Calatorii in strainatate Oameni si locuri 28 aprilie 2023

Flamenco andaluz în superba Plaza de España din Sevilla

Pe lângă frumusețea răvășitoare a orașelor, palatelor și grădinilor sale maure, Andaluzia este considerată regiunea din sud-vestul Spaniei în care s-a născut o formă de artă andaluză compusă din muzică și dans numită Flamenco.

Flamenco este asociat în mod obișnuit cu romii andaluzi („gitanos”, în spaniolă) din sudul Spaniei, rădăcinile sale, oarecum misterioase părând să fie legate de migrația romilor din Rajasthan (în nord-vestul Indiei) în Spania, între secolele al IX-lea și al XIV-lea. De fapt, Flamenco este rezultatul muzicii rome amestecate cu culturile bogate ale evreilor sefardi și maurii, care trăiesc în sudul Spaniei, în Andaluzia.

Dacă te afli într-un oraș spaniol andaluz, un număr de flamenco autentic trebuie căutat în piețele mari ale acestor orașe, așa cum este Piața Spaniei din Sevilla. O tradiție a acestui loc este ca imensa și superba piață proiectată de arhitectul Anibal Gonzales și construită între anii 1914-1929 în stil predominant renascentist spaniol cu elemente baroce să răsune de ritmurile pasionale ale muzicii și dansului flamenco. Undeva spre centrul acestei piețe, în cel mai atrăgător și somptuos loc al său, artiști de flamenco locali se întâlnesc aici pentru a le oferi turiștilor mostre ale virtuozității și culturii lor în spectacole lungi și entuziasmante de artă flamenco.

Piața Spaniei, cu „scena” spectacolelor flamenco din piață, în partea stângă a imaginii

Culoarul cu arcade și tavan casetat care dă forma semicirculară a pieței și susține imensa clădire a acesteia.

Imagine cu cele 48 de bănci care reprezintă, în ordine alfabetică, patruzeci și șase de provincii spaniole peninsulare (toate cu excepția Sevillei) și cele două arhipelaguri (Insulele Canare și Insulele Baleare), cu stemele lor, o hartă și o țiglă Pisan din pânză cu fapte istorice remarcabile ale acelui teritoriu.

În filmul redat mai jos este prezentat un cante jondo („cântec profund”), cântecul cel mai des întâlnit în dansul flamenco, și care se caracterizează prin emoții, trăiri și gesturi profunde și tratează teme ca moartea, angoasă, disperarea sau îndoiala religioasă. Trebuie spus cu acestă ocazie că flamenco nu este doar un dans, așa cum este cunoscut de cei mai mulți dintre noi, ci o formă de artă în care muzica sau cântecul are un rol esențial fiind cel care dictează ritmul și spune povestea dansului.

Un spectator împătimit al muzicii și dansului flamenco este probabil, precum cel din dreapta imaginii acestui film înregistrat în Piața Spaniei, unul care în primul rând înțelege limba spaniolă, rezonează cu artiștii și emoțiile lor, participă „dinlăuntru” la actul artistic și trăiește cu pasiune alături de artiști povestea redată prin cântec și dans de aceștia.

Pe lângă cante jondo, există alte două tipuri de cântece: cante intermedio („cântec intermediar”, numit și „cante flamenco”) și cante chico („cântec ușor”). Cante intermedio este o formă hibridă care încorporează elemente ale stilurilor muzicale spaniole, în special fandango. Cante chico este în general mai simplu ca ritm decât celelalte două forme și necesită, de asemenea, abilități tehnice considerabile, dar cu mai puține investiții emoționale, tratând, așa cum se întâmplă de obicei, cu umor și veselie subiecte ca viața, dragostea, etc.

Pentru cei mai mulți turiști, chiar și pentru cei care agreează mai puțin acest gen de muzică și dans, flamenco este o modalitate mult mai facilă decât arta și stilul arhitectural islamic, atât de prezent aici, de a înțelege cu deschidere și toleranță măcar o parte din cultura și istoria bogată și fascinantă a acestei regiuni din sud-vestul Spaniei.