Stânca Gibraltarului, cu o înălțime de 426 m, este parte din micuțul teritoriu britanic Gibraltar și se află în sud-estul Peninsulei Iberice, la intrarea dinspre Marea Mediterana a Strâmtorii Gibraltar. Strâmtoarea, cu lungime de aproximativ 60 de kilometri și o lățime cuprinsă între 14 și 44 de kilometri, este poarta de deschidere a Spaniei și a Europei de sud-vest spre Maroc și Africa de Nord, singura legătură naturală dintre Oceanul Atlantic și Marea Mediterană și, totodată, una dintre cele mai aglomerate căi navigabile din lume.
Fâșia de pământ care reprezintă teritoriul britanic al Gibraltarului se află în sudul Peninsulei Iberice și reprezintă capătul de sud-est al Europei. Dincolo de acesta, la o distanță de doar14 km reprezentată de Strâmtoarea Gibraltar, se află Marocul și continentul Africii de Nord. Numele Gibraltar provine din arabă, Djebel al-Tarik, „muntele Tarik”, fiind dat la începutul secolului al VII-lea de către Tariq ibn-Ziyad, un general musulman care a condus invazia musulmană în Peninsula Iberică. Acesta a construit aici un pod de legătură cu Europa căruia i-a dat numele său.
Disputat de secole de către arabi și spanioli, Gibraltarul a devenit teritoriu britanic la 25 august 1704, când a fost cucerit de forțele britanice conduse de generalul George Rooke. Deși Spania a recunoscut trecerea teritoriului sub stăpânire britanică, prin tratatul de la Utrecht din anul 1713, spaniolii revendică în prezent Gibraltarul, ceea ce alimentează disputele diplomatice hispano-britanice de zeci de ani. Pe 10 septembrie 1967 și pe 7 noiembrie 2002, în Gibraltar au avut loc referendumuri prin care populația teritoriului a respins anexarea la Spania. Ziua de 10 septembrie a devenit sărbătoare națională.
Portul de agrement Queensway Quay, unul dintre cele trei porturi din Gibraltar
Și totuși, Gibraltarul nu pare atât de britanic și rupt de Spania pe cât te-ai aștepta să fie. Deși poartă în cea mai mare parte însemnele și înfățișarea unui teritoriu britanic, limba pe care o auzi pe străzi, în parcări, restaurante sau magazine este mai degrabă spaniola, poate doar un semn că majoritatea angajaților care oferă servicii publice și turistice în Gibraltar sunt spanioli sau au origini spaniole.
Trecerea, ce-i drept cam bruscă, din orașul La Linea de la Concepcion, partea spaniolă a frontierei, pe teritoriul britanic al Gibraltarului nu ne-a făcut să „simțim” în vreun fel că nu mai suntem în Spania. Dimpotrivă, în parcarea în care ne-am lăsat mașina, am fost întâmpinați în limba spaniolă de un angajat pentru care engleza părea la fel de străină ca pentru marea majoritate a spaniolilor pe care i-am întâlnit în vacanța noastră în Andaluzia.
Stânca Gibraltarului – cea dintâi atracție turistică a Gibraltarului
Dacă ai ales o vacanță în sudul Spaniei, în frumoasa și ofertanta regiune a Andaluziei, mai ales în Malaga, în stațiunea Marbella sau în oricare alt loc de pe Costa del Sol, rezervă-ți o zi pentru Gibraltar și stânca sa uimitoare. Aici vei găsi concentrat într-un singur loc mai multe atracții turistice și posibilități de distracție și destindere decât ți-ai fi imaginat.
