Contemplând vara, cu zilele ei lungi și călduroase, cu vacanțele, repaosul, ritmul lent și starea ușoară a lucrurilor și a noastră, de relaxare și beatitudine, chiar în ciuda extremelor sale tumultoase, te vei păcăli, poate, simțind că în acest anotimp trăiești (în afara vacanțelor) mai puțin intens și încărcată de sens și culoare, o viața care poate părea cuprinsă de rutină și monotonie.
Cu cât se prelungește mai mult, vara nesfârșită pare sfâșietoare și parcă ai vrea să plece pentru că tot ce ți-a dat îți este de ajuns. August, mai ales spre capătul său, este așteptat uneori pentru a dezlega vara toridă și a o lăsa să plece, nu fără regrete, amintiri, emoții și clipe care au contat și vor rămâne un timp, până când vara se va întoarce iar și iar cu ale sale noi începuturi.
Dar, contemplând vara, vei descoperi alte chipuri sub care aceasta se arată, nu atât de înflăcărată, ci mai degrabă tăcută, discretă, încântătoare. Ascunse printre sunete, mirosuri și culori (revelatoare), aceste chipuri sunt descoperite atunci când noaptea te invită la contemplare și admirație. Astfel de minuni ale verii, paradoxal, pot fi văzute, simțite și trăite mai bine în liniștea, tihna și întunericul nopții decât în tumultul și lumina adesea “orbitoare” a zilei.
Există un spectacol tăcut al nopților de vară, la care nu poți lua parte decât la fel de tăcut, poate doar cu timide surâsuri de încântare și admirație. Fiecare lună de vară ne delectează cu ceva aparte, mai ales la ore târzii, atunci când liniștea și odihna nopții cuprind pământul, iar natura își poate spune în tihnă poveștile de seară, în șoapte, sunete discrete și imagini strălucitoare.
Iunie ne încântă simțurile cu parfumul amețitor de tei ce coboară peste sate și orașe făcându-și loc la ore târzii din noapte în casele noastre prin ferestrele “uitate” deschise, când seara închide și cel din urmă ochi de lumină, lăsând întunericului tainic această frumusețe nevăzută, doar auzită, intuită.
Când iunie pleacă, nu fără a lăsa în urma sa firave urme ale parfumului de tei, iulie preschimbă mireasma nopții în parfum de iarbă proaspăt cosită și de fân, purtându-ne printre amintirile dulci ale copilăriei, în vremea vacanțelor lungi de vară.
În august, mireasma suavă a Reginei nopții se revarsă peste nopțile mai răcoroase, în acordurile minunate ale corurilor de greieri care înveselesc noaptea ca în nici o altă lună de vară. Când ploile de august binecuvântează în sfârșit pământul uscat, mirosul de ploaie și de praf umed al nopților îți smulg dorința ca vara să mai rămână puțin, cerând îngăduință toamnei să mai întârzie.
Poate doar roua dimineților de vară târzie ce-ți picură în suflet lacrimi de bucurie din razele plăpânde ale răsăritului ar putea să aducă mai multă împlinire. Sau, poate, spectacolul strălucitor și tainic al bolții înstelate, ori luna mare cât un felinar luminând cerul și pământul ți-ar putea ghida mai bine pașii spre…fericire.
Îngăduie-ti, deci, o clipă de fericire simplă, pentru „o noapte liniștită!”, cu „vise frumoase!” și….. „un somn cât mai dulce!”.
Niciun comentariu