Vara și vacanțele au trecut (în sfârșit! ar zice unii) lăsând în urmă multe visuri neîmplinite, poate multe dezamăgiri, compromisuri, renunțări, amânări, dar și speranțe (aceleași de la începutul pandemiei sau, poate, unele noi) pentru un nou început. Atât de repede a trecut această vară, încât așteptarea și începuturile ei, cu toate speranțele de atunci, îmi sunt mai vii și mai limpezi în minte decât proaspătul său capăt de drum. Parcă nici…
Calator printre ganduri
Călătoriile și vacanțele ne scot uneori în cale „locuri de vis” care ne cuceresc de la prima vedere, cu care rezonăm, în care ne regăsim și ne simțim cu adevărat fericiți, imediat ce le-am văzut sau descoperit. Alteori, descoperim astfel de locuri în fotografii, filme, cărți sau albume. Visăm apoi să ajungem „acolo”, chiar ne alegem vacanțele și călătorim spre anumite destinații, luându-ne doar, sau mai ales, după ceea ce am văzut…
Grecia mai poate aștepta
Credeam ca eu sunt “puțin bolnav” după Grecia, dar când văd ce se întâmplă în celebra de acum vamă Kulata, se pare că suferința altora este mult mai mare, că există forme ale bolii mult mai grave și mult mai greu de tratat. De fapt, singurul tratament aparent eficient este chiar Grecia însăși, cu insulele sale însorite. Vama Kulata, păstrând bineînțeles proporțiile, seamănă cu un câmp de luptă, o încleștare în care…
De câte ori ne gândim sau vorbim despre prietenie (se pare că tot mai rar, cel puțin despre prietenia autentică) ne raportăm, parcă din ce în ce mai des și mai sigur, la o perioadă din trecut, la ceva care a fost cândva, înainte să ne fi obișnuit atât de bine și de mult cu ceea ce numim astăzi prietenie. Această perioadă ar putea fi una mai recentă, sau, și mai sigur,…
În vremuri de restriște, neobișnuite, incerte și apăsătoare, ca acestea pe care le trăim acum, știrile false, dușmanii închipuiți și teoriile conspirative își fac loc cu ușurință și se ridică nestingherite din cele mai obscure și întunecoase cotloane și unghere ale internetului. Odată ieșite la lumină, acestea încep să prindă viață, cresc, se dezvoltă și se transformă în monștri ai dezinformării și manipulării, hrănindu-se cu nesaț din naivitatea și setea nestăvilită de…
Lumea de dinainte, „o rutină monotonă, aproape deprimantă”, așa cum am găsit-o descrisă într-un articol despre „lumea de azi”, din luna noiembrie a anului trecut, a devenit astăzi pentru mulți dintre noi un fel de paradis pierdut, după a cărui regăsire am vrea parcă să dăm timpul înapoi. Întoarcerea la normalitate înseamnă probabil pentru mulți dintre noi întoarcerea la acele vremuri de atunci, pe care le privim cu ochii de acum, văzându-le…
Izolarea noastră, cea de toate zilele
Se pare că izolarea a devenit din ce in ce mai greu de suportat și că omul a început să semene cu cel de dinainte de izolare, rătăcind drumul spre regăsirea de sine și spre schimbarea sieși promisă, pe care apucase cu hotărâre, cu multe dorințe și promisiuni de schimbare. Frustrările de acum, deși de altă natură, la fel ca cele de atunci, de dinainte izolării noastre, îi fac pe mulți să…
Drumul spre Lumină
Uneori descoperim rătăcind prin întuneric că drumul cel mai scurt spre lumină, tot timpul deschis și neîngrădit este drumul spre noi, spre Sinele nostru, dar și spre ceilalți. Mergând pe acest drum, cu încredere și speranță, vom găsi lumina pe care o căutăm. Poate e greu în aceste zile, când trebuie sa ne izolăm de lumea de afară, de ceilalți, stând departe de primăvară, de ceea ce iubim mai mult, de libertatea…
Viața în situații de criză – Un caz de autoizolare
Uneori, când rutina amenință să banalizeze totul, este preferabil să încerci să vezi lumea, lucrurile, viața și altfel decât ești obișnuit, cu alți ochi sau dintr-o altă perspectivă, una mai cuprinzătoare și mai generoasă în interpretări și semnificații. Un astfel de efort ne va răsplăti văzând lumea – lucrurile, oamenii și viața – într-o lumină nouă, găsind noi sensuri, înțelesuri, întrebări și răspunsuri asupra unor lucruri ce ni se păreau înainte neinteresante,…
Telefonul inteligent, cel mai bun prieten al omului?
Telefonul nostru cel de toate zilele, pentru ca e atât de smart, din ce în ce mai inteligent, a devenit indispensabil și indisolubil legat de noi, de mintea și sufletul nostru, de întreaga noastră ființă, de viața noastră. El face atâtea și atâtea lucruri în locul nostru, de cele mai multe ori chiar gândește în locul nostru, încât lipsa lui este trăită ca un gol imens și greu, dacă nu chiar imposibil,…