Vizităm unele obiective turistice atrași de măreția, frumusețea, eleganța lor, pentru ceea ce sunt ele în sine. Alte locuri ne captivează mai ales prin poveștile din spatele lor, pentru ceea ce trecutul și istoria le-au făcut să fie în ochii turiștilor, de-a lungul timpului. Sunt multe astfel de locuri turistice cunoscute și apreciate în lume tocmai datorită istoriei, evenimentelor, povestirilor și poveștilor, adevărate sau doar imaginate, pe care le-au lăsat în urma lor. Ceea ce știm despre evenimentele acestor locuri, despre întâmplările și poveștile lor, spuse sau scrise, fericite sau nu, adevărate sau inventate ori imaginate, ne captivează, ne ispitesc și fascinează, aprind dorința de a le vizita, de a fi acolo, chiar în mijlocul lor.
Știm că multe dintre aceste locuri nu au cunoscut de-a lungul istoriei evenimente, întâmplări tocmai fericite. Ele poartă chiar urmele unor destine cumplite, evenimente tragice, catastrofe, războaie, suferințe prin care au trecut semenii noștri de-a lungul istoriei. Este adevărat, mulți dintre noi călătoresc spre acestea pentru ceea ce ele au devenit și sunt astăzi și nu neapărat pentru trecutul lor. Dar câți alții nu sunt captivați, chemați și fascinați tocmai de acest trecut?
Chiar dacă aceste evenimente și întâmplări nefericite au fost reale, au existat cu adevărat, iar poveștile lor nefericite, chiar tragice, sunt cât se poate de reale, perioadele din istorie în care ele au fost consemnate sunt prea îndepărtate de noi pentru ca amintirea sau impactul lor să ne poată afecta dorința, curiozitatea de a le vedea, vizita și cunoaște. Dimpotrivă, oamenii, vizitatorii, cel mai adesea, devin sau se lasă fascinați de poveștile, întâmplările, evenimentele din trecut, indiferent care au fost sau cum au arătat acestea. Ei vor să vadă cu ochii lor, să simtă, să atingă, să trăiască experiențe palpabile, chiar să aibă „întâlniri” și trăiri senzaționale aparte, emoții și sentimente imaginate ca fiind autentice, similare sau cel puțin pe măsura, ori apropiate de experiențele celor care au luat parte la evenimente, care le-au trăit direct, „pe viu”.
Ne imaginăm astfel printre altele cum era să asiști din arena uriașă a Colosseum-ului la luptele dintre gladiatori, la tot spectacolul sângeros de atunci. Ne imaginăm, probabil, cum se simțeau, ce fel de trăiri experimentau cei prezenți, cu sau fără voia lor, la execuțiile publice din piețele marilor capitale și orașe turistice de astăzi, ca Veneția, Florența, Paris, Roma, etc.
Nu doar balconul și statuia Julietei din Verona primesc astăzi milioane de vizitatori fascinați de povestea de iubire a celor doi îndrăgostiți ai lui Shakespeare, dar și orașul antic dispărut Pompei, la fel și Colosseumul din Roma, piațete italiene precum Campo de’ Fiori, Piazza della Signoria, ca să dăm doar câteva exemple, sau cele franceze, ca Place de la Concorde din Paris, în care au avut loc numeroase execuții publice.
Dacă luăm marile orașe turistice ale Europei, vom găsi aproape pe fiecare stradă sau în fiecare piață celebră mărturii ale unor evenimente trecute nefericite, locuri în care au avut loc execuții publice, revoluții, revolte și alte astfel de evenimente tragice sau cu urmări nefericite, consemnate de istorie ca atare. Oricât de mult și în bine s-au schimbat aceste locuri de-a lungul timpului, ele rămân pentru totdeauna legate de trecutul lor. Cel puțin aparent, cu cât trecutul unui loc a fost mai tumultos și evenimentele sale mai răsunătoare, cu atât prezentul și viitorul acestuia vor fi mai ofertante turistic, vor atrage mai multă lume, vom avea mai mulți vizitatori fascinați și dornici de întoarceri și călătorii în trecut.
Acest trecut îndepărtat, adesea nefericit, tragic și sângeros, relevă vizitatorului de astăzi o altfel de poveste sau percepție, una care atrage, impresionează și captivează, mai mult decât întristează, trezește compasiune sau indignare, ură sau revoltă. Felul în care ne raportăm astăzi la unele evenimente din trecut, percepțiile noastre de acum fac din aceste locuri atracțiile turistice faimoase de astăzi. Probabil, nu foarte mulți dintre vizitatorii Colosseum-ului sunt „mișcați” astăzi de faptul că aici au murit în urmă cu peste 2000 de ani mulți oameni. Acele evenimente sunt prea îndepărtate în timp de noi pentru ca să le privim altfel decât captivați și fascinați.
