Deși gusturile și experiențele noastre de călătorie sunt în general diferite, când vine vorba de cele mai vizitate și faimoase obiective turistice ale lumii, toți suntem de acord care sunt acestea. În plus, toți sau cei mai mulți dintre noi am vrea să le vizităm măcar o dată în viață, fie și din pură curiozitate. Mare parte din aceste destinații turistice vestite în întreaga lume, care primesc milioane de vizitatori în fiecare an, se găsesc în Europa și, probabil și din acest motiv, pe listele și planurile de călătorii și vacanțe ale multora dintre noi.
Iată 6 dintre atracțiile turistice vestite ale lumii care se găsesc în tări din Europa și care și-au câștigat prestigiul de destinație turistică faimoasă în lume, în primul rând datorită numărului mare de vizitatorii înregistrat în fiecare an. Mulți dintre noi le știm din filme, emisuni și documentare tv, cărți, fotografii, albume și cărți poștale, calendare și postere, jurnale, cărți și articole de călătorii, etc., visând poate că vom ajunge cândva acolo, în mijlocul lor pentru a le descoperi fascinați în realitate.
1. Turnul Eiffel – Paris, Franța
Simbol al Parisului și al Franței, acest turn din oțel înalt de 320 m în înălțime și cu o greutate de peste 10.000 de tone este, probabil, cea mai cunoscută construcție din lume. Construit de inginerul francez Gustave Eiffel și compania sa (Eiffel și Co), dar conceput și brevetat de alți trei ingineri constructori francezi (Emile Nouguier, Muarice Koechlin și Stephen Sauvestre), turnul a fost inaugurat la 31 martie 1889, după doi ani de muncă asiduă, în care 300 de muncitori au unit 18.038 de piese de oțel pudlat. La 6 mai, în același an. turnul a fost deschis publicului larg, fiind considerat la acea dată cea mai înaltă clădire din lume.
Până în 2019, turnul pentru a cărei întreținere este nevoie de 50 tone de vopsea maro închis, la fiecare 7 ani, primea în jur de 7 milioane de vizitatori anual. Accesul publicului în turn, care este deschis pe tot parcursul anului, se face pe scări și cu liftul, la nivelurile 2 și 3, și doar cu liptul la nivelul 3, ultimul și cel mai înalt al turnului. Turnul Eiffel, cu imaginea sa iconica fascinează parcă dintoteauna milioane de oameni de pe întreg mapamondul, fiind un simbol și reper important pentru turismul de pretutindeni.
Turnul este ales frecvent ca locație și decor de film, a fost și este sursă de inspiratie pentru mulți artiști, care redau în operele lor atmosfera romantică a Parisului cu nelipsitul turn apărând în prim plan sau în fundal, în filme, cărți, fotografii, cântece, picturi, etc. Una dintre imaginile des întâlnite în filmele hollywoodiene redă turnul aparând mereu în fundal într-o priveliște romantică și incântătoare de la o fereastră pariziană. Este doar una dintre imaginile cu care Parisul și simbolul său, Turnul Eiffel, ne-a făcut dintotdeauna să visăm, să suspinăm, să ne îndrăgostim și să iubim…vacanțele și călătoriile.
2. Colosseum – Roma, Italia
Deși este împânzită de comori, Roma este căutată și vizitată de turiștii din întreaga lume mai ales pentru simbolul sau, impresionantul Colosseum. Se estimează că numai în anul 2019, Colosseumul a fost vizitat de 7,4 milioane de persoane. Cea mai populară destinație turistică a Romei și a Italiei, probabil și una dintre cele mai vizitate din lume, Colosseum a fost cândva simbolul puterii și măreției Imperiului Roman, imagine care se păstrează și astăzi și care atrage într-o bună măsură mulțimile de turiști. Dacă toate drumurile duceau cândva la Roma, astăzi toate drumurile din Roma par să ducă aici, în Piazza del Colosseo, locul în care se înalță și veghează maiestuos asupra Romei, de aproape 2000 de ani, impresionantul monument, cu care Cetatea Eternă este cel mai des asociată.
Amfiteatrul, supranumit Colosseum datorită locului în care a fost construit, aproape de Colosul lui Nero, existent la acea vreme, a fost comandat de Împăratul Vespasian în anul 72 e. n. pentru a găzdui jocurile brutale, dar populare ale gladiatorilor, precum și lupte dintre animale. Mai multe informații despre Colosseum găsiți aici.
