În centrul orașuluiSevilla din regiunea spaniolă Andaluzia se află Real Alcazar, un palat regal fortificat uimitor, cu încăperi și grădini elegante, cel mai vechi palat regal din Europa încă locuit, fiind una dintre reședințele oficiale ale familiei regale spaniole. Arhitectura palatului este una complexă și variată, ce combină elemente islamice, gotice, renascentiste, baroce și romantice, predominant fiind stilul mudéjar, rezultat al culturilor islamice și creștine pe care palatul le-a cunoscut de-a lungul existenței sale.
Alcazarul din Sevilla a fost inițial o fortăreață maură, fiind ridicat în epoca islamică, începând cu secolul al X-lea și dezvoltat sub diferite dinastii islamice până în secolul al XIII-lea. Odată cu Reconquista și cucerirea castiliană a orașului, Pedro I, rege al Castiliei și Leonului, a transformat fortăreața într-un palat regal în stil mudejar, bogat decorat, construit în anul 1360.
Atracțiile palatului
1. Puerta de León (Poarta Leului) și Patio del León (Curtea Leului)
Patio del León (Curtea Leului) este primul contact cu incinta palatului, odată cu trecerea pe sub Puerta de Leon, poarta de intrare în palat, pe care o veți privi probabil îndelung așteptând la cozile de intrare. În stânga curții se află Sala de la Justicia (Sala de Justiție) și Patio de Yeso (Curtea din Tencuială), două dintre cele mai vechi părți ale palatului, Patio de Yeso fiind și una dintre puținele rămășițe cu adevărat islamice ala palatului. A fost construită în jurul secolului al XII-lea de către primul calif almohad din Al Andalus, așa cum era cunoscută Peninsula Iberică sub stăpânire musulmană. Piscina din mijlocul curții este un omagiu adus apei – o temă recurentă în palatele islamice, așa cum este mai ales Alhambra din orașul Granada (detalii, aici).
Aleea centrală a curții duce către ruinele unui zid vechi cu trei arcade, reprezentând ceea ce s-a mai păstrat astăzi din zidul original de apărare ridicat de Dinastia Almohadă. Trecerea pe sub acest zid duce spre Patio de la Monteria (Curtea de Vânătoare).
2. Patio de la Monteria (Curtea de Vânătoare)
Este curtea principală a palatului, numită astfel deoarece aici se adunau vânătorii regali înainte de fiecare expediție sau vânătoare. Această curte duce către cele trei clădiri ale palatului: Palatul Mudejar, Palatul Gotic și Casa de Comerț (Casa de la Contratacion).
3. Palatul Gotic
Palatul Gotic a fost construit de Alfonso al X-lea al Castiliei, cunoscut și sub numele de Alfonso cel Înțelept. Acesta i-a succedat lui Ferdinand al III-lea, rege castlian care a cucerit Sevilla în 1248. În contrast cu spațiile mici și înghesuite pe care regele le-a găsit la palat, el a ordonat construirea unui palat gotic în interiorul Alcazarului, cu spații înalte și aerisite. Acestea pot fi remarcate încă de la intrarea în palat. De asemenea, poate fi observat și faptul că arta gotică de la acea vreme era redată prin forme și simboluri asociate cu creștinsimul și cruciadele. Optarea pentru acest stil simboliza triumful Occidentului creștin asupra islamului.
4. Palatul Regelui Petru (Palacio de l Rey Don Pedro) sau Palatul Mudejar
Spectacolul arhitectural uimitor se dezvăluie abia cu intrarea în acest palat, poate cea mai semnificativă și impresionantă lucrare de arhitectură în stil mudejar din Real Alcazar. Monarhul castilian Petru I (cunoscut și sub numele de Petru cel Crud) a înțeles și a prețuit moștenirea arhitecturală a musulmanilor. Ca dovadă, el a cerut construirea unui nou palat în stilul tradițional mudejar, lucrare pentru care a comandat cei mai buni artiști și meșteri arabi și berberi din Toledo, Granada și Sevilla. Palatul a fost construit între anii 1364 și 1366.