Cum ajungi în Gibraltar și la Stânca Gibraltarului
Pe autostrada cu taxă AP-7 și autostrada gratuită A-7 poți ajunge în aproximativ o oră în orașul La Linea de la Concepcion, partea spaniolă a frontierei cu Gibraltarul, dacă vii cu mașina dinspre stațiunea andaluză Marbella sau dintr-un alt loc de pe Costa del Sol. Deși cei mai mulți turiști preferă să lase mașina în partea spaniolă și să traverseze frontiera pe jos pentru a evita străzile înguste și parcările cam scumpe din Gibraltar, noi am trecut cu mașina pe teritoriul britanic, nu fără să ne încurcăm puțin în străzile întortocheate adiacente, în vecinătatea cărora se află și pista aeroportului.
Urmând GPS-ul de pe telefon sau mașină, te poți ghida ușor spre una dintre parcările cu plată aflate nu departe de frontieră. De aici, întrucât Stânca Gibraltarului nu se află departe, poți porni pe jos, urmând de asemenea GPS-ul, ocazie cu care poți observa și admira și o bună parte din Gibraltar
O altă variantă de călătorie este Shuttle Bus-ul, autobuzul special (numărul 10) care transportă turiștii de la frontieră la stația de jos a telecabinei, chiar și gratuit dacă ai achiziționat online biletele pentru urcarea cu telecabina și excursia pe stâncă.
Accesul pe stâncă și principalele sale atracții
Există varianta de a urca pe stâncă cu microbuzele speciale sau chiar pe jos, în ambele cazuri plecare făcându-se pe ruta Treptele Mediteraneene, singura de acest fel, care începe de la Poarta Evreilor. Drumul a fost amenajat în secolul al XVIII-lea de armata britanică pentru a ușura accesul soldaților la diferite posturi defensive din capătul sudic al stâncii.
Pentru accesul facil pe stâncă și, mai ales, pentru priveliștile spectaculoase, cei mai mulți turiști preferă să urce cu telecabina. Biletele pot fi achiziționate online de aici sau de la stația cabinei. Cel mai cumpărat tip de bilet este Cable Car & Natural Reserve ticket, care include pe lângă transportul cu telecabina și accesul la principalele atracții de pe stâncă: Peștera Sfântul Mihail (St Michael’s Cave), Marele Asediu cu tunelurile sale (Great Siege Tunnels), Podul Windsor (Windsor Bridge), Castelul Maur (Moorish Castle) și Tunelurile Celui De-Al Doilea Război Mondial (World War II Tunnels).
Odată ajuns pe stâncă, priveliștile uluitoare de la înălțimea de 426 m a stâncii îți dau fiori și pe alocuri chiar sentimentul de nesiguranță. În imediata apropiere a stației din vârful stâncii se află Mons Calpe Suite, un bar-restaurant care vă poate potoli foamea, setea și, poate, frica, cu feluri gustoase, multe din pește și fructe de mare, dar și băuturi diverse și, bineînțeles, deserturi delicioase. Dar poate cea mai „sățioasă” experiență rămâne priveliștea magnifică de pe terasa restaurantului, care se deschide larg asupra orașului Gibraltar, a stâncii și, mai departe, la orizont, spre Costa del Sol și chiar mai departe spre Africa de Nord și Maroc.
Printre maimuțe (Gibraltar Apes) – aventuri cu macaci
În ciuda priveliștilor uluitoare de pe Stânca Gibraltar și a altor atracții turistice care se găsesc aici, cele aproximativ 300 de maimuțe macac împrăștiate peste tot pe vârful stâncii par să fie principala atracție a acestui loc. Sunt de fapt macaci barbari din Maroc și reprezintă singura populație de maimuțe sălbatice de pe continentul european.
Deși sunt avertizați încă de la urcarea pe stâncă să nu le ofere mâncare și să nu le provoace în vreun fel întrucât pot deveni periculoase, turiștii nu se pot abține doar să le privească și încalcă toate aceste reguli cu bună știință. În fond, unde ar mai fi distracția și aventura cu maimuțe dacă aceste reguli ar fi respectate!? Mai ales că aceste maimuțe nu-ți pot lăsa ca amintire „decât” una-două zgârieturi sau mușcături, ori să-ți fure toată mâncarea pe care o ai prin rucsac sau rucsacul cu totul, pe care, dacă ai noroc, poate nu ți-l aruncă sau scapă în hăul de dedesubt.