3. Alhambra – Granada, Spania
Alhambra este un complex de clădiri, unul dintre cele mai importante monumente de arhitectura islamică din lume, care certifică prezența arabă în Spania, între secolele VIII-XV. Între clădirile importante ale acestui ansamblu, care domină de la înălțime orașul spaniol Granada, se distinge Palatul Alhambra, o impresionanta creație a arhitecturii și culturii musulmane. Denumirea de „Alhambra” provine de la „Al Hamra” , care în arabă înseamnă „roșu”, cu referire la culoarea roșiatică a stâncilor pe care este construit palatul. Cu exteriorul mai degrabă sobru și puțin impresionant, acest ansamblu de clădiri atrage mai degrabă cu interiorul său care este pur și simplu fascinant, bazat pe trei componente ale artei arabe clasice: caligrafia, decorarea florală stilizată, și motive geometrice.
4. Mont Saint-Michel, Franța
La aproape 300 km de Paris, între Normandia și Bretania se află Mont Saint Michel, unul dintre cele cele mai vizitate locuri din Franța – 3.200.000 de vizitatori anual, înainte de pandemie. Cei mai mulți vizitatori sosesc aici de peste tot din lume pentru a fi martorii unui fenomen spectaculos și mai rar întâlnit în Europa continentală, atunci cand datorită mareelor, Mont Saint Michel devine insulă, în timpul fluxului, legătura cu teritoriul continental fiind întreruptă, și peninsulă în timpul refluxului, accesul spre Saint Michel fiind posibil datorită unei fâșii de nisip care iese de sub ape.
Poziționat la granița dintre Normandia și Bretania, Mont-Saint-Michel a fost atât un loc de trecere, cât și o fortăreață pentru Ducatul Normandiei A jucat un rol important în istoria Franței fiind singurul loc care nu a putut fi cucerit de armatele engleze în timpul „Războiului de 100 de ani”. Începuturile acestui loc sunt legate de legenda potrivit căreia într-o noapte de octombrie a anului 708, Sfântul Arhanghel Mihail i s-ar fi arătat în vis episcopului Aubert de la Avranches poruncindu-i să îi construiască un sanctuar, pe munte, în mijlocul golfului. Pe această insulă, chiar în vârful său se înalță astăzi Abbaye du Mont-Saint-Michel, mănăstirea cu care acest loc este cel mai des asociat.
Mont Saint Michel este o insulă stâncoasă înaltă de 78 m înălțime și cu perimetru de 900, înconjurată de un golf uimitor datorită fenomenului spectaculos descris mai sus. Călătorului, Mont Saint Michel i se înfățișează din depărtare ca o mică piramidă stâncoasă înconjurată de o întindere netedă nesfârșită ce capătă claritate pe măsură vizitatorul se apropie făcand ca locul să fie deslușit în detalii o dată ce a ajuns în mijlocul său. Aici, călătorul va găsi o mică așezare, un sătuc vechi fortificat, înconjurat de ziduri groase de apărare ce adună între ele un mănunchi de case și clădiri vechi din piatră, din alte vremuri, în care mai trăiesc 44 de suflete.
Străduțe și scări înalte urcă abrupt catre vârful acestei stanci, acolo unde se află Mănăstirea Mont Saint-Michel (Abbaye du Mont-Saint-Michel, o mănăstire fortificată, ridicată începând cu secolul al VIII-lea, până prin secolele al XII-lea și al XIV-lea), ce poate fi observată din depărtare datorită turnului cu vârf subțire și ascuțit. Accesul turiștilor care vin să viziteze în fiecare an în număr foarte mare Mont Saint Michel se face printr-o șosea ridicată care asigură de câtiva ani legătura permanentă cu țărmul Bretaniei.
5. Panteonul – Roma, Italia
În Piazza della Rotonda din Roma se află Panteonul, una dintre cele mai mari capodopere arhitecturale și inginerești ale Romei antice și unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din Europa și din lume. Pentru privitorul de rând, și nu numai, înfățișarea acestei contrucții este copleșitoare și ar putea părea imposibilă pentru vremurile în care a fost ridicată. Și totuși, în anul 125 e.n. sub conducerea împaratului Hadrian a fost construit acest „Templu al tuturor zeilor”, așa cum a fost conceput și numit inițial, ca templu închinat celor mai imortanți 12 zei clasici.
Panteonul este cel mai bine păstrat monument al Romei Antice, fiind și astăzi, cu domul său elegant semisferic, un reper important al orașului de pe râul Tibru. Deasupra porticului sușținut de 16 coloane din granit roz și gri, pe friză, poate fi observat numele lui Marcus Agrippa, ginerele împăratului Augustus, care a construit Panteonul original în anul 27 î.e.n. Fiind distrus în urma unui incendiu, împăratul Hadrian l-a construit din nou pe același loc, în anul 125 e.n. Modest din fire, Hadrian a păstrat numele lui Marcus Agrippa pe friză, așa cum se poat observa și astăzi.
