Mănăstirea Jerónimos din Lisabona

Dintre toate obiectivele turistice ale orașului Lisabona, capitala Portugaliei, Mănăstirea Jerónimos pare cea mai impresionantă, deși nu foarte departe de mănăstire se află Turnul Belem, o altă atracție foarte apreciată și populară în Lisabona. Între turn și mănăstire, așa cum vom vedea, există o strânsă legătură.

Mănăstirea Jerónimos și Turnul Belém

Mănăstirea Jerónimos (numită și cunoscută mai ales astfel, după prima comunitate de călugări din Ordinul Sfântului Ieronim, cărora le-a fost încredințată inițial mănăstirea), este numită oficial Mănăstirea Regală Santa Maria de Belém, întrucât construcția sa a fost comandată de Regele Manuel I al Portugaliei, iar locul ales a fost Belém, astăzi un cartier de muzee și monumente valoroase, poate cea mai impresionantă și istorică zonă a capitalei, cu numeroase edificii importante.

**Mănăstirea Jerónimos** – vedere din exterior

Aici, pe lângă Mănăstirea Jerónimos, Turnul Belém și Monumentul Descoperirilor (Padrão dos Descobrimentos – monument de pe malul nordic al estuarului râului Tajo), se află și Palatul Belém – reședința oficială a Președintelui Portugaliei.

Când Regele Manuel I a ordonat construcția mănăstirii, în anul 1501, un an mai târziu el a cerut și construirea Turnului Belém, pentru a proteja nu doar portul Lisabona și estuarul Tagus, ci și Mănăstirea Jerónimos, aflată deja în construcție.

**Turnul Belém** – vedere dinspre zona verde din vecinătatea turnului

Turnul a fost construit în râul Tajo, la 250 de metri de mal, pe un afloriment bazaltic, iar mănăstirea a fost ridicată pe mal, în fața plajei Restelo, în același stil arhitectural – manuelin – numit astfel, mai târziu, după numele regelui Manuel I, și inspirat din epoca de aur a explorărilor maritime și geografice portugheze.

Construcția și arhitectura Mănăstirii Jerónimos

Mănăstirea Jerónimos, clasificată Monument Național în 1907 și înscrisă pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 1983, a fost construită în stil Manuelin ( o specie a stilului gotic târziu, caracterizată prin abundența detaliilor și decorațiunilor cu teme navale și maritime), iar finalizarea și aducerea ei la înfățișarea de astăzi a durat aproximativ 100 de ani. Construcția mănăstirii a început în anul 1501, la comanda regelui Manuel I al Portugaliei, cel care a dat numele acestui stil arhitectural, specific Portugaliei din secolul al XVI-lea și caracterizat prin detalii ornamentale intricate, inspirate din motive navale și maritime, cum ar fi: corăbiile, corali, monștri marini si lanțuri, evidențiind legăturile strânse ale Portugaliei cu marea și realizările maritime ale țării în epoca marilor descoperiri geografice.

Mănăstirea, a cărei construcție a fost înfăptuită cu resurse financiare și artistice foarte mari și solicitante, puse la dispoziție de însuși Regele Manuel I, prin colectarea unei taxe de 5 la sută, pe care regele a pus-o pe comerțul și profitul armatelor portugheze obținut de acestea în Africa și Orient, a fost ridicată pentru a comemora călătoriile şi realizările marelui explorator portughez Vasco da Gama. Arhitectul desemnat de către Regele Manuel I a fost Diogo de Boytac, care a proiectat biserica și a pus fundația acesteia, dar a cărei muncă a fost continuată și finalizată de către alți arhitecți și sculptori de seamă din diferite regiuni ale Europei.

Între aceștia trebuie menționat spaniolul Juan de Castilho, creditat pentru meritele arhitecturale şi decorative ale bisericii. Acesta a coordonat, în anul 1517, lucrările pentru decorarea portalului de sud al mânăstirii, bogat ornamentat, unde se remarcă imaginile Sfântului Patron al Portugaliei, Arhanghelul S. Miguel (în partea de sus), și imaginea Santa Maria de Belém (în centru).

De asemenea, sculptorul francez Nicolau Chantereine a fost cel care a realizat, în anul 1517, Portalul Vestic al mănăstirii, prin decorațiuni cu care artistul a marcat trecerea de la stilul gotic la stilul renascentist în arhitectura construcției mănăstirii. Printre alte lucrări semnificative, aici se găsesc, realizate de Chantereine, și portretele regilor patroni Manuel I și Maria de Castilia.