Și totuși, deși încântă, uimește și fascinează astăzi prin ceea ce este, dar mai ales prin ceea știm că a fost la vremea sa această grandioasă construcție romană, Colosseum a fost locul celor mai sângeroase și cumplite crime cu spectatori. Peste un milion de oameni și-au pierdut viața aici și peste un milion de animale au fost ucise.
Tot în Roma se află piața Campo de’ Fiori, un loc foarte vizitat și pentru că aici se afla statuia lui Giordano Bruno, teolog și filosof italian din perioada Renașterii. Acesta a fost condamnat la moarte de Inchiziție pentru ideile sale și executat în anul 1600. Statuia lui Giordano Bruno se înalță astăzi în piața Campo de’ Fiori, exact pe locul în care acesta a fost ars pe rug.
Rămânând în Italia, dar mutându-ne ceva mai la nord, în Florența, capitala Toscanei, vom regăsi în oraș cel puțin un loc care a fost scena unor întâmplări sau evenimente nefericite. În frumoasa Piazza della Signoria, în care se afla unele dintre cele mai frumoase clădiri, monumente și edificii ale orașului, trecătorii mai atenți pot observa în pavajul pieței o placă rotundă de marmură care marchează locul în care Girolamo Savonarola, un călugăr și predicator dominican, figură foarte importantă în istoria Florenței, a fost spânzurat și apoi ars, pe 23 mai 1498.
Turnul Londrei, unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din capitala Angliei și a Regatului Unit, consemnează pe lângă alte evenimente și istorisiri nefericite – pedepse, execuții și condamnări la moarte – povestea tragică a Annei Boleyn, regină a Angliei și a doua soție a regelui Henric al VIII-lea. Acuzată de înaltă trădare de Henric al VIII-lea doar pentru a o îndepărta pentru că nu-i putea naște regelui un moștenitor, Anna Boleyn este condamnată pe nedrept la moarte și executată prin decapitare chiar în curtea turnului, sub privirile mulțimii venită ca la circ, dar consternată când capul reginei ajunge într-un coș cu paie, cu buzele încă murmurând o rugăciune începută cu câteva clipe înainte de lovitura fatală a călăului. Unul dintre cele mai căutate locuri de către vizitatori este astăzi cel în care s-a aflat eșafodul pe care a fost executată regina.
Ne mutăm în Franța, la Paris, unde aflăm că frumoasa, imensa și atât de vizitata piață Place de la Concorde a fost cândva locul celor mai multe (peste o mie) și răsunătoare execuții publice consemnate de istorie. Numai în timpul Revoluției franceze, aici au fost ghilotinați printre alții Ludovic al XVI-lea al Franței, soția acestuia, Regina Maria Antoaneta, Charlotte Corday, Madame du Barry, Camille Desmoulins.
Dar poate locul care atrage cei mai mulți turiști impresionați de povestea sa petrecută cu mai bine de 2000 de ani în urmă este orașul roman antic Pompei. Astăzi, un muzeu în aer liber, Pompei a fost un oraș antic în regiunea Campania din sudul Italiei, dispărut de fata pământului în anul 79 d. Hr, în urma erupției vulcanului Vezuviu. Atunci, într-o zi liniștită de vară târzie, pe 22 august, la ora 13.00, așa cum au calculat și interpretat istoricii calendarul roman, Vezuviul s-a trezit violent după un somn neîntrerupt de.. 800 de ani acoperind întregul oraș cu cenușă, omorând 2000 de suflete, făcând ca un oraș prosper la acea vreme să dispară cu totul.
Ruinele orașului au fost descoperite întâmplător spre sfârșitul secolului al XVI-lea. De atunci, orașul foarte bine conservat cu tot ce i-a aparținut: clădirile, grădinile, amfiteatrele, piațetele, oamenii și animalele, etc., continuă să fie scos la suprafață, o dată la câțiva ani o altă mare descoperire fiind anunțată de arheologi.
Pompei a cunoscut o perioadă de prosperitate maximă după secolul I și până în anul 79. d. Hr., când a dispărut fiind acoperit în întregime de erupția vulcanului Vezuviu. Imperiul Roman se afla la apogeul existenței sale, perioadă în care au fost realizate și unele dintre marile capodopere arhitecturale lăsate moștenire omenirii. În anul 80 d.Hr, la un an după erupția Vezuviului, la Roma este construit marele Colosseum. Tot la Roma, în jurul anului 126 d. Hr., împăratul Hadrian reconstruiește magnificul Panteon.
Sunt doar câteva exemple dintre numeroasele locuri turistice care ne atrag și fascinează astăzi, în ciuda trecutului lor sau tocmai datorită acestuia Probabil vom spune că nu trecutul lor a făcut din aceste locuri obiectivele turistice de succes de astăzi. Vom admite poate în schimb că acesta ne-a influențat atât cât să ne facă să vizităm un obiectiv turistic în detrimentul altuia, răspunzând unei atracții ce ni s-a părut „irezistibilă” și „inexplicabilă”.
Niciun comentariu