Alhambra, cu palatele sale uimitoare, dar mai ales cu grădinile admirabile ce le înconjoară, se cere a fi vizitat în voie, pășind în tihnă printre minunile sale, fără grabă, ori „compromisurile zilelor toride de vară”, lăsând timp locului sa-ți ofere tot ce are din plin mai frumos, pentru a trăi experiențe vizuale și emoții dintre cele mai înalte. Cel mai potrivit anotimp este desigur primăvara, când totul renaște și înflorește, iar cea mai potrivită lună este aprilie, căci mai departe de această lună temperaturile încep să crească si devin inconfortabile, greu de suportat. Primăvara, în luna aprilie, Alhambra cu grădinile sale fremătând a prospețime și primăvară este o imagine a Paradisului, căci acest loc pare să fi fost creat pentru a stimula și înălța toate simțurile.
Am ajuns în Granada și Alhambra, fremătând de curiozitate și entuziasm, într-o zi de mijloc de aprilie, însoțiți mereu pe autostradă de imaginea magnifică a Munților Sierra Nevada, cu crestele lor albe, încă înzăpezite. Navigatorul GPS ne-a condus cu precizie aproape de intrarea în fabulosul complex Alhambra, venind dinspre Vélez-Málaga, un orășel andaluz de pe Costa del Sol, care ne-a găzduit pentru câteva zile din vacanța noastră în Andaluzia. aflat în provincia Malaga, la aproximativ 40 km de Malaga și 100 de Granada.
O parcare mare, generoasă, ne-a întâmpinat printre portocali, acolo unde am putut lăsa mașina, la umbră și în siguranță, pe toată durata vizitei noastre.
Despre Alhambra
Alhambra este un complex de clădiri din orașul andaluz Granada, unul dintre cele mai importante monumente de arhitectura islamică din lume, care certifică prezența arabă în Spania, între secolele VIII-XV. Denumirea de „Alhambra” provine de la „Al Hamra”, care în arabă înseamnă „roșu”, cu referire la culoarea roșiatică a stâncilor pe care este construit complexul.
Alhambra a fost mai întâi fortăreață militară, apoi curte regală și reședință a monarhilor mauri din Granada, care s-au stabilit aici la mijlocul secolului al XIII-lea, după înființarea regatului nasrid și construirea primului palat, de către regele fondator Mohamed ibn Yusuf ibn Nasr. Alhambra a fost construită în principal între 1238 și 1358, pe un platou cu vedere la orașul Granada. Decorațiunile splendide din interior sunt atribuite lui Yūsuf I, unul dintre succesorii lui Mohamed ibn Yusuf ibn Nasr.
După expulzarea maurilor în 1492, interiorul a fost în mare parte șters și distrus, împreună cu mobilierul și multe alte însemne maure, acestea fiind înlocuite în timpul domniei lui Carol al V-lea, care a domnit în Spania sub numele de Carol I (1516–56). Acesta a reconstruit porțiuni din Alhambra în stil renascentist înlocuind o parte din construcțiile maure pentru a construi un palat italian proiectat de arhitectul spaniol Pedro Machuca, care studiase arhitectura în Italia, chiar sub îndrumarea marelui Michelangelo, în perioada petrecută de acesta la Roma.
Alhambra nu a fost ferită de-a lungul existenței sale de multe alte evenimente nefericite. O parte din turnurile sale au fost distruse în timpul Războiului Peninsular (1808–14). În 1821, un cutremur a provocat alte daune complexului. Un important program de reparații și reconstrucție a fost întreprins în 1828 de arhitectul José Contreras și susținut de regele Ferdinand al VII-lea, în anul 1830. Artiști din familia lui Contreras au continuat după moartea acestuia munca sa timp de aproape patru decenii, până la moartea lui Mariano Contreras Granja, în anul 1912, nepotul lui José Contreras. Lucrările suplimentare de restaurare și conservare au continuat până în secolul al XXI-lea.
Părțile ansamblului monumental Alhambra
Alhambra este un complex monumental împărțit în cinci zone importante, toate de o valoare artistică și estetică impresionantă, gândite și create pentru a uimi și impresiona privitorul. Acestea sunt: grădinile Generalife, Medina, Palatul Carol al V-lea, Palatele Nasrid și cetatea Alcazaba.
