Barcelona este, poate, cel mai turistic oraș al Europei, nu doar datorită multitudinii și diversității obiectivelor turistice pe care le vei găsi aici, dar și atmosferei calde și vibrante, prietenoase și primitoare cu care orașul te întâmpină și te poartă printre toate atracțiile sale.
Și totuși, cu Barcelona nu a fost „dragoste la prima vedere”, așa cum îmi imaginam pe drum și chiar cu mult înainte de a sosi în „Orașul lui Gaudi”. Poate a fost mai bine așa, căci un oraș care te cucerește de la prima vedere, te poate „orbi” pentru tot ce-ți mai are de arătat, pentru tot ce mai este de descoperit.
De fapt, primul contact cu Barcelona, mai exact cu una dintre atracțiile sale faimoase – Sagrada Familia, uimitoarea și fascinanta biserică a lui Antoni Gaudi, mi-a amintit de o întâmplare petrecută cu ani în urmă în Bulgaria, la Balcic. Rătăcind pe străduțele lăturalnice și întortocheate în căutarea intrării în vestitele grădini, am întrebat la întâmplare un trecător unde este intrarea în grădini. „Acolo, unde e bulibășeala aia!” ni s-a răspuns, cu gesturi de lehamite și nemulțumire. Bulibășeala pe afară, măreție pe dinăuntru, asta am găsit atunci, pentru prima dată la Balcic, cam așa a fost și la Sagrada Familia.
Ca orice mare oraș turistic, mai tot timpul plin, sufocat de vizitatori, și în Barcelona vei găsi cel puțin un loc sau o parte a orașului mai puțin frumoasă, neprimitoare, chiar urâtă, ștearsă, respingătoare, aproape sordidă. De obicei, locurile care atrag cei mai mulți turiști, ajung la un moment dat astfel, capătă această imagine, înfățișare și atmosferă în care nu ai vrea să te afli. Am întâlnit-o la Roma, în jurul Vaticanului, acolo unde cerșetorii și gunoaiele se amestecau ireal printre turiști.
Aglomerația, cerșetorii, gunoaiele purtate de vânt din pubelele umplute ochi spre înaltul turnurilor lui Gaudi, mirosurile înțepătoare, chioșcurile și tarabele cu haine și tot felul de lucruri kitschoase atârnând ca într-o piață sau talcioc, comercianții africani ambulanți cu carpetele întinse la vedere ca într-un bazar turcesc, iată o imagine cu care nu ne așteptam să ne întâmpine Barcelona, cu atât mai puțin sacra și venerata Sagrada Familia.
Dar prima impresie NU contează întotdeauna, sau nu este la fel de importantă atunci când călătorim, cel puțin nu atât de importantă ca atunci când cunoști o persoană, spre exemplu (iar dacă prima impresie îți amintește de ceva sau de cineva neplăcut, acea persoană nu va avea nicio „șansă de reabilitare” în fața ta). Ar fi greșit și în dezavantajul nostru să ne ghidăm după aceasta, mai ales atunci când călătorim într-un loc sau oraș necunoscut, sau văzut pentru prima dată cu ochii noștri. De obicei, avem nevoie de câteva ore, de o zi sau chiar mai multe, pentru a ne acomoda ca turiști într-un oraș în care am sosit pentru prima dată, doar ca să-l vizităm. Dacă, totuși, acesta ne-a cucerit de la primii pași, atunci am nimerit chiar unde ne doream sau căutam să fim.
De multe ori judecăm sau apreciem superficial (sau după aparențe) nu doar oamenii, dar și ceea ce vizităm într-o vacanță, o atracție turistică sau alta, doar după felul în care aceasta (se) arată sau prezintă pe afară, mulțumindu-ne cu atât, fără să îndrăznim șă intrăm, să descoperim, să contemplăm, să înțelegem dinăuntru și dinlăuntrul nostru. Barcelona poate fi o surpriză neplăcută dacă o judeci și o vezi doar pe afară. Nu e doar cazul Barcelonei. Mulți se vor plânge doar de aglomerație, căldură și gunoaie. În plus, comerțul și vânzoleala din jurul unor „biserici turistice” nu mai surprinde de mult pe nimeni, deși s-ar putea face foarte bine turism și fără comerț stradal ambulant.
Dacă vrei să înțelegi ceva din Barcelona trebuie să pătrunzi in inima, cultura și istoria ei, să o vezi și vizitezi „dinăuntru”. Altfel, nu vei înțelege de ce Barcelona este atât de apreciată și vizitată, de ce este numită orașul lui Gaudi, de ce Gaudi a fost un revoluționar, un geniu, un artist desăvârșit, un vizionar, un autor de mari capodopere.
Bineînțeles, Barcelona nu înseamnă doar Gaudi, deși cele mai importante atracții ale orașului sunt legate de numele său. De aceea, dacă ai ales să vizitezi Barcelona se presupune că nu ești total străin de artă și cu atât mai puțin de cea a lui Gaudi. E adevărat că de multe ori mergem unde merge toată lumea și ne alegem destinațiile turistice după cât de populare sunt acestea și nu după cât de mult ni se potrivesc. De aceea vom întâlni turiști care vor spune că nu s-au simțit bine în Florența sau nu nu le-a plăcut în Veneția, Roma sau alte orașe italiene ale artei pentru că….”nu a fost bună mâncarea”.
Revenind la Sagrada Familia, după imaginea exterioară cam dezamăgitoare a catedralei, odată ce pășești în interiorul său, raiul parcă ți se arată în fața ochilor, tot ce ai visat sau imaginat este acolo, în toată splendoarea, măreția și strălucirea acestei creații unice. Dacă vei începe vizita în Barcelona cu interiorul bisericii Sagrada Familia, este posibil ca această imagine să te însoțească și să te inspire în toată Barcelona, căci tot ce vei vedea de acum înainte este măreț, impresionant, uimitor și memorabil.
Probabil nimic nu se compară cu extraordinarul sentiment de libertate pe care ți-l dau călătoriile, de noutate, descoperire și cucerire fascinantă a noului și necunoscutului, atunci când mintea si sufletul zburdă dezlănțuite departe de casă, printre oameni, culturi, lumi și spații nemaivăzute sau nemaiîntâlnite. Barcelona poate împlini acest sentiment, poate mai mult decât reușesc să o facă alte orașe.
Iată câteva repere pentru o vizită inspirată în „Orașul lui Gaudi”:
Niciun comentariu