Toate spațiile și încăpeile palatului, dar și curțile sale interioare, respectă întocmai elementele definitorii ale stilului mudejar, bogat ornamentat cu simboluri islamice și creștine, forme și modele geometrice, realizate din cărămidă, plăci din ceramică (azulejo), lemn sculptat și tencuială. Vizitarea acestui palat este o încântare de la un capăt la altul, reprezentativă fiind Patio de las Doncellas (Curtea Fecioarelor), unul dintre cele mai emblematice și frumoase spații care se găsesc în Real Alcazar, cunoscut și apreciat pentru impresionanta sa arhitectură mudejară. Alături de aceasta, Sala Ambasadorilor este cea mai luxoasă dintre toate camerele palatului, cu impresionanta sa cupolă construită de arhitectul Diego Ruiz, în anul 1427.
Uimitoare prin detaliile ornamentale rafinate ale lucrărilor în tencuială, este și Patio de las Muñecas (Curtea Păpușilor), o mică curte interioară care se crede că era folosită de regină, ca unul dintre spațiile private de relaxare ale familiei regale. Numele provine de la capetele mici (ca de păpuși) sculptate în stucul arcadelor, vizibile în timpul vizitei.
5. Casa de Comerț (Casa de la Contratación)
La Casa de la Contratación a fost construită de către monarhii catolici în anul 1503 pentru a gestiona și reglementa comerțul și transportul maritim cu teritoriile spaniole de peste Oceanul Atlantic. A rămas parte a palatului până în anul 1717, când a fost mutată la Cadiz.
6. Grădinile Palatului Real Alcazar
Culoarele palatului vă vor ghida spre grădinile regale, uimitor decorate cu pergole înflorate și labirinturi înverzite, statui, fântâni, grote și iazuri cu pești decorative ce crează împreună imaginea și sentimentul prezenței într-un loc paradisiac – o temă adesea întâlnită în scrierile Coranului, în care paradisul este comparat cu o grădină.
Grădinile palatului sub stăpânirea islamică (secolul al X-lea)
Deși aveau și rol estetic și de relaxare, sub stăpânire islamică aceste grădinii au fost folosite la începuturile lor mai ales ca grădini de legume, care furnizau alimente proaspete membrilor curții. De asemenea, se cultivau plante aromatice și flori parfumate, se creșteau arbori pentru a forma modele geometrice, se foloseau bazinele de apă pe post de oglinzi și se instalau fântâni și tevi de apă pentru a crea și reda sunetele cristaline ale naturii. Toate acestea aveau ca scop trezirea și mângâierea tuturor simțurilor, de asemenea o temă des întâlnită în grădinile palatelor andaluze (vezi Alhambra, aici).
Schimbările aduse de cucerirea creștină și regele Carol a V-lea (secolele XIII-XVI)
În urma cucerii creștine, și în special după ce Carol al V-lea a devenit rege, amenajarea vechilor grădinii islamice a început să se schimbe în conformitate cu noile gusturi de la curte, puternic influențate de Renaștere. Astfel, au fost create grădini în stil italian, pavilioane și amenajări geometrice. Faimosul iaz Mercur și câteva dintre zonele principale de astăzi au fost construite în această perioadă.
Perioada barocă și nu numai (secolele XVII-XVIII)
În această perioadă au fost adăugate mai multe fântâni, statui și elemente ornamentale, dând grădinilor un aspect mai teatral.
Adăugiri din secolul al XX-lea
A fost introdusă Grădina Englezească, care a adus un stil diferit, dar s-a păstrat atmosfera liniștită, atât de prezentă și astăzi.
Iată câteva dintre atracțiile principale ale grădinilor, totodată repere importante pentru orientarea mai ușoară în interiorul acestora:
Iazul Mercurio (Estanque de Mercurio)
Scopul său inițial, atunci când a fost construit, în secolul al XVI-lea, era acela de a alimenta cu apă grădinile și fântânile decorative ale acestora. Astăzi, acest bazin supraînălțat, decorat în mijlocul său cu o statuie a lui Mercur, este una dintre principalele atracții ale grădinilor, mult fotografiată.
Grădina de Dans (Jardín de la Danza)
A fost construită de regele Pedro I și este cea mai mare dintre curțile renascentiste. Se află în fața fațadei sudice a Palatului Gotic, și este organizată pe două niveluri, cu un plan dreptunghiular cu ronduri de flori, conectate prin niște scări din secolul al XVIII-lea cu Iazul Mercurio și cu un pasaj prin care se accesează Băile Doña María. Fântâni decorative și bănci cu gresie azulejo crează alături de celelalate decorațiuni un decor pe cât de plăcut privirii, pe atât de relaxant. După cum îi spune și numele, acest spaiu era folosit, se pare, pentru sărbători, dans și alte activități distractive.