Grădinile Generalife
Intrarea în Alhambra, aflată în partea de est a ansamblului monumental, singura de altfel, tentează cei mai mulți vizitatori să înceapă turul de vizitare cu superbele grădini Generalife din apropierea intrării. Aceste grădini încântătoare au fost create pe vremea sultanilor din Granada ca loc de recreere pentru aceștia. Denumirea este oarecum bizară și greu descifrabilă. „Generalife” ar fi un derivat din cuvintele arăbești „jannat al-‘arīf„, care ar însemna Grădinile Arhitectului, cu referire la Dumnezeu (Allah), ca arhitect, creator al Universului. Totuși, după alte surse, Generalife ar însemna pur și simplu „Grădină” sau „Livadă principală”.
Recent refăcute, aceste grădini, alături de amfiteatrul de la intrare, care găzduiește în fiecare an unele dintre spectacolele Festivalului de Muzică și Dans, creează privitorului puternica impresie a prezenței într-un loc edenic.
Deși grădinile sunt mai tot timpul pline de turiști, pe aleile colorate, printre portocali, fântâni, ronduri înflorate, printre creneluri, pe sub arcade și terase superb decorate domnește o atmosferă discretă și tăcută, semn de uimire, admirație, respect și, poate, contemplare. Doar sunetul pașilor și murmure de uimire și admirație se aud împrejur din partea vizitatorilor, însoțit de ciripitul neobosit și înviorător al păsărilor de primăvară. Mai ales primăvara, atmosfera este aici una de paradis natural în sunet, imagine, miros și culoare. În luna aprilie și în plină primăvară, Alhambra mi s-a părut o ilustrare a ceea ce credem sau ne imaginăm a fi grădinile Paradisului.
Medina
Până la Războiul de Independență, cetatea Alhambra avea o zonă populată numită Medina, un fel de centru al vieții cetății, cu multe băi publice, cuptoare, ateliere, silozuri și cisterne și bineînțeles, case ale înalților funcționari, angajați și slujitori ai curții. Medina era ca un oraș plin de viață care servea nevoilor zilnice ale palatului și ale oamenilor care locuiau acolo. Strada principală a orașului, numită Calle Real (Strada Regală), traversa Alhambra de la est la vest, până lângă Puerta del Vino (Poarta Vinului), dincolo de care se află astăzi Plaza de los Aljibes și Alcazaba. O parte din acest traseu există și astăzi și păstrează încă urmele și chiar atmosfera vibrantă a orașului de altădată.
Pe lângă ruinele și fundațiile clădirilor vechi, se pot observa altele construite în timpul erei creștine. Una dintre aceste construcții, de dată mai recentă, este Biserica Santa María de La Encarnación sau Biserica Sf. Maria, aflată pe Calle Real și construită pe locul Marii Moschei din Alhambra, între 1581 și 1618. O altă construcție cu origini mai vechi (aprox. 1370) este Palatul Mănăstirii din San Francisco, un fost palat medieval nasrid transformat în mănăstire franciscană după ce spaniolii au cucerit Granada. Abandonată o perioadă îndelungată de timp și căzută în ruine, mănăstirea a fost reabilitată la începutul secolului XX, iar dina anul 1945 servește ca hotel de stat, sub denumirea de Parador de San Francisco.
Și astăzi Calle Real este intens circulată și plină de viață, dar de către turiștii care în drumul lor spre secțiunile și obiectivele de vest ale Alhambrei, pot întâlni în cale mici cafenele, prăvălii cu gustări și magazine generoase cu suvenire și chiar un hotel mai nou, pe lângă Parador de San Francisco.
Palatul Carol al V-lea
Uimitorul palat al lui Carol al V-lea a apărut din nevoia de oferi împăratului și familiei sale tot confortul vremii, întrucât Alcázarul, care era reședința sa de vară, nu reușea să facă acest lucru. Împăratul l-a însărcinat pe Pedro Machuca, cu studii de arhitectură în Italia și mare iubitor și cunoscător al Renașterii, construirea palatului chiar în sânul Alhambrei, pentru a se putea bucura de toate minunățiile sale. Începută în anul 1527, construcția palatului a fost finalizată abia în 1957 din cauza numeroaselor evenimente și obstacole întâmpinate de-a lungul timpului: lipsă de fonduri, răscoale care au oprit lucrările, neglijențe și defecte de construcție, etc. Acoperișul a fost adăugat abia în anul 1967. Din aceste motive, palatul nu a fost niciodată locuit de Carol al V-lea.