**Claustrul** sau **curtea centrală** neacoperită a mănăstirii, înconjurată de coridoarele acoperite dispuse pe două etaje, pare a fi, pentru cei mai mulți vizitatori, vedeta întregului ansamblu.

Între secolele XVII-XIX, Mânăstirea Jerónimos a trecut prin mai multe restaurări, una dintre acestea fiind cea de după cutremurul din Lisabona, din anul 1755. De asemenea, în aceeași perioadă, mănăstirea a cunoscut transformări si adaptări semnificative, în funcție de schimbările politice si sociale ale vremii, primind utilizări diverse: spital militar sau scoală de navigație.

Monumente și muzee importante în interiorul mănăstirii

Mai multe nume importante pentru istoria și cultura Portugaliei, dar și universală, sunt comemorate în Mănăstirea Jerónimos. Aici se află mormântul lui Vasco da Gama, care comemorează viața si contribuția deosebită a exploratorului la expansiunea cunoașterii lumii, dar și cel al poetului Luis de Camoes, care a redat liric, prin versurile sale, realizările lui Vasco da Gama. Tot aici se află și mormintele poeților Fernando Pessoa şi Alexandre Herculano, precum şi cele ale regilor Manuel şi Sebastiao.

În aripa de vest a mănăstirii, construită mult mai târziu, în anul 1850, pot fi vizitate, cu bilet separat, două dintre cele mai notabile muzee din Lisabona: Muzeul Maritim și Muzeul Național de Arheologie.

Informații utile și recomandări:

Pentru o localizare cât mai precisă, Mănăstirea Jerónimos se află în Praça do Imperio (Piața Imperiului), o piață și un parc din freguesia (parohie civilă) Belém, aflate foarte aproape de lunga și încântătoarea faleză a râului Tajo.
Mai complicat decât să ajungi aici este găsirea unui loc de parcare prin împrejurimi, dacă vii cu mașina, ceea ce nu ar fi de recomandat, întrucât există mai multe trasee de autobuz (714, 727, 728, 729, 751), care opresc în apropierea mănăstirii și, cel mai aproape de aceasta, în stația „Mosteiro dos Jerónimos”.
Zona abundă în obiective turistice, restaurante, cafenele și priveliști seducătoare cu faleza și râul Tajo mereu în funfal și, prin urmare, trebuie străbătută la pas, chiar cu riscul de a te simți epuizat la un moment dat.
Pentru vizitarea mănăstirii, există mai multe variante de bilet – toate pot fi consultate și achiziționate de aici.
Noi am vizitat Lisabona și Mănăstirea Jerónimos pe la jumătatea lunii aprilie, cea mai bună perioadă pentru a vizita țări ca Portugalia sau Spania (Andaluzia, mai ales), având în vedere temperaturile care încep să crească foarte mult odată cu luna mai.
Întrucât numărul turiștilor care vizitează mănăstirea este de obicei foarte mare, intrarea se face în grupuri cu număr fix de persoane, ceea ce poate duce la un timp de așteptare și cozi mai mari decât te-ai fi așteptat.
Prin urmare, niște ochelari de soare, o șapcă, sau ceva de pus pe cap, și, bineînțeles, o sticlă cu apă nu ar trebui să-ți lipsească din bagaj. Noi am fost întâmpinați de o coadă lungă și descurajantă, care se mișca destul de greu, într-un soare puternic și cam greu de suportat, chiar și pentru o zi de mijloc de aprilie. Nici o bancă pe care să te așezi, niciun copac sau colț de umbră sub care să te adăpostești de soare. Ca să nu renunțăm și să facem așteptarea în soare mai suportabilă, am decis atunci că locul a fost intenționat gândit și lăsat așa, pentru a nu masca fațada impresionantă a mănăstirii. Cred că acest gând sau iluzie a funcționat. Totuși, abia după ce am intrat și am dat de interiorul răcoros și captivant am fost cu toții de acord că așteptarea în soare chiar a meritat.

Mănăstirea Jerónimos este o capodoperă a arhitecturii manueline ce fascinează și lasă vizitatorului o puternică impresie de întoarcere în timp, în vremurile de aur ale explorărilor portugheze. Probabil nu vei pleca de aici fără sentimentul conectării și familiarizării cu acea perioadă, dar și cu o mică parte din istoria și cultura Portugaliei.

În plus, zona Belém este atât de ofertantă încât este posibil să te rețină mai mult decât ți-ai propus. Faleza lungă a râului Tajo și priveliștile sale seducătoare, zona Turnului Belém și parcul său de vizavi, imens și verde, unde te poți relaxa în voie pe iarba proaspătă, sunt doar câteva atracții și motive care te vor lega de acest loc pentru mult timp, poate pentru totdeauna.