În secolul VII, clădirea a fost transformată dintr-un templu păgân în biserica Sfânta Maria a Martirilor, denumire și utilitate care se păstrează și astăzi. Se crede că această transformare a salvat templul de la distrugerea sa în totalitate. Chiar și așa, grinzile din bronz care au decorat cândva intrarea au fost luate de Papa Urban al VIII-lea (din familia Berberini), pentru a construi Baldachinul proiectat de Bernini pentru înaltul altar din Bazilica Sf, Petru de la Vatican. Gestul papei a dat naștere zicalei: „Ce n-au făcut barbarii, a făcut familia Barberini”.
Dacă la exterior, Panteonul impresionează prin forma semisferică a domului, dar și prin aspectul foarte bine conservat al întregii construcții, adevărata sa măreție se dezvăluie vizitatorului o dată cu primii pași în interior, când toate privirile sunt atrase de extraordinarul dom casetat.
Cu diametrul și înălțimea de 43 m, acestă cupolă spectaculoasă are în mijlocul său o fereastră circulară (oculus) cu diametrul de 9 m, prin care în zilele senine pătrund razele soarelui. Având în vedere că zidurile acestei construcții pe care este așezată și imensa cupolă nu se sprijină pe coloane sau stâlpi de susținere, ci pe propria lor grosime (6 m la bază), Panteonul este considerat o capodopere inginerească greu de egalat chiar și în zilele noastre. În interiorul Panteonului se află mormintele în stil renascenstist ale lui Rafael, ale arhitectului Baldassarre Petruzzi, precum ale primului rege al Italiei, Vittorio Emanuele.
6. Sagrada Familia – Barcelona, Spania
Deși neterminată, din anul 1882 de când s-au început lucrările, urmând proiectul original al arhitectului Antonio Gaudi, care a lucrat la această construcție grandioasă până la moartea sa, în anul 1926, când a fost lovit de un tramvai in timp ce traversa strada, Sagrada Familia pare, la exterior, dar mai ales la interior, desăvârșită, o minune a artei, o capodoperă a măiestriei inginerești.
Biserica, cu o înfățișare impresionantă, unică, atât la exterior, cât și la interior, este un simbol al Barcelonei și domină capitala Cataloniei cu cele 18 turnuri ale sale. În ordinea înălțimii, acestea reprezintă pe cei 12 apostoli, cei 4 envagheliști, Sfânta Fecioară și, cel mai înalt turn, pe Isus Hristos. Încă de la conceperea construcției, Antonio Gaudi a fost foarte atent cu opera sa. El a dorit ca înălțimea totală a bisericii (173 m) să fie mai mică cu 1 m de cât cea a unui deal de lângă Barcelona considerând că lucrarea sa nu trebuie să o întreacă pe cea a lui Dumnezeu.
Sagrada Familia, una dintre cele mai vizitate atracii turistice din lume, cu aproape 10 milioane de vizitatori în fiecare an, atrage mai ales prin originalitate și măreția construcției sale, în mare parte rodul talentului și imaginației lui Antonio Gaudi, care a lucrat peste 40 de ani la acest proiect, ultimii 15 fiind dedicați în exlusivitate acestuia.
Biserica, construită exclusiv din donații, impresionează la exterior cu cele trei fațade ale sale: a Nașterii (spre est), a Gloriei (spre sud) și a Patimilor (spre vest). Fațada Nașterii, care celebrează nașterea lui Iisus, este cunoscută și sub denumirea de fațada Vieții sau a Bucuriei ori a Crăciunului, iar sculpturile de aici sunt inspirate din capitolele din Biblie referitoare la copilăria lui Iisus. Fațada Patimii este denumită astfel după Patimile lui Iisus, respectiv, durerea, sacrificiul și moartea, toate reprezentate prin sculpturi dramatice realizate pe această fațadă. Ca și celelalte fațade, Fațada Patimii are trei intrări, ce reprezintă mila, speranța și credința, și 4 turnuri.
Fațada Gloriei este principala fațadă a Sagrada Familia în care va fi intrarea principală a bisericii, atunci când aceasta va fi complet terminată. Denumirea simbolizează originile omului, problemele sale, drumurile pe care le va urma și scopul acestuia, toate redate prin sculpturile de pe această fațadă. Si aceasta fațadă are tot trei intrări, una principală și doua laterale, dar și o galerie exterioară cu 7 coloane ce simbolizează cele 7 daruri ale Sfântului Duh.
Interiorul bisericii uimește cu adevărat prin ingeniozitatea formelor abstracte inspirate în mare parte din natură și transpuse cu măiestrie în ceea ce parea fi a fi opera unui geniu creator, cel al arhitectului spaniol Antonio Gaudi.
Anul estimat pentru finalizarea Sagrada Familia este 2026, deși inițial, la începutul secolului 20, cu tehnicile de construcție de atunci, se preconiza un termen de câteva sute de ani. După cum ar fi comentat Gaudi la un moment dat: „Clientul meu nu se grăbește”.
Niciun comentariu