Sunt atât de obișnuite cu jocurile și obiceiurile turiștilor care urcă pe stâncă încât adulmecă, simt și anticipează până și cel mai mic gest de „apropiere” sau „bune intenții” de a le hrăni. Nici nu am avut timp să ne apropiem ori să gândim că am putea să le oferim un baton de cereale din rucsac, căci o maimuță a și sărit cu iuțeala unei săgeți pe gâtul uneia dintre noi, s-a așezat comod cu dosul pe gâtul acestuia astfel încât să poată ajunge cat mai ușor la buzunarul din rucsac unde se afla batonul pe care l-a înșfăcat pe nevăzute. Ceva mai încolo, o altă maimuță a smuls dintr-un rucsac o pungă de plastic pe care a abandonat-o în cele din urmă văzând că nu-i nimic de mâncare în ea.
Macacii și Winston Churchill
Maimuțele au existat pe Stânca Gibraltarului cu mult timp înainte de stăpânirea britanică. În legătură cu cu acest fapt, circulă și o poveste interesantă. Se spune că Winston Churchill ar fi declarat la un moment dat că Gibraltarul va rămâne teritoriu britanic atâta timp cât aici vor exista macaci. Aflând ulterior că populația acestora se diminuează dramatic, macacii ajungând la un moment dat să numere doar opt exemplare, Churchill a dat ordin să fie aduse din Maroc mai multe maimuțe, ceea ce explică numărul lor mare de astăzi, în jur de 300 de exemplare.
Skywalk
Până la întâlnirea cu captivantele maimuțe, turiștii se pot delecta, ori înfricoșa și trăi senzații tari, pe o pasarelă din sticlă transparentă, dar solidă și sigură, suspendată deasupra mării, la 340 de metri înălțime. Este cea mai nouă atracție de pe stâncă, inaugurată în anul 2018. Priveliștile spre întinsul mării, spre țărmurile Costa del Sol, spre orizontul îndepărtat al Marocului și Africii de Nord sunt cu adevărat uimitoare.
Bateria lui O’Hara (O’Hara’s Battery)
Se află în cel mai înalt punct de pe Stânca Gibraltarului și reprezintă o baterie de artilerie construită în anul 1890 pe fostul loc al unu tun de veghe. Bateria și tunul au fost numite după numele guvernatorului Gibraltarului, Charles O’Hara, un fost ofițer important al armatei britanice. Și din acest punct, priveliștile asupra împrejurimilor sunt încântătoare.
Rezervația Naturală de pe stâncă
De la Bateria lui O’Hara și Skywalk, traseul continuă spre o zonă de platou a stâncii, înverzită și plină de plante, copaci, păsări și o mulțime de trasee de mers pe jos. Pe tot acest traseu veți fi însoțiți de nedespărțitele maimuțe, care rămân discrete dacă nu sunt provocate, dar și de peisajele încântătoare care se deschid printre stânci și ramurile copacilor peste întreg Gibraltarul, cu marea și oceanul mărginite doar de orizontul îndepărtat. Imaginea este una spectaculoasă, aproape ireală, căci în cea mai înaltă porțiune a stâncii este tot mai prezent sentimentul că ești atât de aproape de cerul care se contopește spectaculos cu marea într-o singură nuanță nesfârșită și tulburător de albastră în zilele senine.
Peștera Sfântul Mihail
După porțiunea înaltă, traseul coboară brusc spre Peștera Sfântul Mihail. Peștera este una dintre cele mai populare atracții de pe stâncă, o surpriză plăcută pentru noi, care nu ne așteptam la atâta măreție și spectacol de sunet și culoare. A fost dintotdeauna cea mai mare peșteră din Gibraltar, fiind folosită de mii de ani. Interiorul impresionează încă de la primii pași, peștera fiind luminată în culori roz, galben și albastru pentru a ajuta la evidențierea unei formațiuni calcaroase ce arată un înger cu aripi. Îngerul a fost descoperit în timpul instalării luminilor, iar acest moment a fost numit Trezirea, la fel și spectacolul de lumini care duce la apariția îngerului. Spectacolul de sunet și culoare proiectat pe pereții peșterii continuă într-o altă cameră, o sală de spectacole în toată regula, destul de încăpătoare, ce face ca întreg spectacolul să fie și mai atractiv.
