Pentru cei mai mulți dintre noi, alegerea destinației este aspectul cel mai important în pregătirea unei vacanțe. Din această cauză, este și cel care dă cele mai mari bătăi de cap. Și totuși, dincolo de UNDE mergem într-o vacanță, adesea important este și cu ce, cu cine și mai ales CUM plecăm într-o vacanță.
Pregătirea bagajelor reprezintă momentul care dă startul vacanțelor. Ce punem în aceste bagaje, adică ce luăm cu noi pe drum și acolo unde mergem, este mai puțin important între toate aspectele care privesc pregătirea unei vacanțe. Asta dacă ne referim doar la lucrurile materiale pe care le luăm cu noi, nu și la dispoziția, starea de spirit cu care plecăm și călătorim, dar și la oamenii pe care îi avem alături. De multe ori, aceste „bagaje” se pot dovedi mai importante decât orice altceva pentru reușita unei vacanțe.
Bineînțeles, nu putem separa decât relativ toate aceste elemente. Adesea, banii pregătiți pentru o vacanță sau destinația aleasă fac, separat sau împreună, ca nimic altceva să nu mai conteze. Dacă destinația este cea visată dintotdeauna, putem trece ușor cu vederea orice, sau aproape orice. Ba, mai mult, totul va fi văzut în aceeași lumină magică, strălucitoare, adesea orbitoare, totul va părea la fel de măreț.
Ce facem însă cu surprizele neplăcute, cu întâmplările și lucrurile mărunte care apar pe drum, sau care ne ies în cale într-o vacanță, chiar și în „destinațiile visurilor noastre”?
„Bulibășeala” de la Balcic
În urmă cu mai mulți ani, într-o vizită la Balcic, în Bulgaria, rătăcind fără hărțile și tehnologia de astăzi pe străzile din vecinătate grădinilor Reginei, am întrebat la un moment dat un trecător unde se află intrarea în vestitele grădini. Deși noi am întrebat în engleză, bărbatul, „citindu-ne” de la distanță, probabil după numărul mașinii sau, poate, după alte „însemne”, ne-a răspuns în română. „Acolo, unde e bulibășeala aia!”, îmi amintesc că l-am auzit spunând, vizibil deranjat de imaginea acelui loc, poate prea deranjat și serios pentru cineva aflat în vacanță, așa cum părea a fi compatriotul nostru. În timp ce vorbea cu noi, arăta cu mâna spre un loc aglomerat și pestriț din apropiere, plin de dughene, chioșcuri și terase, tarabe și magazine cu haine și suvenire agățate și întinse peste tot, cam ca într-un mic talcioc sau bazar turcesc.
Grădinile Reginei Maria – Balcic, Bulgaria
Bulibășeala pe afară, măreție pe dinăuntru, asta am găsit atunci, pentru prima dată, la Balcic. Îmi amintesc și acum cât de impresionat și împlinit am fost de acea vizită, și cât de satisfăcut că bulibășeala de afară nu m-a orbit atât de tare încât să nu mai văd frumusețea dinăuntru.
De multe ori ne lăsăm atinși prea ușor de astfel de surprize neplăcute sau lucruri mărunte, uitând că suntem în vacanță. Sau, poate, „sensibilitatea” noastră ni se trage tocmai de aici – în vacanțele atât de așteptate vrem ca totul să fie sau să decurgă perfect, întocmai cu planificarea riguroasă și organizarea perfectă de acasă. Din această cauză, eventualele „abateri”, surprizele neplăcute și frustrările lor sunt foarte greu de tolerat. Asta ne împiedică să trecem cu vederea, să ne relaxăm și chiar să râdem, să facem haz de necaz de micile probleme, surprize și lucruri mărunte care ne ies aproape inevitabil în cale într-o vacanță sau călătorie.
Cel mai prețios bagaj
În general, vacanțele înseamnă evadare, deconectare, destindere, zâmbete și bună dispoziție, distracție, eliberare și uitare, uneori chiar și de sine, nu doar de problemele pe care le-am vrea lăsate acasă, bine încuiate pe undeva până la întoarcere. În cel mai prețios bagaj pe care îl luăm cu noi, toate acestea ar trebui să încapă la un loc sau pe primul loc. Tot în acest bagaj, bine ascunsă acolo într-un colț, ar fi nimerit să facem loc și unei doze mici de imprevizibil, mai ales că nu tot ce vine neanunțat și ne surprinde este neplăcut. După care, ar trebui să ne asigurăm că am luat cu noi banii, actele și celelalte lucruri. A, uitasem de muzică, playlist-ul preferat pentru drum ar trebui pus în același bagaj. Bineînțeles, și o carte, pentru cei care iubesc să citească în vacanțe și să călătorească printre rândurile unei cărți bune sau pe acordurile unei melodii preferate.