Grădina Troiană
Această curte manieristă de origine musulmană este izolată de alte grădini prin ziduri și printr-un etaj structurat într-o galerie cu colonade din marmură albă, cu arcade semicirculare și grotești, realizată de Vermondo Resta de la mijlocul secolului al XVI-lea. A fost cunoscută sub numele de Grădina Labirintului până în secolul al XVII-lea, când labirintul a fost îndepărtat și structura sa reorganizată. Fântâna a fost instalată în secolul al XVIII-lea.
Grădina galeră
Această grădină, care răspunde tipului de terasă în transeptul palatului, cu patru ronduri de flori cu vegetație, delimitează aproape întreaga fațadă sudică a Palatului Mudejar. Își datorează numele sculpturii a două nave față în față care pluteau pe un iaz monumental în secolul al XVIII-lea.
Grădina Prințului
Este cea mai veche dintre grădinile renascentiste, care iese în evidență prin frumusețea lejeră a portalului manierist cu trei secțiuni, cu arcade semicirculare, și prin ferestrele și galeria vitrată realizată de Lorenzo de Oviedo în secolul al XV-lea.
Grădina Doamnelor (Jardín de las Damas)
Acoperă cea mai mare suprafață din grădinile palatului Real Alcazar și este ușor de localizat, fiind situată în centrul grădinilor palatului. A fost creată în stil renascentist, în secolul al XVI-lea, cu ocazia nunții împăratului Carol al V-lea cu Isabela a Portugaliei. Grădina este organizată într-o rețea de opt straturi de flori dreptunghiulare și conține o serie de elemente decorative importante, cum ar fi:
Fântâna lui Neptun – reprezentată de o statuie de bronz a zeului Neptun, este înconjurată de opt straturi de flori geometrice și sitaută în centrul grădinii.
Galeria Grotescă – este o galerie supraînălțată, transformată dintr-un vechi zid almohad de către arhitectul italian Vermondo Resta, în secolul al XVII-lea. Galeria oferă vederi panoramice asupra întregii grădini.
Fântâna Faimei (Fuente de la Fama): Adăpostește singura orgă hidraulică din secolul al XVII-lea din Spania care încă funcționează, activându-se la fiecare oră fixă pentru a reda melodii prin presiunea apei.
Foișorul Leului (Mirador del León)
Este singurul care s-a păstrat dintre cele două construite de artistul Diego Martín de Orejuela în secolul al XVI-lea. Structura este asemănătoare unei capele, cu o nișă cu arc semicircular din țiglă și acoperită de o boltă emisferică. Chiar în fața foișorului se află o fântână decorată cu un leu de dimensiuni mici, care dă numele foișorului.
Alte repere arhitecturale importante ale Grădinilor Alcazar merită menționate aici, mai ales pentru vizitatorii care își propun trăirea unor experiențe culturale și artistice împlinitoare, mai profunde, și nu doar o trecere sau vizită îm fugă.
Pavilionul lui Carol al V-lea
A fost construit la mijlocul secolului al XVI-lea, în stil mudejar, fiind un exemplu remarcabil de îmbinare a stilurilor islamic și renascentist.
Grădina Poeților (Jardín de los Poetas)
A fost construită pe la mijlocul secolului XX, ca o intenție a curatorului palatului Alcazar, Joaquín Romero Murube, de a simboliza prin acest loc toate culturile care au influențat arhitectura Alcázarului, în special stilurile islamic, renascentist și romantic. Prin această grădină, arhitectul desemnat, Javier Winthuysen, a oferit un exemplu tipic de grădină seviliană.
Datorită frumuseții, diverității lor și îmbinării captivante de stiluri arhitecturale, dar și cadrului natural potrivit pe care îl oferă, grădinile palatului Real Alcazar au fost alese ca decor pentru mai multe episoade din serialul Games of Thrones. Este ceea ce a condus la o popularitate și mai mare a palatului și a grădinilor sale, și, implicit, la necesitatea de a achiziționa în avans biletele de vizitare, care se poate face și de aici.
Niciun comentariu