Podul Windsor, Marele Asediu și Tunelurile Celui De-Al Doilea Război Mondial
După Peștera Sf. Mihail, traseul urcă din nou abrupt, special parcă pentru ca priveliștile de pe stâncă asupra Gibraltarului și întinsului albastru al mării contopit cu cerul să-i cucerească și uimească pe turiști cu măreția lor. Este ultimul punct mai înalt al stâncii, după care traseul începe să coboare ușor, apoi din ce în ce mai adânc, până spre Treptele Mediteraneene și Poarta Evreilor, prin care turiștii aflați pe jos pot părăsi stânca pentru a ajunge direct în oraș. Pe acest traseu de coborâre, turiștii pot întâlni și locul în care Regina Elisabeta a II a și Ducele de Edinburgh au poposit și au privit de pe stâncă asupra Gibraltarului, în timpul vizitei lor din 10-11 mai 1954.
Pe tot acest traseu, poteci înguste se ramifică spre alte obiective turistice de pe stâncă: Podul Windsor este o punte lungă de 71 metri, suspendată la 50 de metri deasupra unui defileu adânc. Apucând pe o altă potecă veți ajunge la locul Marelui Asediu. Acesta spune povestea bătăliei de patru ani care a durat între 1779 și 1783, când Spania a încercat să recucerească Gibraltarul de la britanici. Locul redă scene din viața unui fort în timpul bătăliilor dintre spanioli și britanici. Tot aici se află și Tunelurile Marelui Asediu, lungi de 113 metri și săpate de britanici pentru a introduce arme pe fațada de nord a stâncii. Tunelurile pot fi vizitate fiind incluse în biletul Gibraltar Cable Car & Nature Reserve Pass.
Tunelurile Celui De-Al Doilea Război Mondial pot fi întâlnite coborând tot pe acest traseu. Există nu mai puțin de 52 de kilometri de tuneluri în interiorul Stâncii Gibraltar, ceea ce este destul de uimitor, având în vedere că întreaga țară a Gibraltarului are doar 6,8 km pătrați. Acestea amintesc de implicarea britanică în Cel De-Al Doilea Război Mondial coordonată de Winston Churchill și de eforturile strategice ale acestuia de a-i împiedica pe germani și italieni să intre în Europa prin Spania.
Scopul tunelurilor era acela de a stoca alimente, muniții și provizii pentru armata britanică, dar aveau și rol de apărare și ca zonă sigură pentru a dormi și a scăpa de raidurile aeriene. Exista o întreagă comunitate în subteran, care conținea spitale, brutării, alimente și băuturi și locuri de cazare.
Alte obiective turistice întâlnite pe acest traseu sunt Castelul Maur, fondat în 1160 ca fortificație pentru apărare de către musulmanii care veneau din Africa de Nord pentru a invada și ocupa sudul Spaniei. Ulterior, castelul a fost folosit ca închisoare și loc de refugiu în timpul conflictelor armate care s-au succedat pe teritoriul Gibraltarului, începând cu raidurile piraților turci și terminând cu cele din timpul Celui De-Al Doilea Război Mondial.
Bateria Prințesei Caroline, construită în 1732, este numită astfel (eronat, potrivit autorităților locale, întrucât aici s-ar afla de fapt Bateria Prințesei Ana, o altă fiică a regelui George al II-lea, din cele trei – Anne, Amelia și Caroline- după care au fost numite trei baterii din Gibraltar) după una dintre fiicele regelui George al II-lea, prințesa Caroline. Aceasta este o baterie de artilerie situată la capătul nordic al stâncii, scoasă din funcțiune, în care se află astăzi Centrul Patrimoniului Militar.
