Provocari cotidiene

Internetu’, oamenii și virusul

În vremuri de restriște, neobișnuite, incerte și apăsătoare, ca acestea pe care le trăim acum, știrile false, dușmanii închipuiți și teoriile conspirative își fac loc cu ușurință și se ridică nestingherite din cele mai obscure și întunecoase cotloane și unghere ale internetului. Odată ieșite la lumină, acestea încep să prindă viață, cresc, se dezvoltă și se transformă în monștri ai dezinformării și manipulării, hrănindu-se cu nesaț din naivitatea și setea nestăvilită de senzațional, după povești dulci și cuminți, blânde ori vesele, de adormit copii, ori după povești de groază, de speriat părinții și, mai ales, bunicii.

Astăzi, orice fel de informație poate fi livrată, postată, arătată, expusă. Oricine își poate scoate la lumina și face publică „capodopera”. Omul, dacă nu are motive serioase să se îndoiască va ajunge să creadă orice gogomănie. Dacă îi vei cere dovezi, el ți le va arăta, ți le va prezenta crezând cu toată convingerea în veridicitatea lor. Astfel de „dovezi” chiar există, se găsesc pe toate drumurile și, mai ales, pe toate „zidurile”. Oricine poate fi făcut să creadă orice. Orice poate fi contrafăcut, fabricat, manipulat. Orice teorie poate fi demonstrată, dovedită sau, după caz, demontată, deconspirată, dezavuată, ridiculizată. Fiecare găsește pe internet informația de care are nevoie, care îi place sau care îi ajută scopului propus ori satisfacerii unei anumite nevoi.

Pentru a se apăra, vulnerabil și dezorientat în fața noianului de informații și știri, a incertitudinilor, neliniștii și fricii, omul va ajunge să nege, să zicem realitatea, și să creadă, să acceptate, să-și însușească și chiar să căutate alte „adevăruri”, în fapt, tot felul de povesti, teorii și știri false, neverificate, culese de-aiurea, din orice surse, de pe toate drumurile sau…”zidurile”. Acestea acționează, se pare, cel puțin asupra unora dintre noi, ca un remediu ori ca o alternativă mai suportabila față de realitatea dură și incertă cu care autoritățile și mass-media încearcă să ne obișnuiască și să ne responsabilizeze în fiecare zi. Ca mecanisme de apărare, ele sunt „făcute” să aducă echilibru, să mai însenineze, să distragă, să îndulcească amarul omului sătul și sufocat de „adevărul crud” și „realitatea dură” la care este expus până la epuizare și chiar sufocare și, în final, negare de către „televiziunile serioase” de știri.

În unele cazuri, din ce în ce mai multe, se pare, negarea, dar și alte mecanisme de apărare, cum ar fi compensarea, fac ca frica, reală sau nu, de virus sau de altceva, sau, poate, o imagine sau stima de sine „nefavorabilă” să fie înlocuite cu atitudini și comportamente de bravare, în care tupeul, infatuarea, ignoranța fac din știrile false și teoriile conspirative un pericol mai mare de cât virusul în sine. Acestea induc frică, panică și neliniște celorlalți, dar și acțiuni, comportamente și atitudini iresponsabile și sfidătoare.

Adepții teoriilor conspirative, dar și amatorii de povești, de senzațional, de literatură sau de lectură obscură, cred că tot ce ni se întâmplă de vreo trei luni încoace este pus la cale și controlat de cineva și că noi suntem subiecții unei mari farse. Aceștia încearcă să-și demonstreze „părerile”, în unele cazuri, chiar convingerile cautând și afișând „dovezi’ de care internetul și mediul virtual nu duc lipsă, ba chiar inundă și sufocă aceste spații, încât este din ce în ce mai greu să triezi, să selectezi și să separi informația autentică, „curată”, necontaminată de cea falsificată, contrafăcută, alterată.

În rândul acestor „adepți”, îndoiala este îndreptată mai degrabă spre ceea ce spun autoritățile: experți, medici, epidemiologi, politicieni, lideri de stat sau de guvern, șefi ai unor organizații mondiale, etc. Ei neagă pur și simplu, ori ignoră toate informațiile și recomandările care vin dinspre acestea. Astfel, deciziile și măsurile luate de autorități sunt bagatelizate și comentate în fel și chip, doar pentru a nega realitatea și a fugi de aceasta, căci totul este, nu-i așa, o mare conspirație a puterilor lumii sau a chiar a unui singur om împotriva unei lumi întregi.

Astfel, nevoia omului de a auzi povești este exploatată din plin, doar că naivitatea sau ignoranța unora, mai ales atunci când este sporită și expusă cu infatuare peste tot, îi doare mai ales pe alții, cei care respectă legile, regulile, autoritățile, iau de bun ce spun și recomanda acestea, nu neagă realitatea și caută să se protejeze pe sine și pe ceilalți cât mai responsabil. Se fac filme, filmulețe, înscenări, spectacole de circ cu nelipsiții bufoni și gură-cască, prezenți ca de fiecare dată la fața locului, în fața televizoarelor sau a….magazinelor, doar pentru a demonstra ceva și a găsi dovezi pentru cei care, poate, au mici „flash-uri” de luciditate sau limpezire, sau urme de îndoială, care îi ajută să vadă din când în când prin ceață cu ochii lor și să înțeleagă cu propria minte.

Nu cu mult timp în urmă, „statul paralel” și „marele inamic al statului, Soros”, au fost „adevăruri” inventate pentru cei care trebuiau să le creadă. Acestea au ajuns sau vor ajunge, din fericire, la coșul de gunoi al istoriei, fără a lăsa mai mult rău în urma lor, decât cel făcut deja atunci, prin mințirea sfidătoare a oamenilor și manipularea grosolană și fără scrupule a acestora de către niște politicieni corupți și certați cu legea.

Astăzi, se profită la fel de pe urma naivității celor dispuși să creadă orice. Așa au apărut de vreo doua luni încoace, de când oamenii stau mai mult în case și circulă sau călătoresc mai puțin, iar mințile sunt mai puțin aerisite, dușmanul numit 5G sau inamicul mondial nr. 1, prieten bun cu COVID-19, Bill Gates. Pericolul ascuns al termoscanării, cipul implantat în creier și furatul identității, iată alte „adevăruri” pe care unii chiar au ajuns să le creadă, în această amețitoare și periculoasă lume a știrilor false.

În goana amețitoare după informație și informare, dezinformare este ceea ce putem culege mai ales, dacă nu suntem atenți la SURSA informației sau informării noastre, la autoritatea și veridicitatea acesteia. Cine a spus, a comentat, a postat, a distribuit, a demonstrat? Unde, în ce context, în condiții? Când? Cu cine și De ce? Iată doar câteva dintre întrebările care ar trebui să ne preocupe atunci când citim, postăm, distribuim sau comentăm o informație.

Articole similare

Niciun comentariu

Lasă un comentariu