Despre comuna Mălini, „Drumul Talienilor” și Mănăstirea Slatina este posibil să nu fi auzit prea multă lume, nici măcar vizitatorii obișnuiți ai meleagurilor bucovinene, cu mănăstirile și locurile lor pline de istorie, farmec și pitoresc, pe care le străbatem din Gura Humorului spre Vatra Dornei, sau invers, ori de câte ori vizităm zona de munte a județului Suceava.
Până prin 2019, știam despre Mălini din copilărie, de la școală, că este comuna natală a poetului Nicolae Labiș, dar nu aflasem încă despre frumusețea și tihna acestor locuri și a peisajelor sale, poate și pentru că pajiștile verzi și întinse, dealurile unduitoare și munții cu creste domoale ale comunei Mălini au reușit să rămână departe de turismul avântat, parcă pentru a se dedica doar celor care iubesc să admire și să contemple în liniște minunile muntelui și ale naturii.
„Drumul Talienilor”
După ce ai străbătut întreaga comună Mălini, cu satele Iesle, Mălini, Pâraie, Poiana Mărului și Văleni-Stânișoara, care îți ies în cale unul după altul, cu acareturile și gospodăriile lor specifice regiunii, peisajul se golește brusc de case, lăsând loc văilor verzi care se întind cât vezi cu ochii până spre poalele munților, unde verdele se schimbă chiar sub ochii tăi, mai ales primăvara, căpătând nuanțe mai închise datorită pădurilor de brazi care îmbracă munții domoli până spre creste.
Tot acest peisaj mirific este străbătut de o șosea îngustă care șerpuiește necontenit până spre Hanul Drumul Talienilor, aflat pe parte dreaptă a drumului, ca mai apoi șoseaua să dispară brusc în pădurea deasă. Este „Drumul Talienilor”, numit astfel după cum le spuneau localnicii („talieni”) muncitorilor italieni aduși aici de regele Carol I pentru a construi șoseaua, între anii 1902-1904. Drumul, care a făcut parte la origine dintr-un plan militar strategic și comercial, are astăzi un caracter turistic și unește comunele Mălini din județul Suceava și comuna Borca din județul Neamț, prin Pasul Stănișoara.
Recunosc, nu am mers niciodată până la capătul acestui drum, adică până în comuna nemțeană Borca, dar nu mă îndoiesc de frumusețea peisajelor pe care el le străbate, mai ales prin Pasul Stănișoara, aflat în inima munților și în cel mai înalt punct dintre toate pe care acest drum le parcurge.
Vizitele noastre aici s-au încheiat de fiecare dată la hanul de pe marginea drumului, un loc de popas, delicios și revigorant, cu bucate tradiționale, între care ciorbele, mai ales cea rădăuțeană, păstrăvul prăjit sau la grătar, din păstrăvăria proprie, papanașii sau vinul casei, dar și ambianța și cadrul natural îmbietoare și relaxante, vor face din Hanul Drumul Talienilor (informații și galerie foto, aici) o amintire de neuitat, o chemare mereu stăruitoare.
Mănăstirea Slatina – una dintre cele mai frumoase mănăstiri din România
Zilele trecute, în drum spre casă, am făcut din nou un mic ocol spre comuna Mălini din județul Suceava, dar, de data aceasta, nu am mai luat Drumul Talienilor, ci am virat dreapta spre comuna Slatina și mănăstirea cu același nume, pe care am descoperit-o cu mare încântare prin 2020.
Mănăstirea Slatina este o mănăstire ortodoxă de maici, ctitorie din anii 1553-1564 a domnitorului Alexandru Lăpușneanu. Biserica mănăstirii poartă hramul Schimbarea la Față, și pot spune, după cea de a doua vizită aici, că este una dintre cele mai frumoase mănăstiri mai puțin știute de pe teritoriul țării noastre. Numele mănăstirii, ca și cel al localității în care se află (Slatina), provine de la un izvor cu apă sărată (slatină) aflat în apropiere, care a secat în timp.
Am găsit și de data aceasta o neașteptată și tămăduitoare liniște. Doar freamătul copacilor bătrâni și umbroși, cu vântul jucându-se printre frunze, câteva voci șoptite și rugăciunea unei măicuțe ce umplea discret curtea mănăstirii prin difuzoarele dimprejur, erau tot ce puteai auzi într-o după-amiază însorită de sâmbătă, când alte lăcașuri de cult din zonă freamătă de vizitatori.
Ceea ce te surprinde la prima vedere este liniștea și discreția acestui loc, aproape gol și pustiu, în contrast cu celelalte mănăstiri cunoscute care se găsesc ceva mai încolo, începând cu Gura Humorului. Dar, dacă rămâi ceva mai mult aici, îți vei spune, probabil, că aceasta trebuie să fie atmosfera unei mănăstiri și, poate, discreția locului s-a păstrat dintotdeauna astfel cu voința măicuțelor și a celor care îl diriguiesc.
Poate aceasta este și explicația pentru care Mănăstirea Slatina rămâne în continuare în discreție, nefiind promovată pentru a deveni mai cunoscută, așa cum probabil un astfel de loc, atât de frumos, curat și îngrijit, înconjurat de un cadru natural încântător și cu o valoare istorică și artistică atât de importantă, ar merita să fie. Spre exemplu, nu se știe, chiar și printre puținii turiști și pelerini ai mănăstirii, că aici se află îngropat domnitorul Alexandru Lăpușneanu, împreună cu soția sa, Ruxandra, fiica lui Petru Rareș și cu două fete ale lui.
Sper ca această scurtă descriere să vă convingă să ajungeți cândva aici, dacă sunteți în căutarea unui loc în care să te oprești măcar pentru puțin, să te așezi cu răgaz, să te cufunzi în armonie, să meditezi, să contempli și să te rogi în liniște.
Mănăstirea Slatina se află la circa 28 km nord-vest de orașul Fălticeni și 25 km de Gura Humorului, într-o zonă împădurită de la poalele Munților Stânișoarei, pe valea pârâului Suha Mică. Acest lăcaș de cult, mai puțin cunoscut decât toate celelalte mănăstiri vestite din zonă, alături de comuna Mălini și Drumul Talienilor, ar putea să-i ofere vizitatorului acestor frumoase locuri o perspectivă nouă asupra turismului din zonă, oferindu-i alternative și mai multe opțiuni din care ar putea să aleagă, chiar și locuri mai tihnite, ferite de aglomerația și forfota turismului din ce în ce mai comercial și excesiv.
Niciun comentariu