Pisicile din călătoriile noastre – Roma, Efes și alte întâlniri

Nu trebuie să fii înnebunit după pisici ca să le iubești atunci când le întâlnești departe de casă, pe străzile necunoscute ale orașelor pe care le vizităm, în piețe, grădini și palate, chiar într-un muzeu, pe malul marii, într-o cafenea ori printre ruinele unui oraș antic. Acolo, „printre străini”, pisicile sunt o prezență caldă, prietenoasă și familiară, una care înseninează, bucură și binedispuse. Ele ne fac călătoriile mai plăcute.

În călătoriile noastre, întâlnirile cu pisicile ne-au oferit de fiecare dată ocazii reale de delectare, mai ales atunci când acestea și-au făcut apariția pe „drumuri” și în locuri neașteptate. Aflăm, printr-o sumară documentare din diferite surse despre pisici, că acestor animale le-au fost atribuite de-a lungul timpului, în diverse culturi ale lumii, importante simboluri și numeroase semnificații. Astfel, pisica reprezenta „puterea soarelui, cât și pe cea a lunii, precum și splendoarea nopții.” De asemenea, pisica poate simboliza întunericul, răul, șiretenia, lenea, ipocrizia, dar și independența, libertatea, agilitatea, dorința, grația.

Delicate, drăgălașe, prietenoase, inofensive și parcă inspirând un stil de viață de invidiat, pisicile nu doar că sunt tolerate și acceptate, dar în multe locuri turistice sunt o prezență plăcută și obișnuită, mai ales printre obiectivele turistice aflate sub cerul liber, de obicei printre artefactele unor orașe antice. Apariția lor parcă însuflețește, dă viață și mai multă realism unor locuri care, în ciuda semnificației și valorii lor istorice sau culturale, dar și a fascinației pe care o trezesc în noi, rămân totuși reci și lipsite de viață. Le-am întâlnit, bineînțeles, la Roma, acolo unde vestitele de acum „pisici romane” par să-și fi găsit o casă a lor, în Turcia, pe întinsa și superba faleză a Izmirului, tolănite la soare printre pescari, ori cocoțate pe zidurile antice ale Efesului, dar și în Spania, pe străzile vechi ale încântătorului orășel andaluz Ronda, ori în Budapesta. într-o cafenea cu pisici.

Pisicile din Roma

Lupoaica, și nu pisica, a fost dintotdeauna animalul-simbol al Romei. Si totuși, pisicile împânzesc centrul turistic al Cetății Eterne, monumentele vechi și ruinele Romei, astfel încât le vei întâlni la Colosseum, tolănite la soare pe zidurile vechi, cutreierând împrejurimile Băilor lui Caracalla, mișunând prin tufișuri și printre ruinele Forumului Roman, căutând hrană sau umbră în zilele lungi și fierbinți ale verilor romane, ori cocoțate pe unde se întâmplă, chiar și peste statuile, monumentele și comorile prețioase ale Romei. Se estimează că în Roma sunt peste 300.000 de pisici, dintre care 180.000 trăiesc în case private și 120.000 ca pisici fără stăpân, în colonii de pisici.

O colonie de pisici este o entitate juridică înregistrată în Roma, cu reguli specifice. Atunci când există o populație de cel puțin 2 pisici care trăiesc în mod obișnuit într-o anumită zonă pe care au ales-o drept casă, aceasta poate fi numită și înregistrată drept colonie de pisici. Persoana care se ocupă de o colonie de pisici este de obicei numită „gattara”.

Pisicile din Roma, poate cele mai cunoscute pisici din lume, prezentate și în emisiuni și documentare tv, sunt protejate printr-o lege dată în anul 1991. Aceasta nu este însă o noutate, întrucât pisicile au fost protejate pentru prima dată încă din Roma antică, în secolul I d.Hr. fiind dată o lege în acest sens. Roma a urmat exemplul Egiptului, unde protecția legală a pisicilor era deja tipică și unde pisicile erau considerate zeități. Legătura puternică a Imperiului cu Egiptul, mai ales după cucerirea provinciilor egiptene de către împăratul roman Augustus, explică această influență.