Deși entuziasmul nu ne lipsește aproape niciodată (altfel vacanțele ar fi de prisos!), este posibil ca acesta, sau o parte din el, să se piardă pe drum sau chiar la destinație, acolo unde ne pot aștepta și unele surprize neplăcute, precum „bulibășeala” de la Balcic, sau altele, care deși mici pot nărui totul, dacă le raportăm mereu la așteptările cu care am plecat de acasă. Astfel, drumul cu mașina e prea lung și obositor, la fel și așteptarea și aglomerația din aeroporturi, cozile de la muzee și alte atracții turistice sunt prea lungi, fie e prea cald, prea frig sau plouă când ne așteptam să fie soare, cazarea nu e cum trebuie, camera nu are balcon sau terasă, vedere la mare sau la munte, patul e pre mic sau scârțâie prea tare, internetul e slab, mâncarea din hotel nu e bună, iar personalul nu e chiar amabil, etc, etc. Stresul vacanței face parte din angrenaj, unii îl pot controla mai ușor, alții mai greu, sau chiar deloc. Ține și de personalitatea fiecăruia dintre noi, de felul fiecăruia de a fi.
Pe lângă aceste neajunsuri, mai mici sau mai mari, în vacanțe ne putem confrunta și cu mici întâmplări, incidente mărunte sau situații neprevăzute, altele decât cele prezentate mai sus, cărora le dăm de obicei mai multă importanță decât li s-ar cuveni, ori le luăm prea în serios în loc să râdem de ele, sau de noi, pur și simplu să facem haz de necaz. De fapt, acestea ar trebui să facă parte din farmecul vacanțelor noastre ca acele „mici aventuri de vacanță”, „surprize” și „improvizații” cu ajutorul cărora descoperim „ingredientul secret” al vacanțelor reușite, memorabile și de povestit, chiar și peste ani.
Spre exemplu, poți să te faci că ai pierdut sau uitat itinerariul de călătorie într-un anumit loc si să improvizezi „rătăcind” printr-un oraș, pe o stradă sau într-o piață faimoasă sau nu, lăsând locurile să te surprindă si să-ți scoată în cale ce au mai frumos. S-ar putea ca acest episod sau întâmplare să rămână în amintirea ta ca cel mai frumos moment dintr-o vacanță. Mi s-a întâmplat, nu o dată. Vechile și micile orașe italiene și grecești, mai ales, sunt astfel de locuri pe străzile sau prin piețele cărora te-ai putea „pierde” sau „rătăci”, fără să-ți dorești să fii găsit.
Străzi, străduțe și alei către mare – orașele grecești Rodos, Lindos, Monemvasia, Lefkada.
Străzi și străduțe din orașele italiene San Gimignano, Bergamo, Polignano a Mare, Pienza, Galipolli
Ori, dacă te apucă foamea, să intri la întâmplare într-un restaurat în care ulterior să nu-ți mai dorești niciodată să intri, dar de care să-ți amintești ca pe o întâmplare haioasă, amuzantă, a vacanței tale, pe care să o povestești prietenilor la întoarcere sau să o trăiești cu ei acolo, deci fără să o tratezi prea serios si să te plângi lumii întregi de necazul tău. Ni s-a întâmplat, chiar de mai multe ori, cel mai recent în micuțul și superbul orășel andaluz Ronda, acolo unde, în ciuda aparențelor, nu totul este perfect, așa cum probabil nici nu ar trebui să fie. Sau, să fii prins fără bilet la metrou, mai ales la metroul din Budapesta! Asta chiar ar fi o imprudență prea mare! Dar ce poveste haioasă de vacanță ar putea ieși! (veți găsi una aici).
Orășelul andaluz Ronda, despre care puteți citi aici
Dar câte astfel de întâmplări și aventuri de vacanță nu ar fi de povestit și câți dintre noi nu le-au trăit măcar o dată în vacanțe!? Dacă ne-am întâlni și am începe să povestim, probabil am călători kilometri întregi printre amintirile noastre, rememorând cu entuziasm, haz și nostalgie clipele care au contat cu adevărat în vacanțe. Privite astfel, vacanțele ne pot face să trăim revelator clipe în care viața ni se arată precum un foc de artificii gata să explodeze în culori vesele, strălucitoare. Atunci te întrebi dacă nu cumva ai trăit până acum închis într-o minciună abia ce ai aflat-o și dacă viața cu tot ce are ea mai frumos nu ți-a scăpat cumva printre degete, refuzând să te bucuri de lucrurile simple, căutând mereu o destinație sau o cale spre fericire tot mai îndepărtată, complicată, tot mai greu de atins.
Cunoscutului și banalului de acum îndemn de a „ieși din zona de confort”, i l-aș adăuga și pe acela de a renunța măcar în vacanțe să „fii cea mai bună versiune a ta”, adică de a nu te mai lua mereu în serios, de a râde măcar puțin de tine și de lucrurile prostești și mărunte pe care le faci sau îți ies în cale într-o vacanță. În locul unei versiuni cât mai bune, încearcă să fii versiunea ta din vacanță, adică una mai liberă, deconectată, exuberantă, veselă, chiar visătoare, optimistă. S-ar putea să ieși mai câștigat. Vacanțele chiar pot face asta, dacă îți dai voie și reușești să te eliberezi puțin și nu-ți mai strunești până la sufocare stima de sine. Bineînțeles, nu trebuie să te transformi într-un bufon, dar nici un rege trist nu trebuie să fii.
Dincolo de orice sfaturi, rețete, ponturi sau recomandări, există un secret al vacanțelor reușite pe care nimeni în afară noastră nu ni-l poate dezvălui și arăta mai bine. Acest „secret” este trăit revelator odată ce am pornit la drum, în vacanțe, călătorind spre sinele nostru, spre ceilalți.
Niciun comentariu