„Coperta” drumului este neagră, fără nimic impresionant. Suntem în Ardales, lângă restaurantul El Kiosko. Un mic indicator ne invită într-un tunel în care nu vedem nimic decât luminile de la nivelul podelei. Aproape totul e negru, dar tunelul ne scutește aproape 30 minute de mers, ceea ce nu este de refuzat la un drum de aproape 8 km.
Tunelul se deschide într-o pădure de pini de stejari prin care străbatem aproape 1,5 km până la stația de control intrare. O mulțime mare de turiști se îndreaptă spre acel punct, ușor grăbiți și în liniște, ca într-o procesiune religioasă. Asta ne susține convingerea că am ales o „poveste bună” sau cel puțin comercială.
„Intoducerea” se termină odată cu indicațiile primite la intrare: fiecare turist este obligat să poarte cască de protecție, se intră în grupuri de 50 persoane, la interval de 20 minute, pentru a nu aglomera pasarela. Suntem avertizați că pe traseu nu există coșuri de gunoi sau toalete.
„Intriga” debutează după câteva zeci de metri de pământ solid. O pasarelă suspendată cam la jumătatea distanței dintre vârf și albia râului ne așteaptă răbdătoare. E din oțel și lemn, fixată ferm pe versantul muntelui. Printre șipcile de lemn și peste parapetul oțelit vedem hăul de sub noi. Jos, râul Guadalhorce se zbate ca o șopârlă verde prinsă între pietre. Peretele stâncos este plin de cavități asemenea unui șvaițer. Pătrundem în defileul Gaitanes, prima parte din cei 2,9 km măsurați de la stația de intrare până la finiș. Impactul priveliștii este copleșitor.
Parcă înțelegând că e prea mult pentru un călător nefamiliarizat, „desfășurarea acțiunii” încetinește puțin. Ne plimbăm acum lejer prin Valle de Hoyo pe o potecă de piatră lejeră printre pini. Băncuțe risipite ne incită la popas. Ne odihnim, avem timp să verifică email-uri, mai dăm un telefon (da, există semnal GSM), ne amintim că spre seară trebuie să luam avionul din Sevilla spre casă.
Un scriitor talentat simte cât trebuie să lungească acestă stare de calm relativ. Dacă e prea scurtă, nu-i dă timp cititorului să se pregătească pentru momentul culminant. Dacă e prea lungă, cititorul se plictisește și poate renunța la lectură.
Pe Caminito del Rey, pauza a fost perfect calibrată. Când începeam să ne întrebăm ce mai urmează, situația a început să se precipite: intrăm în defileul Los Gaitanejo, trecem printr-un pasaj, altă pasarelă, un tunel, o fereastră din tunel ne oferă un spectacol suplimentar, alt pasaj, alt tunel și, în final, „punctul culminant”: podul de 30 m suspendat deasupra solului la 150 m.
Datorită distanței mici dintre versanți curenții de aer sunt foarte puternici, vântul îti pune gând rău telefonului cu care vrei să filmezi, casca nu mai stă la locul ei, ești nevoit să grăbești pasul. Când ajungi pe partea cealaltă, ai vrea parcă să întorci pagina, să mai citești odată, dar un fluier scurt te avertizează că nu te poți întoarce, pe pasarelă au voie doar 10 călători. De altfel, întregul traseu poate fi parcurs într-un singur sens, de la nord, la sud.
Continuăm cu „deznodământul” coborând un alt șir de trepte, apoi pasarela trece peste calea ferată, pentru a continua cu un drum forestier, calm, lipsit de orice dramă.
Pe ultima „copertă”, zăbovim puțin pe umbritele terase din El Chorro, unde ne tragem sufletul și ne gândim că am citit o poveste pe care am vrea să o recitim poate cândva. pe care ar trebui să o recomandăm cu căldură prietenilor noștri.
Caminito del Rey – informații utile:
- Caminito del Rey sau Calea Regelui este un traseu montan spectaculos care se desfășoară pe o pasarelă fixată la 100 m înălțime de-a lungul pereților abrupți ai unui defileu îngust din El Chorro (un mic sat din provincia Malaga), care se află lângă orașul Ardales, provincia Malaga, regiunea Andaluzia, în sudul Spaniei).
- Caminito del Rey are un traseul liniar și se parcurge într-un singur sens, mergând în jos și de la nord la sud. Acesta are o lungime totală de 7,7 kilometri și durează aproximativ 3-4 ore de mers pe jos, de la începutul său, în orașul Ardales, până la ieșirea în El Chorro. Traseul propriu-zis El Caminito del Rey, care începe la stația de control intrare are 2,9 km (din care 1, 5 km se fac pe pasarela suspendată și 1,4 km pe poteci de munte) și durează aproximativ 2 ore.
- În Ardales sunt zone de parcare unde vă puteți lăsa mașina, la fel și în capătul de sud al traseului aflat în micuțul și pitorescul sat El Chorro, unde, pe lângă priveliștile montane încântătoare, puteți găsi locuri de parcare, câteva terase, mici magazine de suvenire.
- Dacă ajungeți cu mașina, recomandabil este să parcați în oricare dintre zonele de parcare desemnate și să vă întoarceți la mașină cu autobuzul de transfer care circulă în ambele sensuri, între intrarea de nord a potecii, lângă barajul Guadalhorce (Ardales), și capătul sudic din El Chorro.
- Atât orașul Ardales, cât și El Chorro sunt accesibile cu mașina din Málaga (în aproximativ 50 de minute), Ronda (60 km distanță) sau Antequera (55 km).
- Gara El Chorro-Caminito del Rey se află pe linia Málaga-Sevilia, cu legături cu alte orașe precum Ronda.
- Site-ul oficial (consultați aici) are recomandări utile cu privire la prețuri, rute, orele de deschidere și cum să ajungeți acolo.
- Există și opțiunea unui tur ghidat pentru a afla mai multe despre istoria, geografia și biodiversitatea regiunii.
- Este indicat să ai la tine apă, o gustare (ciocolată, fructe etc.) sau un sandviș, ținută lejeră și încălțăminte adecvată pentru drumeții.
Niciun comentariu