Când vizităm Veneția, sau visăm să ajungem acolo, o facem, probabil, fascinați fiind și de povestea vestitului aventurier Giacomo Casanova. De fapt, Veneția se arată măreață și seducătoare nu doar datorită înfățișării și palatelor sale, ci și istoriei fascinante și poveștilor care s-au petrecut ori s-au scris despre acest oraș unic prin tot ce a fost și este.
Una dintre poveștile fascinante și intrigante, vechi de secole, încă din vremurile de început ale Republicii Venețiene (La Serenissima) este Carnavalul de la Veneția, poate cel mai cunoscut și îndrăgit din toată lumea, un fel de regină a festivalurilor, despre care am scris pe larg aici. Cel mai important element de noutate al festivalului de anul acesta, aflat în aceste zile pe final, a fost, pe lângă reluarea mult așteptatei procesiuni pe apă a bărcilor tradiționale pe Canal Grande, aducerea în prim plan a vestitului Giacomo Casanova, un simbol nemuritor al Veneției și carnavalului său, unul dintre cele mai fascinante și controversate personaje din istoria orașului din lagună, cunoscut pentru aventurile sale amoroase și viața sa intrigantă, de la a cărui naștere se împlinesc 300 de ani și în numele căruia Veneția a organizat festivalul din 2025.
Cine a fost Giacomo Casanova? Printre altele, un călător și aventurier împătimit
Despre Veneția, istoricul și scriitorul englez Jan Morris, autorul cărții cu același nume (Veneția), scria: „În ultimul secol de independență (sec. XVIII), Veneția a fost cel mai exuberant oraș al plăcerilor lumești, un bal mascat și o sărbătoare continue, unde nimic nu era prea îndrăzneț, prea scandalos sau prea indecent.” În această atmosferă, a apărut unul dintre personajele celebre ale Veneției, Giacomo Casanova, faimosul aventurier amoros, dar și bancher, poet, bibliotecar, romancier, diplomat.
Giacomo Casanova s-a născut pe 2 aprilie 1725, la Veneția, într-o familie de actori. Universitatea din Padova, cea mai veche universitate din Italia, înființată în anul 1222, l-a avut ca student la drept, dorința familiei fiind ca Giacomo să devină avocat. Nici această dorință și nici aceea de a urma calea preoției, pe când era copil, nu au fost împlinite de Giacomo, căci, așa cum se va dovedi mai târziu, planurile și înclinațiile sale erau mai degrabă spre o viață itinerantă, liberă și nonconformistă, fără însă a abandona pasiunea sa pentru artă și literatură. Astfel, în scurt timp, nestatornic și fidel pasiunii sale pentru călătorii și aventură, Casanova începe să cutreiere Europa într-o călătorie lungă, străbătând orașe ca: Milano, Berlin, Viena, Geneva, Praga, Bruxelles, Amsterdam, Paris, Madrid, Sankt-Petersburg, Varșovia, Riga, Londra etc.
Pentru a-și împlini una dintre cele mai mari pasiuni ale sale, aceea de a călători și cunoaște lumea, Giacomo avea nevoie de bani, pe care va reuși să-i obțină punându-și în practică nu doar flerul seducător, dar și inteligența, talentul și priceperea, despre care se spune că erau sclipitoare. Acestea i-au permis să fie, pe rând, bancher, curtezan aristocrat, spion, jucător, dar și savant, jurnalist, unul dintre cei mai buni observatori ai epocii sale, un om al literelor.
Călătorind foarte mult și făcându-se cunoscut datorită vieții sociale bogate, dar și inteligenței și priceperii sale în diferite domenii, Casanova și-a căpătat o inițial o reputație favorabilă, care l-a ajutat să intre în lumea aristocraților. A devenit celebru, iar compania sa era dorită inclusiv la curțile regale. Astfel, s-a întâlnit și întreținut cu Maria Tereza, cu Iosif al II-lea, Frederic cel Mare, regele Poloniei, Ecaterina a II-a a Rusiei, cu personaje importante de la curtea franceză.
În ton cu firea sa de aventurier, dar și cu moravurile vremurilor și viața decadentă a Veneției epocii sale, Casanova a săvârșit și fărădelegi care aveau să-i aducă o nouă și proastă reputație, de escroc (si-a schimbat de mai multe ori numele, în Baron sau Conte de Farussi, după numele de fată al mamei sale, și și-a inventat titlul de Chevalier de Seingalt), trișor, misogin, fustangiu, etc. În consecință, a fost închis de mai multe ori, petrecând perioade scurte de privare de libertate în mai multe închisori. Una dintre acestea a fost închisoarea Piombi, din Palatul Dogilor (Palazzo Ducale), unde Casanova fusese închis pentru 5 ani, pe când avea 30 de ani, pentru „infracțiuni împotriva religiei și moravurilor”.
