lin si ușor, purtându-te într-un decor de poveste. Pe tot acest traseu, râul Vârghiș te însoțește cu zgomotul curgerii sale învolburate și neîncetate, doar cu mici opriri la poalele stâncilor, acolo unde apa se adună calmă și liniștită în ochiuri de apă și mici lacuri, parcă pentru câteva clipe de tihnă, pentru a-și relua apoi lungul drum până la revărsarea sa în râul Olt.
Podurile
Veți întâlni pe acest traseu 9 poduri dintre care vreo 6 mișcătoare, cu balans și apariția senzației de pericol, dacă ritmul traversării este alert și nu încet și cu atenție, așa cum este semnalizat prin marcaje așezate la capetele acestor poduri. Unele dintre poduri sunt lipite de pereții stâncilor, dar sunt prevăzute cu lanțuri de siguranță pe partea opusă, ceea ce încurajează deplasarea și sporește siguranța acesteia.
Trasee, poduri și peșteri
În dreptul celui de-al 3 lea pod, începând traseul dinspre Vârghiș, veți întâlni Peștera Șura Cailor, una dintre cele mai vizitate de către turiști, fiind și cea mai vizibilă și accesibilă peșteră de pe întreg traseul.
Traversând podul din fața peșterii, în capătul opus al acestuia, veți observa marcajul cu dungă galbenă, cel de-al doilea traseu din chei care duce spre Peștera Mare de la Merești, una dintre cele mai lungi din Carpații Orientali. Aici se găsește o colonie importantă de lilieci, care pot fi observați agățați de plafonul și pereții înalți ai peșterii înaintând spre adâncul acesteia. O lanternă frontală v-ar putea fi de folos. Din păcate, mulți turiști ratează aceasta peșteră slab ori insuficient (doar în limba maghiară) semnalizată, la care se poate lesne ajunge făcând imediat dreapta după ce ați traversat podul, apoi înaintând până la scările metalice care urcă spre peșteră.
Un alt traseu este cel marcat cu cerc roșu, mai dificil și mai puțin folosit de turiști întrucât merge doar pe deasupra stâncilor. Și mai greu de găsit, din aceleași motive, este Grota Tătarilor, o altă atracție spectaculoasă în chei care pare ascunsă turiștilor, asta ca să evidențiem și unele minusuri ale celor care se îngrijesc și promovează comorile naturale ale acestor locuri.
Cum ajungi în Cheile Vârghișului
Fiind situate exact la granița județelor Covasna și Harghita, în Cheile Vârghișului se poate ajunge fie din comuna Vârghiș (Covasna), varianta aleasă de cei mai mulți turiști, inclusiv de noi, fie dinspre Merești (Harghita), începând traseul prin chei din capătul opus al acestuia. Din acest motiv, dacă vei întreba turiștii care vin din sens opus cât mai este până la capătul traseului, este posibil să fii întrebat același lucru. Din comuna Vârghiș până în chei sunt cam 12 km care pot fi parcurși cu mașina pe un drum asfaltat, îngust, cu o singura bandă, dar care are destule alveole de refugiu pentru mașinile care vin din sens opus.
Drumul este pitoresc, cu priveliști încântătoare și devine atrăgător, plăcut și ușor de parcurs pe cea mai mare porțiune a sa, cu excepția ultimilor 2 km rămași neasfaltați și cu ceva denivelări, dar totuși ușor de parcurs, fără grabă, cu orice mașină. Cei mai mulți turiști își lasă mașinile la centrul de informare și parcurg de aici pe jos cam încă 2 km până la intrarea în chei, pe un drum ce traversează o pajiște întinsă înconjurată de versanți împăduriți care încântă privirile cu paleta lor cromatică mai ales toamna.
Cheile văzute de noi
Urmând recomandarea unui prieten, noi am ajuns aici pentru prima dată pe la mijlocul lui octombrie, într-un decor de toamnă târzie încântător care a sporit frumusețea și măreția acestui loc, probabil de neegalat în alt anotimp. În plin proces de transformare cromatică, cu muntele, pădurea și întreaga natură etalându-și cu generozitate cele mai frumoase și spectaculoase nuanțe și combinații de culori, atât de plăcute privirii și de impresionante, am rămas minute în șir fără grai, muți de uimire trăind doar înlăuntrul nostru întregul spectacol tăcut și impresionant al muntelui și al naturii.
Cu puțină imaginație poți asemui Cheile Vârghișului cu un tărâm fermecat, în care intrarea se face brusc, fără vreo veste, parcă printr-o magie, așa cum copiii din cartea și filmul Cronicile din Narnia s-au trezit în tărâmul fermecat al Narniei intrând într-un șifonier, aceasta fiindu-le și ieșirea, dar doar după ce s-au “pierdut” atât de mult încât parcă nu-și mai doreau să se întoarcă.
Cu decorul lor natural în care ești parcă fără veste prins, cu frumusețea uimitoare a peisajelor și diversitatea și sălbăticia lor nemaiîntâlnită în altă parte, cu liniștea, pacea și calmul care domnesc peste tot în jur, Cheile Vârghișului ar putea fi o revelație pentru iubitorul de munte, drumeții și natură care sosește aici pentru prima oară.
Pentru noi a fost una dintre acele întâlniri uimitoare cu natura care înseninează chipuri și suflete, care deschide perspective luminoase, gânduri, emoții și sentimente revelatoare ce se trezesc din adâncul tău pe neașteptate dând dispoziției un dulce și binefăcător sentiment de împlinire.
Chiar dacă, cel puțin uneori, locurile (chiar și oamenii!) nu sunt așa cum le știm din auzite, cum ne-au fost descrise, spuse, povestite sau arătate de alții, ci așa cum le descoperim și ajungem să le cunoaștem de unii singuri, cu proprii ochi, cu propria minte, inimă, emoție sau trăire, vă invit să ajungeți aici tocmai pentru a descoperi și trăi cu propriile emoții candoarea, măreția și frumusețea acestui loc, poate pentru a vedea lumea cu alți ochi, poate pentru a vă descoperi pe sine.
Niciun comentariu