De altfel, pisicile au fost prezente în Roma din cele mai vechi timpuri, la început ca o mare necesitate întrucât, odată cu creșterea populației orașului, a început să crească și pericolul dăunătorilor, șoareci și șobolani. Pisicile au devenit foarte repede o măsură sigură și eficientă de control al dăunătorilor, precum și un tovarăș blănos, în special pentru romanii bogați. În Pompei, vestitul oraș antic distrus de erupția vulcanului Vezuviu în anul 79 d. Hr, multe fresce înfățișează femei romane în compania pisicilor de casă. De asemenea, este interesant de observat că Zeița Libertas (statuia romană a libertății) a fost adesea înfățișată cu o pisică: se spune că aceasta era recunoscută și apreciată în spiritului independent al pisicii, pe care cetățeanul Romei antice îl admira. Toate acestea explică de ce pisicile au devenit populare în Roma și de ce numărul lor a crescut în timp.

În prezent, pisicile fără stăpân din Roma se află sub îngrijirea unei persoane numită „gattara” sau „doamnă de pisici”. Gattara este prin excelență un concept roman și desemnează o femeie care are în grijă un număr de pisici dintr-o anumită zonă a Romei. Gattara are grijă de nevoile pisicilor și de menținerea standardelor de sănătate și siguranță ale acestora și, totodată, a oamenilor care locuiesc în zona respectivă și intră în contact cu aceste pisici.

Deși pisicile, așa cum arătam mai sus, pot fi întâlnite aproape peste tot în Roma, în oraș există mai multe colonii de pisici care sunt atât de mari, încât pot fi vizitate ca o atracție turistică specifică. Una dintre acestea, cea mai mare și mai cunoscută din Roma, este Sanctuarul de pisici Torre Argentina, aflat în centrul Piazza di Torre Argentina, un mare sit arheologic roman, devenit un refugiu popular pentru pisici. Situl are o mare importanță istorică și este locul unde a avut loc uciderea lui Iulius Caesar. Totuși, a fost închis vizitatorilor cu mai mulți ani în urmă, devenind adăpostul perfect pentru pisici fără stăpân, încă din anul 1993, când două doamne au decis să creeze un refugiu structurat pentru pisicile care veneau aici de mulți ani, oferindu-le îngrijire și adăpost.

Sanctuarul este găzduit într-unul dintre templele antice ale zonei arheologice și are un mic magazin de suveniruri, astfel încât să puteți merge să mângâiați pisicile și să cumpărați ceva pentru a contribui astfel la îngrijirea lor.

Citește mai multe despre Roma:

• ROMA – IMPRESII DE CĂLĂTORIE
• PIAȚA SPANIEI ȘI ALTE CÂTEVA AMINTIRI DIN ROMA
• PARCUL VILLA BORGHESE DIN ROMA – O SURPRIZĂ PLĂCUTĂ
• ANTICIPAREA ȘI PREGĂTIREA UNEI CĂLĂTORII – ROMA
• PASQUINO, STATUIA VORBITOARE DIN ROMA
• ROMA ȘI COMORILE SALE – MUZEELE VATICANULUI ȘI CASTELUL SANT’ ANGELO
• ROMA – MINIGHID DE CĂLĂTORIE
• PANTEONUL DIN ROMA – „TEMPLUL TUTUROR ZEILOR”

Pisicile din Efes

Așa cum arătam mai sus, un loc în care vizitatorii sunt adesea întâmpinați și însoțiți de pisici, sunt ruinele orașelor antice. Privindu-le, te întrebi, totuși parcă intuind răspunsul, ce legătură există între aceste locuri și pisici, încât prezența lor printre temple, arcade, coloane, străzi și alei pietruite bătătorite de mii de ani să pară totuși una atrăgătoare, chiar firească, ușor de acceptat și parcă binefăcătoare?

Probabil pentru că pisicile au fost îndrăgite dintotdeauna, iar în lumea antică erau venerate pentru capacitatea lor de a proteja casele și culturile de dăunători și erau adesea asociate cu zeița Artemis. Templul zeiței Artemis, considerat una dintre cele șapte minuni ale lumii, dar din care astăzi au rămas, din păcate, puține relicve, a fost ridicat în anul 550 î. Hr. în Efes, orașul antic aflat la aproximativ 50 km de Izmir, în Turcia. 