Palatul, de formă pătrată și având curtea centrală de formă circulară, reprezintă o remarcabilă lucrare a Renașterii în Spania, unică prin stil, nemaivăzută în altă parte. Fațadă principală are 63 de metri lățime și 17 metri înălțime, însă măreția acestei construcții în ochii privitorului său este dată de curtea circulară din centru, mai ales atunci când aceasta este privită de la înălțimea nivelului superior. În prezent, clădirea găzduiește și Muzeul Alhambra, la parter și Muzeul de Arte Frumoase din Granada, la nivelul superior.
Palatele Nasrid
Palatele Nasrid reprezintă cea mai populară și râvnită secțiune de către turiști din toată Alhambra, întrucât, fiind fosta reședință a regilor mauri, aici se află cele mai importante monumente și lucrări de arhitectură islamică din lume. Impresia pe care o lasă vizitatorilor este una a luxului și extravaganței, iar imaginea palatelor și a grădinilor sale una nepământeană. Din acest motiv, prețul biletelor de vizitare este ceva mai mare, iar vizitele se fac mai ales în tururi programate.
Incinta este formată din trei palate: Palatul Mexuar, Palatul lui Comares sau Yusuf I și Palatul Leilor sau Mohammed V. Mexuar era palatul din care regele se ocupa cu administrarea justiției și afacerile statului. Comares era reședința oficială a regelui, iar Palatul Leilor era o zonă privată care găzduia Haremul Regelui. Arhitectura celor trei palate și a grădinilor are o bogată simbolistică, cu elemente și decorațiuni de inspirație persană și musulmană. Apa este unul dintre elementele centrale, care unește grădinile palatelor cu arhitectura, cu „corpul” acestora. Apa reprezintă pregustarea paradisului, oaza nomadului, bucuria simțurilor și puritatea. Prin fântânile de marmură curge apă cristalină – apa vieții care dă bogăție și prospețime grădinii, frumusețe estetică și prosperitate. Apa simbolizează de asemenea generozitatea sultanului.
Alcazaba
Alcazaba (din arabă –al-qaṣabah, care înseamnă cetate) este o fortăreață militară aflată în capătul de vest al Alhambrei, cea mai veche parte care a supraviețuit din Alhambra, fiind construită de Muhammad I Ibn al-Ahmar, fondatorul dinastiei Nasrid, după 1238. Fortăreața a fost restaurată de numeroase ori, inclusiv pe parcursul secolului XX.
Unul dintre elementele importante ale construcției, și cel mai bine păstrat, este Torre de la Vela. Acesta are o însemnătate importantă, nu doar pentru Alcazaba, dar și pentru Alhambra și Granada, întrucât pe 2 ianuarie 1492, când Granada și Alhambra au fost predate monarhilor catolici, pe Torre de la Vela a fost înălțat steagul Castiliei. Pentru a păstra tradiția, Torre de la Vela are instalat și astăzi vechiul clopot care dădea de știre armatei atacurile invadatorilor sau anunța alte evenimente ale cetății. De asemenea, lângă turn sunt înălțate drapelul Uniunii Europene, alături de cel al Spaniei, Andaluziei și Granadei.
Priveliștile de pe zidurile și acoperișul fortăreței, cu Munții Sierra Nevada în depărtare, sunt uluitoare. Impresionante sunt și imaginile de la înălțime cu partea veche a orașului Granada.
O clădire remarcabilă prin arhitectura sa este și El Palacio del Partal sau Palatul Partal, construit în secolul al XIV-lea în timpul domniei lui Muhammad al III-lea, de asemenea membru al dinastiei nasrid. Construcția servea ca intrare monumentală principală în somptuosul complex și este considerată cea mai veche structură palațială care a supraviețuit din Alhambra.
Așadar, Alhambra, ca multe alte palate și grădini regale, este de vizitat mai ales primăvara, pentru a-i putea surprinde întreaga prospețime, strălucire și măreție. Bineînțeles, dacă iubești arta și frumosul, poți vizita Alhambra în orice anotimp. Cel mai probabil, nimic din ce vei găsi aici nu te va dezamăgi.
Mai multe informații despre Alhambra, inclusiv bilete on-line pentru vizitare, găsiți aici, pe site-ul oficial al complexului.
Niciun comentariu