Alte atracții în Gibraltar
Plajele
Gibraltarul este înconjurat de nu mai puțin 12 plaje. Șapte dintre acestea, cele mai cunoscute și apreciate, între care Eastern Beach și Sunny Bay, se află pe coasta de nord-est a Mediteranei și Gibraltarului. Cea din urmă poate fi ușor observată și de pe vârfurile înalte și amețitoare ale Stâncii Gibraltarului.
Europa Point
Nu părăsi Gibraltarul înainte de a ajunge în cel mai sudic și îndepărtat punct al său, Europa Point, acolo unde se află și Farul Europa Point, reperul european al Strâmtorii Gibraltar, construit de guvernatorul britanic Alexander Woodford între 1838 și 1841.
Europa Point este legat de partea de este a stâncii printr-un tunel rutier, Dudley Ward, prin care am trecut și noi și despre care am aflat ulterior că a fost redeschis în anul 2010, după 8 ani de închidere, în urma unei căderi de pietre.
Pe lângă Farul Europa Point, aici se află alte patru clădiri importante:
Bateria lui Harding – este o baterie de artilerie restaurată în 2013, dar construită în anul 1859 pe locul fortificațiilor anterioare spaniole și maure, dar și britanice. Bateria poartă numele inginerului șef George Harding, care a avut un rol hotărâtor în demolarea fortificațiilor spaniole, în anul 1810.
Moschea Ibrahim-al-Ibrahim – cunoscută și sub numele de Moscheea Regelui Fahd bin Abdulaziz al-Saud sau Moscheea Custodelui celor două Sfinte Moschei , întrucât clădirea a fost un cadou de la Regele Fahd al Arabiei Saudite. Construcția sa, care a durat doi ani și a costat aproximativ 5 milioane de lire sterline, este singura moschee din Gibraltar construită special pentru cei peste o mie de musulmanii care trăiesc aici.
Altarul Romano-Catolic al Maicii Domnului a Europei – este o biserică romano-catolică construită de spanioli la data de 20 august 1462, de sărbătoarea Sfântului Bernard de Clairvaux, sub conducerea lui Don Rodrigo Ponce de Leon, cu ocazia recucerii Gibraltarul de la mauri. Spaniolii au transformat practic mica moschee găsită la Europa Point într-un altar creștin în cinstea Maicii Domnului ca Patronă a Europei, cu intenția devotată de a consacra lui Dumnezeu, prin Maria, întregul continent, dintr-un loc de rugăciune și de cult aflat în cel mai sudic punct.
Fântâna Călugăriței – este un vechi depozit de apă subteran, folosit în secolul XIX-lea la fabricarea berii, astăzi doar un monument istoric și o atracție turistică.
În zilele senine, din acest loc îndepărtat dincolo de care întinsul albastru este tot ce urmează, pot fi zărite țărmurile și munții Marocului. Contemplând întinsul albastru al mării, poți auzi nu doar tumultul mării și al curenților puternici aduși din larg, dar și o șoptită chemare a depărtărilor. Este cea care vine dinspre Maroc și orizontul tainic și fascinant al țărmurilor sale, parcă pentru a-ți smulge promisiunea că vei ajunge cândva (și) acolo.
Cu Europa Point, am încheiat vizita noastră de o zi în Gibraltar, atât cât ți-ar trebui dacă vrei să vizitezi doar Stânca Gibraltarului și să faci o plimbare mai lungă prin oraș. Bineînțeles, micuțul teritoriu britanic de peste mări și țări te poate reține mai mult de atât, poate pentru ceea ce noi nu am explorat și descoperit pe deplin, plajele fiind o idee bună, mai ales dacă ajungeți aici în lunile de vară.
Te-ar putea interesa și:
Niciun comentariu