Vizitatorii acestui fascinant oraș antic vor fi întâmpinați încă de la intrare de un grup de pisici care lenevesc întinse la soare pe zidurile și arcadele vechi, ori se plimbă nestingherite printre artefacte vechi de aproape 3000 mii de ani. Ele primesc de la turiști tot ce își doresc, adică un pic te atenție, de dragoste și mângâiere, dacă s-ar putea sub bărbie și pe obrăjori, câteodată și un pic de hrană. Un alt grup de pisici se află în apropierea porții de jos, poarta inferioară sau poarta de ieșire din oraș. Aici, îl puteți întâlni pe Garfield din Efes, un motan simpatic, îndrăgit și faimos, întrucât chiar seamănă cu „originalul” său, deși nu este atât de portocaliu și obez, și care, în plus, are propriul cont de Instagram.

Pisicile din Efes sunt îngrijite de personalul sit-ului, care le tratează cu afecțiune, le oferă întotdeauna hrană și apă și, periodic, controale pentru sănătate. Observând pisicile, turiștii le dau și ei de mâncare, de aceea, în timp ce vizitați orașul antic, este adesea posibil să vedeți mâncare pentru pisici printre artefacte antice.

Despre pisicile din Efes a fost scrisă și o carte, tipărită în turcă, germană și engleză. Cartea Pisicile Efesului aparține omului de știință austriac Sabine Ladstätter, coordonatoarea săpăturilor de la Efes, precum și câștigătoarea premiului pentru cel mai bun om de știință din Austria, în anul 2011. Alături de Ladstätter au fost fotografii Lois Lammerhuber și Niki Gail, ultimul fiind fotograful descoperirilor arheologice de la Efes. Cartea poate fi cumpărată de pe acest link Amazon.

Alte locuri și întâlniri cu….pisici

Budapesta

Spre deosebire de întâlnirile prezentate mai sus, poate nu chiar atât de neobișnuite, în Budapesta am întâlnit pisici nemaipomenit de drăgălașe într-o….cafenea. Pe strada Révay nr. 3 din centrul Budapestei se afla Cat Cafe, una dintre cele mai cunoscute și apreciate cafenele cu pisici din Budapesta, în care puteți savura cafeaua, cocktail-ul sau vinul preferat în compania a 15 pisici din rase diferite. Mai multe informații despre această cafenea și regulile sale, găsiți aici, pe site-ul CatCafé Budapesta.

Mai multe despre BUDAPESTA ȘI PRINCIPALELE SALE ATRACȚII

Polignano a Mare

În minunatul orășel italian Polignano a Mare din Apulia, regiunea sudică a „cizmei italiene”, pe străduțele înguste ce șerpuiesc printre clădirile albe decorate cu flori și care duc mereu spre mare, am întâlnit în fața mai multor locuințe „ornamente” blănoase și drăgălașe, de culori și rase diferite, mai mici sau mai mari, leneșe sau adormite, trăindu-și la umbră siesta pisicească, în ritmul atât de inconfundabil, molcom și fără griji, al mâțelor sau pisicilor de casă răsfățate.

Mai multe despre Polignano a Mare, aici

Ronda

Dar, poate, cea mai neașteptată întâlnire s-a petrecut pe una dintre străzile vechi și dosite ale micuțului și fermecătorului oraș andaluz Ronda. O frumoasă pisică bengaleză și-a făcut apariția înaintând cu pași molcomi printre noi, deloc deranjată de prezența noastră, arătându-se parcă atât cât să avem timp să o admirăm și fotografiem, apoi dispărând undeva în spatele catedralei vechi din piața Duquesa de Parcent.

Mai multe despre RONDA – UIMITORUL ORĂȘEL ANDALUZ DE PE EL TAJO

Contrar a ceea ce se spune adesea, întâlnirea cu acestă pisică a fost una cu noroc, căci tot ce orașul Ronda avea să ne ofere după această întâlnire a fost, așa cum puteți vedea aici, un adevărat…răsfăț, unul cu care pisicile sunt obișnuite în viața lor pisicească, chiar, sau mai ales, atunci când turiștii le întâlnesc peste tot în lume. Deci, departe de a le evita, cred că ar trebui să ne bucurăm de cât mai multe astfel întâlniri în călătoriile și vacanțele noastre. Ele par să aducă și să răspândească fericire.