Casanova a reușit să evadeze în noaptea de 31 octombrie a anului 1756, ieșind pe fereastra celulei și escaladând zidul închisorii cu o funie din cearșafuri legate, ajutat fiind de un coleg de celulă, părintele Balbi, așa cum avea să povestească în cartea sa autobiografică.
Casanova – un personaj controversat
Poveștile relatate, cărțile, dar mai ales filmele care s-au făcut avându-l ca personaj central pe vestitul Giacomo Casanova, inclusiv cele din perioada filmului mut, dar și cele mai recente, i-au construit o imagine, deși fascinantă, predominant negativă și nu în totalitate reală, ba chiar, spun unii, foarte puțin sau deloc conformă cu realitatea, ceea ce a făcut ca Giacomo Casanova să fie văzut astăzi ca un personaj controversat și nu foarte ușor de portretizat. Unii au preferat să-i scoată în evidență defectele, sau să le dea acestora o notă exagerata, și pentru că, așa cum se știe, astfel de povești (senzaționale) sunt mai captivante, atrag și incită mai mult, se vând mai bine.
Alții au mizat mai curând pe virtuțile lui Casanova, care, spun aceștia, nu a fost un fustangiu, un aventurier amoros, o mașină de sex, un misogin fără maniere, preocupat sau interesat doar de amor. Casanova era educat și manierat, rafinat și inteligent, avea înclinație spre bunul gust, artă și litere. Există și opinia de mijloc, a celor care susțin că Giacomo a arătat lumii și calități, și defecte, așa cum a fost de fapt în toată viața sa. Se pare, totuși, că în conștiința colectivă a rămas mai degrabă prima imagine a faimosului Casanova, cea negativă, defavorabilă, trunchiată. Atunci când rostim sau auzim acest nume (Casanova), în minte ne apare automat imaginea unui personaj cu moravuri ușoare, interesat doar de bani și plăceri frivole, un aventurier, un amorez ușuratic și misogin, un escroc și trișor, prea ușor influențat și sedus de moravurile decadente ale Veneției în care a crescut.
„Povestea vieții mele” (Histoire de ma vie)
În cartea autobiografică, Histoire de ma vie, scrisă în franceză, limba dominantă a claselor educate la acea vreme, Giacomo Casanova expune în 12 volume cele mai importante momente și amintiri ale vieții sale, de la naștere până în anul 1774. Ceea ce știm astăzi despre Casanova se datorează în mare parte acestei cărți autobiografice, deși multe dintre poveștile, evenimentele și întâmplările redate în Histoire de ma vie au fost modificate ori cenzurate, față de versiunea originală a manuscrisului. Alte conținuturi au fost răstălmăcite, ori eronat sau trunchiat redate, în diferite ediții sau versiuni, prin traduceri, adaptări și re-adaptări sub care a apărut cartea de-a lungul vremii, aceasta pierzându-și astfel din autenticitate.
Chiar și așa, ecourile cărții „Povestea vieții mele” i-a adus autorului ei, Giacomo Casanova, o „reabilitare” pe care acesta, putem paria, nu și-ar fi dorit-o vreodată: „Îl credeam un seducător ușuratic, un aventurier în dantele, fascinant, dar nu un tip cumsecade. Acum îl descoperim drept unul dintre cei mai cultivați oameni ai epocii sale, un erudit cu o curiozitate nepotolită, un minunat scriitor. Putini autori au cunoscut precum Casanova un dublu destin: să dobândească gloria literară și să devină o figură mitică. Multă vreme, Casanova scriitorul s-a pierdut în spatele personajului sau. Creația l-a pus in umbra pe creator. Însă zecile sale de aventuri, prin toata Europa savantă si libertină, povestite cu un simț teatral al dialogului și al suspansului, au trezit admirația scriitorilor (Balzac, Stendhal, Zola) care au înțeles primii că Giacomo Casanova era unul de-al lor. Casanova n-a încetat niciodată să-i facă pe oameni să viseze, să agaseze, să trezească invidia sau gelozia, uneori disprețul, câteodată prejudecățile, dar niciodată indiferența. Caci, după cum spunea unul dintre biografii săi, universul n-a mai inventat de atunci o figură mai fantastică si mai vie decât a sa.“ (magazine-litteraire.com)
Prin urmare, dacă vă propuneți să vizitați Veneția sau să reveniți aici, pentru a vă face vizita și mai interesantă amintiți-vă și de Giacomo Casanova, unul unul dintre cele mai captivante personaje din istoria orașului, fiu al Veneției și aventurier dedicat iubirii, care a trăit autentic și a iubit cu pasiune viața, lăsând moștenire Serenisimii și întregii lumi povestea sa fascinantă.
Niciun comentariu