Calatorii in Romania

Mănăstirea Bârsana, locul care încântă și luminează suflete

La 20 de km de Sighetul Marmației se află Mănăstirea Bârsana, poate cel mai cunoscut și vizitat obiectiv turistic din Maramureș, aflat în comuna Bârsana, pe malul drept al râului Iza. Cea mai recentă vizită a noastră, în luna iulie a acestui an, ne-a adus aici la ore înaintate din zi, către apus, venind după o călătorie plină de vizite și drumuri lungi prin județul Maramureș, dinspre Borșa și Moisei spre Săpânța, Sighetul Marmației și vestitul de acum sat Breb, despre care voi povesti cu o altă ocazie. A fost momentul potrivit pentru a ne bucura din nou de acest loc, mereu încântător și primitor, și de a-i admira întreaga splendoare, la o altă oră și într-o nouă lumină, cea blândă a apusului, așa cum nu o mai făcusem înainte, în cele alte patru sau cinci vizite ale noastre aici, din 2012 și până astăzi.

Comuna și Mănăstirea Bârsana – scurt istoric

Prima atestare documentară despre comuna Bârsana datează din anul 1326, atunci când regele Carol Robert I de Anjou emite o diplomă prin care recunoaște și îndreptuiește pe cneazul Stanislau Bârsan ca moștenitor cu drepturi de posesiune pentru Bârsana. Denumirea de Bârsana provine de la obiceiul păcurarilor care creșteau bârsane, adică oi cu lână deasă, moale și lungă. Urmașii cneazului Stan Bârsan reprezintă și astăzi familiile de bază ale satului.

Mănăstirea Bârsana a fost construită, se pare, pe la mijlocul veacului al XVI-lea, pe una dintre proprietățile familiei Drăgostești. În anul 1717 are loc invazia tătarilor care dau foc mănăstirii din Bârsana și altor lăcașuri de cult din zonă. La trei ani distanță, în anul 1720, se construiește o altă biserică de lemn la Bârsana, iar în anul 1791 mănăstirea este desființată, din tot ansamblul mănăstiresc rămânând doar biserica si stăreția.

Pentru a feri biserica de profanare și distrugere, credincioșii din Bârsana au mutat-o, în 1806, mai aproape de sat, în locul în care se găsește și astăzi. Deși prezintă o deosebită importanță culturală, fiind inclusă pe lista clădirilor de patrimoniu UNESCO, această biserică veche, întrucât, așa cum s-a precizat nu se află în complexul monahal Mănăstirea Bârsana, este foarte puțin cunoscută și vizitată de turiști, aceștia neștiind de existența sa, ori, cum se întâmplă cel mai adesea, o confundă cu Biserica noua a Mânăstirii („Soborul Sfinților 12 Apostoli”). Și din acest motiv, se așteaptă ca Biserica veche, un valoros monument istoric, să fie readusă pe locul de odinioară și încadrată în complexul actual al Mănăstirii Bârsana.

Mănăstirea, astăzi

Mănăstirea este de fapt un complex monahal ortodox construit în totalitate din lemn, cu meșteri chiar din Bârsana, în stil popular maramureșean. Complexul este format din: Biserica noua a Mânăstirii („Soborul Sfinților 12 Apostoli”), Turnul clopotniță, Muzeul, Centrul cultural, Casa de oaspeți, Chiliile, Stăreția, Casa duhovnicului, Casa episcopală, Aghiazmatar, Altarul de vară, Poarta maramureșeană. Alei cu flori parfumate și multicolore șerpuiesc către toate aceste construcții într-un decor paradisiac ce te invită parcă într-o plimbare prin grădina raiului.

Biserica nouă. Marea atracție turistică a acestui complex este biserica nouă, construită în totalitate din lemn de meșteri populari din Bârsana. Aceasta măsoară 22,57 metri lungime, 12,20 metri lățime și 57 de metri înălțime, fiind considerată una dintre cele mai înalte biserici din lemn din România. Biserica nouă, amplasată în partea estică a complexului monahal, a fost construită între anii 1993–1995 și este destinată săvârșirii cultului fiind centrul spiritual și compozițional al întregului ansamblu.

Biserica nouă – „Soborul Sfinților 12 Apostoli”

Construcția este formată din demisol si parter și concentrează toate spatiile caracteristice unui lăcaș de cult ortodox: pridvor, pronaos (tinda), naos, altar. Pridvorul este construit din lemn de stejar sculptat cu ornamente specifice artei maramureșene. În pridvor, care este situat deasupra demisolului, se ajunge pe două scări laterale. Turnul este plasat deasupra pronaosului și este prevăzut cu foișor si coif prelung. Acoperișul de șindrilă de brad este lucrat în stil „coadă de rândunică”. Are streașină dublă și formează o adevărată dantelărie în lemn. Crucea de fier are înălțimea de șapte metri și greutatea de cinci sute de kilograme.

Altarul de vară, construit între 1996-1997 și realizat în același stil specific arhitecturii populare din Maramureș. este ușor de reperat aflându-se în mijlocul ansamblului monahal, înconjurat de alei care duc spre restul clădirilor care formează complexul monahal. Aici se oficiază slujbele pe timp de vară.

Altarul de vară

Casa maicilor sau Stăreția, se află mai retrasă, pe o alee ce urcă ușor spre partea de nord-vest a ansamblului mânăstiresc. Clădirea are trei niveluri (demisol, parter si etaj), fiecare dintre acestea având la fațadă terase încântătoare împodobite cu flori.

Casa maicilor – Stăreția

Aghiasmatarul se afla, de asemenea, într-un loc central al ansamblului, fiind prevăzut cu patru intrări, care duc spre o fântâna aflată în mijlocul construcției.

Aghiasmatarul, în plan apropiat. Alături, de la dreapta la stânga, Muzeul, Turnul clopotniță, Altarul de vară, Biserica nouă.

Iată câteva imagini cu celelalte clădiri de cult care formează ansamblul monahal Mănăstirea Bârsana, toate realizate în stil popular maramureșean:

Casa episcopală
Centrul Cultural
Muzeul
Prăznicar
Casa de oaspeți, în partea stângă a imaginii

Cel care a vizitat pentru prima dată acest loc, cu siguranță se va întoarce aici, fie pentru o ședere mai lungă, fie în trecere, doar pentru câteva clipe de tihnă și reculegere. Prin ambianța sa de calm, liniște și pace, locul are o chemare aparte care înseninează și luminează chipurile, inimile și dispozițiile vizitatorilor de oriunde ar veni ei. Odată ce ai pășit pe sub turnul clopotniță înalt din lemn în curtea liniștită a mănăstirii, pătrunzi parcă într-o altă lume, devii totuna cu locul, cu pacea și armonia care sălășluiesc aici și care te cuprind pe neașteptate deșchizându-ți larg sufletul oricât de strâns sau închis ți-ar fi acesta. Cei mai mulți vizitatori devin martorii tăcuți, muți de admirație ai acestui loc care invită la rugăciune, contemplare, pace sufletească, admirație și încântare. O vizită aici e promisiune că te vei întoarce, de fiecare dată cu inima deschisă.

Articole similare

Niciun comentariu

Lasă un comentariu